Arhive blog

Ileana Malancioiu (23 ianuarie 1940), poetă română

Ileana Malancioiu

Ochii De Pisica

de Ileana Malancioiu
Vazusem doi ochi galbeni în întunericul desavîrsit
si pornisem încet spre lumina calda a lor
si recunoscusem pisica noastra moarta acum doi ani
torcînd în liniste pe cuptor.

Am mîngîiat-o-ncet pe sira spinarii
si pe mustata arsa si pe bot
si ma miram ca nu-ntoarce capul spre mine
si-mi parea rau ca nu pot

s-o fac sa-nchida ochii ramasi deschisi
sau sa coboare iarasi în poala mea
de pe cuptoru-ncins peste masura
pe care dormea.

Apoi am vrut sa ma-ntorc dar nu-mi aminteam
de unde venisem în locul acela amagitor
si stam lînga pisica noastra si stiam ca e moarta
si-o auzeam cum toarce pe imensul cuptor.

As vrea

de Ileana Malancioiu

As vrea sa ma duc undeva sa nu mai stiu de nimic
sa ma intorc atunci cand voi fi uitat tot
sa-mi amintesc cu greu cum ma cheama si cine sunt
si sa invat ce mai pot

sa aflu spre a trai pana la capat
si a ma bucura ca sunt inca vie.
As vrea sa ajung undeva unde nu stie nimeni
nimic din tot ce se stie

si din ce se inventa inca
fara nici un fel de pretentii
impotriva mea si a tuturor
in lumea asta plina de inventii.

Dar unde e locul acela senin ma intreb
si plang in tacere si nimeni nu stie
mi-e frica de tot si de toate si-as vrea
sa ma bucur din nou ca sunt inca vie.

sursa

La multi ani!

Ileana Mălăncioiu (n. 23 ianuarie 1940, Godeni, Argeș) este o poetă contemporană și o eseistă română. De asemenea publicistă, disidentă, activist civic.
Nicolae Steinhardt declara despre Ileana Mălăncioiu :

„Aferim, femeie!
Curajoasă. Aspră. Le vede, le știe, le spune. Și cu suflet de muiere sensibilă, simțitoare. Suflet adânc, colțuros. Mare poetă.
Da, asta admir: o tărie inteligentă (foc) si totodată accesibilă milei, duioșiei (indirecte). Am calificat-o: o Antigonă ducându-l pe Oedip de mână, dar o Antigonă cu suflet de Electră (și de Ecaterina Teodoroiu).”

In 23 ianuarie s-a nascut Édouard Manet (23 ianuarie 1832, Paris – 30 aprilie 1883, Paris), pictor francez, precursor al impresionismului.

Si eu m-am nascut in 23 ianuarie.Azi e ziua mea.

Din blogosfera. 

Ioan Usca.Sepepistul Vasile

Gabriela Savitsky.Ce-aş face dacă aş fi Băsescu

Cristian Lisandru.APE TULBURI – “Bărbatul care înota fără să ştie de ce…”

Pilula lui Lisandru.GURA LU` AINŞTAIN – “Nu mai bagă ăştia legea nesănătoasă, sănătoşi să fim, moartea e la colţ!”

Mirela Pete.Paul Cézanne, maestrul nostru, al tuturor

Teo Negură.Creduli, si totusi neincrezatori

CELLA.iarna vrajbei lor oaselor li dor, … doriri ‘aş’

Ulise al II-lea cel Ocoş.Obsesii româneşti

Dana.țara mea c-un singur bec

Punctul de vedere.Beware !

Ulise al II-lea cel Ocoş.Poz(n)e guralive

Florina Lupa Curaru.Alt joc cu poze – 21.01.12

Lili3.Principiul încurajării (56)

Gabriela Elena.Ce spun ei, ce spunem noi

Veronica Micle(22 aprilie 1850 – 3 august 1889), poetă română

Veronica Micle

De-ai şti…

de Veronica Micle

De-ai şti, iubite, cât de mult
Mi-i dor ca glasul tău s-ascult,
Ai veni pe-aripi de vânt
Şi mi-ai spune un cuvânt.

