Arhive blog

Aleksandr Blok – O, nu ma mai chema-n campie

Alexander Blok, 1907

Alexandr Blok, poet rus (28 noiembrie 1880 – 7 august 1921) a fost probabil cel mai talentat poet liric pe care l-a produs Rusia după Alexandr Pușkin.

O, nu ma mai chema-n campie

de Aleksandr Blok

o, nu ma mai chema-n campie,
ispititoare libertate!
cum sa petrecem, Maica-glie,
sub zarile-ti netulburate?
e drept ca lacrima din geana
mi-o zvanti cand iti urmez cararea,
dar mie-o mana diafana
imi da azi binecuvantarea.
cu fruntea ninsa de omaturi
eu am atins-o. si campia
ti-o-mbratisai. dar nu alaturi
ni-i data-n viata bucuria.
o clipa-n zborul ce m-avanta
privirea-n jos eu mi-o voi pierde
sa vad cum primavara canta
cu tine la ospatul verde.
apoi imi voi urma iar drumul
amar si inecat in ceata,
sarac si cenusiu ca fumul
imi voi trai saraca viata.
iulie 1905

Din blogosfera.

Serghei Esenin(3 octombrie 1895 – 27 decembrie 1925), poet liric rus

Sergei Yesenin, 1914

Serghei Alexandrovici Esenin (3 octombrie 1895 – 27 decembrie  1925) a fost un poet liric rus celebru.

Născut într-o familie de țărani din satul Constantinovo (astăzi Esinino), regiunea Riazan din Rusia, Serghei Esenin a fost abandonat de părinții săi în copilărie și a trăit cu bunicii săi. A început să scrie poezii la nouă ani. Copil-minune al literaturii, în 1912 s-a mutat la Moscova, unde s-a întreținut muncind ca și corector la o tipografie. În anul următor s-a înscris la Universitatea de Stat din Moscova, unde a studiat un an și jumătate, ca student extern. În această perioadă a scris poezii inspirate din folclorul rus și a devenit un apropiat al poeților Alexandr Blok, Serghei Gorodetsky, Nikolai Kliuev și Andrei Belîi. Esenin spunea că Belîi i-a dat înțelegerea formei, în timp ce Blok și Kliuev l-au învățat lirica.

 

Florile îmi spun ramas bun  

de Serghei Esenin

Florile îmi spun ramas bun

aplecându-si spre glie corolele.

Nu voi zari chipul tinutului strabun

nicicând poate, numarate-mi sunt orele.

Ei, si ce-i cu asta, iubita?

Am vazut destule… pamântul

ca o mângâiere reînnoita

cum ocolea în tremur mormântul.

Deoarece viata-mi întreaga

am privit-o c-un surâs îngaduitor,

pot sa vorbesc despre clipa ce-alearga

împreuna cu al lumii amurg trecator.

Dupa mine, un altul îsi va încerca norocul,

mâhnirea de-a atinge înaltele cote.

Parasit voi fi, un altul va ispiti locul

intonând alte cântece si alte note.

Iubita-mi cu altul va merge la brat,

dar cântecu-mi ascultând cu fervoare

se va gândi la mine cu nesat

ca la o irepetabila floare.

sursa

Din blogosfera. 

Cristian Lisandru.Matinal 

freestyler.muncă decentă

Punctul de vedere.Caravana

Poetului, de Alexandr Puşkin

Vasily Tropinin. Portrait of Alexander Pushkin

Poetului
de Alexandr Puşkin
traducere de Alexei Mateevici


(Sonet)

Poete, să nu cauţi la dragostea mulţimii,
Căci zgomotul de slavă va trece-ntr-un minut,
Vei auzi judeţul şi râsetul prostimii,
Dar să rămâi ca stânca posomorât, tăcut.

Eşti crai: trăieşte singur. Pe slobodul tău drum
Te du, unde te cheamă al minţii tale zbor,
Desăvârşeşte-ţi roada gândurilor de dor
Şi n-aştepta răsplată a trudei nicidecum.

Ea este-n tine. Tu-ţi eşti înaltul tău judeţ
Ce aspru-ţi hotărăşte al muncii tale preţ.
Eşti mulţumit, artiste, ne-ndoios?… Atunci

Copilăroasa gloată hulească-te-n zadar
Şi clatine-ţi temeiul sfinţitului altar
Şi pângărească-ţi vatra înaltei tale munci.

30 iunie 1917, Mărăşeşti (Moldova)

Aleksandr Sergheevici Puşkin (6 iunie 1799 – 10 februarie 1837) este un poet şi dramaturg clasic rus din perioada romantică, considerat a fi cel mai mare poet rus şi fondatorul literaturii ruse moderne. Puşkin a fost iniţiatorul folosirii dialectului local în poeziile şi piesele sale, creând un stil propriu de amestec al naraţiunii cu teatrul, idila şi satira—asociate cu literatura rusă şi influenţând major scriitorii ruşi care i-au urmat.

Din blogosfera.

Caius.Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 41

Nataşa.Colţul frumos

Ioan Usca.Neşansă

Cristian.Pariu

Geanina.Tu

Elisa.Muncă ordonată

Gabriela Elena.Asa, daca tot e iunie…

„Ne ducem toţi”

Serghei Aleksandrovici Esenin

Serghei Aleksandrovici Esenin

In calendarul zilei de astazi am citit ca in 27 decembrie 1925 a murit  Serghei Aleksandrovici Esenin, poetul rus despre care stiam prea putine.De fapt nu stiam nimic altceva decat ca Esenin a fost un mare poet rus.

Am fost curioasa sa aflu mai multe despre el si sa citesc cateva poezii ca sa ma mai culturalizez putin.Niciodata nu e prea tarziu sa invatam si sa ne imbogatim cunostintele.Chiar daca nu-mi raman in memorie toate aceste date pe care le citesc,ma bucur sa vad ca oamenii simt la fel indiferent ca sunt poeti,artisti sau oameni obisnuiti ca mine.

Născut într-o familie de ţărani din satul Constantinovo (astăzi Esinino), regiunea Riazan din Rusia, Serghei Esenin a fost abandonat de părinţii săi în copilărie şi a trăit cu bunicii săi. A început să scrie poezii la nouă ani. Copil-minune al literaturii, în 1912 s-a mutat la Moscova, unde s-a întreţinut muncind ca şi corector la o tipografie. În anul următor s-a înscris la Universitatea de Stat din Moscova, unde a studiat un an şi jumătate, ca student extern. În această perioadă scria poezii inspirate din folclorul rus şi devine un apropiat al unor mari poeti rusi. Ultimii doi ani din viaţa lui Serghei Esenin au fost plini de rătăciri constante şi comportament de beţiv, dar a continuat să scrie opere poetice de calitate. În primăvara lui 1925, un Serghei Esenin foarte aerian o cunoaşte şi se căsătoreşte cu a cincea soţie, Sofia Andreievna Tolstaia, o nepoată a scriitorului Lev Tolstoi. Ea a încercat să îl ajute, dar Esenin a suferit o criză mentală şi a fost spitalizat vreme de o lună. Cu două zile înaintea externării de Crăciun, şi-a tăiat venele de la mână şi a scris un poem de adio, cu propriul sânge, după care s-a spânzurat de ţevile de la încălzire de pe tavanul camerei de hotel din Sankt Petersburg. Cu toate că a fost unul dintre poeţii cei mai îndrăgiţi ai Rusiei şi că a avut parte de funeralii îngrijite de stat, multe dintre scrierile sale au fost interzise de către Kremlin în timpul conducerilor lui Stalin şi Hruşciov, dar în 1966 operele sale complete au fost republicate.

În zilele noastre, poeziile lui Serghei Esenin sunt învăţate pe de rost de elevi şi unele au fost puse pe muzică, fiind înregistrate ca şi cântece populare. Moartea timpurie, antipatia elitei literare contemporane lui, iubirea oamenilor simpli, purtarea ieşită din comun, toate au contribuit la imaginea persistentă şi aproape legendară a poetului rus.

Ne ducem toţi

Ne ducem toţi cîte puţin, mereu,
Către-un liman de tihnă şi-mpăcare,
Poate curînd va trebui şi eu
Bulendrele să-mi strîng pentru plecare.

O, dragi mesteceni, gingaşi şi subţiri!
Şi tu, pămînt!Şi voi, cîmpii ca marea!
In preajma sorocitei adormiri
Eu unul nu-mi pot stăpîni-ntristarea.

Pe lumea asta am iubit nespus
Tot ce în trupuri sufletul adie.
Spun pace vouă, sălcii ce-n apus
Vă oglindiţi în apa purpurie.

Atît de multe gînduri am urzit,
Am scris atîtea cîntece visate
Şi pe pămîntul trist sunt fericit
C-am respirat şi c-am trăit de toate.

Sunt fericit c-am sărutat femei
Şi-am lenevit pe iarba parfumată,
Iar fiarelor, ca unor fraţi ai mei,
Eu nu le-am zdrobit capul niciodată.

Acolo ştiu că nu foşneşte-n zări
Cu gîturi lungi de lebădă, secara…
De asta-n preajma tainicei plecări
Eu mă-nfior şi-mi simt adînc povara.

Acolo ştiu că nu vor mai fi fagi
Nici holdele cu aur viu pe nume…
De asta poate mi-s aşa de dragi
Toţi oamenii cu care sunt pe lume.

nu regret, nu ma jelesc, nu strig
(fara titlu)

Nu regret, nu ma jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberata.
Vestejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tanar niciodata.

N-ai sa mai zvacnesti ca pan-acum
Inima racita prea devreme
s-o pornesc din nou la drum
stamba luncii n-o sa ma mai cheme.

Dor de duca! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacara pornirii
Si pierdutul prospetimii har
Cu vioiul clocot al simtirii!

In dorinti incep zgarcit sa fiu,
Te-am trait sau te-am visat doar viata?
Parca pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineata.

Toti suntem vremelnici pentru veci
Rar ning fragii frunzele desarte…
Binecuvantat sa fie deci
Ca traiesc si ca ma duc spre moarte.
agonia.ro