Vorba fie rea sau bună,
Am vorbi-o împreună,
M-ai vedea, eu te-aş privi,
Vorbele s-ar înmulţi.

Tu mi-ai spune una mie,
Eu ţi-aş spune multe ţie
Făr-de rost şi chibzuire,
Însă toate de iubire.

Vino dar pe-aripi de vânt,
Vin de-mi spune un cuvânt,
Că mi-i dor atât de mult
Glasul tău să-l mai ascult.

Veronica Micle, n. Câmpeanu, (n. 22 aprilie 1850, Năsăud; d. 3 august 1889, Văratec) a fost o poetă română. A publicat poezii, nuvele și traduceri în revistele vremii și un volum de poezii. E cunoscută publicului larg în special datorită iubirii care a legat-o de Mihai Eminescu.

Ah! Du-te…, de Veronica Micle

Veronica Micle n. Câmpeanu, (n. 22 aprilie 1850, Năsăud; d. 3 august 1889, Văratec) a fost o poetă română. A publicat poezii, nuvele şi traduceri în revistele vremii şi un volum de poezii. E cunoscută publicului larg în special datorită iubirii care a legat-o de Mihai Eminescu.

Ah! Du-te…
de Veronica Micle

Ah. du-te, tu suspinul meu,
Departe să te duci mereu;

Şi de-a mea jale nimănui
Pe unde-i trece să nu spui.

Pe lume să nu te opreşti,
În vânt să nu te risipeşti;

Te du-n întinsul nesfârşit
De dorul meu călăuzit

Şi acolo rămâi pierdut
În lume de nimeni ştiut.


Din blogosfera.

Geanina.Dacă…,  Orfiv.Wyston Hugh Auden (1907 – 1973) – Cântec de leagăn,   Caius.Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 10, Călin Hera.Clasamentul de pe scara blocului

Glasul durerei,Veronica Micle

rain_forest

Auzit-ai tu vreodată frunzele de vânt mişcate
Susurând încet şi tainic pe-a lor ramuri clătinate?
Ele cântă-atunci de jale cu un glas suspinător;
Cine ştie-a lor durere, cine ştie dorul lor.

Şi ascunsă prin frunzişuri, tăinuind a ei fiinţă,
cântă dulcea Filomela, şi`n cântare-i o dorinţă
Pare că îndreaptă vecinic către cerul cel senin,
Şi divina-i melodie se sfârşeşte c-un suspin.

Iar poetul ce-o aude îşi ia lira şi se duce
Pribegind cu-a sale doruri, şi ca dânsa el atunce
Cu un vers duios şi jalnic spune lumii chinul său
Şi răpit de-a lui simţire el suspină-amar şi greu.

Şi-auzind atâtea glasuri ce spre ceruri se înalţă
Care te pătrund în suflet cu-a lor farmec şi dulceaţă,
Nu intrebi, plecând cu jale ochii `n jos înspre pământ
Pentru ce tot cu suspinuri se sfărşeşte orice cânt?

O! de-ai şti tu că pe lume, de când lumea e facută,
Blanda voce-a fericirii este, a fost şi va fi mută,
În viaţă-orice cântare ce cu drag ai asculta
Ai şti că-i glasul durerii şi adânc ai suspina.

Veronica Micle, n. Câmpeanu, ( 22 aprilie 1850, Năsăud – 3 august 1889, Văratec) a fost o poetă română. A publicat poezii, nuvele şi traduceri în revistele vremii şi un volum de poezii. E cunoscută publicului larg în special datorită iubirii care a legat-o de Mihai Eminescu.

Filomela,fiica lui Panndion, regele Atenei. Cumnatul ei, Teseu, i-a taiat limba, pentru a nu putea destainui nimanui purtarea lui necuviincioasa fata de ea. Filomela insa a scris cele intamplate, cosind totul pe un peplu pe care l-a dat surorii ei, Progne. impreuna, cele doua surori au vrut sa se razbune, dar Teseu a prins de veste la timp, insa nu le-a putut face nici un rau, fiindca zeii 1-au prefacut pe el intr-o bufnita, pe Filomela intr-o privighetoare si pe Progne intr-o randunica.