Arhive blog

Marie Vassilieff(12 februarie 1884 – 14 mai 1957), pictorita rusa

Marie Vassilieff – Pieta

Marie Vassilieff – Christ

Marie Vassilieff – La tasse de thé

Marie Vassilieff – Self-portrait on a background of African masks

Marie Vassilieff – Saint

Mariya Ivanovna Vassiliéva (in rusa: Мария Ивановна Васильева), (12 februarie 1884 – 14 mai 1957), cunoscuta ca Marie Vassilieff, a fost o pictorita rusa.

S-a mutat in Paris la varsta de 23 de ani si a devenit parte integrata in comunitatea artistica de pe malul stang, numita Montparnasse.

S-a nascut in Smolensk, Rusia intro familie instarita care a incurajat-o sa studieze medicina.Insa ea era inclinata spre arta, iar in 1903 s-a dus sa studieze arta la Academia din St. Petersburg. In 1905 a vizitat capitala artistica a lumii, Paris.

Doi ani mai tarziu s-a mutat la Paris, luand slujba de corespondent de presa pentru cateva publicatii rusesti, in timp ce studia pictura cu Henri Matisse si urma cursurile de la Ecole des Beaux-Arts.

In 1908 a fondat Académie Russe (Academia Rusa), pe care a redenumit-o un an mai tarziu,  Académie Vassilieff.
In 1912 si-a deschis propriul atelier in Montparnasse care a devenit puntea de legatura pentru cei mai moderni artisti ai timpului, unde Erik Satie, Henri Matisse, Nina Hamnett, Amedeo Modigliani, Ossip Zadkine, Juan Gris si Chaim Soutine au inceput sa treaca serile pentru conversatie si, ocazional, sa deseneze.

In scurt timp, peretii atelierului artistei Marie Vassilief au adapostit o colectie de picturi ale lui Marc Chagall si Modigliani, desene de Picasso si Fernand Léger, iar intrun colt, se afla o sculptura de Zadkine.

Marie Vassilieff este pastrata in memorie pentru cantina ei care functiona inainte si in timpul Primului Razboi Mondial. A fost infirmiera voluntara in Crucea Rosie Franceza si a vazut cu ce situatie financiara grea aveau de luptat multi artisti din Paris.Fiindca multe dintre cunostintele ei din lumea artistilor aveau putin sau nimic de mancare, in 1915 a deschis cantina care asigura o masa completa si un pahar cu vin pentru doar cateva centime.

In timpul razboiului, cantina ei a devenit un loc popular de intalnire a comunitatii artistice. In acea perioada, guvernul a instituit starea de asediu. Restaurantele si cafenelele din Paris au fost obligate sa inchida devreme, insa cantina Mariei Vassilief era inregistrata ca si club privat, asadaar nu era supusa obligatiei starii de asediu. Ca rezultat, locul ei a devenit aglomerat, iar noaptea era muzica si dans.

In ianuarie 1917, Georges Braque, care fusese ranit in razboi, a fost eliberat din serviciul militar. Marie Vassilieff si Max Jacob au hotarat sa organizeze o petrecere pentru Braque si sotia lui, Marcelle. Printre invitati s-au numarat  Alfredo Pina cu prietena lui, Beatrice Hastings, care tocmai incheiase o relatie de doi ani cu Amedeo Modigliani. Stiind ca Modigliani avea obiceiul sa faca scandal cand era beat si pentru ca deseori era beat, Marie Vassilieff nu l-a invitat pe Modigliani la petrecerea lui Braque. Comunitatea artistilor nu era foarte mare, iar vestea despre petrecere a ajuns la Modigliani. Neinvitat si foarte beat, Modigliani a aparut si a sarit sa se bata. A rezultat o incaierare, a aparut un pistol, iar Marie Vassilieff l-a impins pe Modigliani pe scari in jos, in timp ce Pablo Picasso si Manuel Ortiz de Zarate au incuiat usa.

Lucrarile de inceput ale artistei Marie Vassilieff au fost in stilul cubist, cele mai interesante picturi ale ei fiind portrete de dansatoare precum si ale prietenilor ei,  Jean Cocteau, Picasso si Matisse. Cunoscuta si pentru piesele de mobilier decorativ, precum si pentru portrete de papusi, lucrarile ei au ramas foarte populare. Cu toate ca lucrarile ei nu au fost niciodata la nivelul superior al unora dintre contemporanii ei, astazi se pot gasi in muzee si colectii particulare.

Marie Vassilieff a murit intro casa pentru artistii in varsta din Nogent-sur-Marne, Île-de-France, Franta.

In 1998,  Musée du Montparnasse s-a deschis in vechiul studio al Mariei Vassilieff.

Marie Vassilieff(12 februarie 1884 – 14 mai 1957)

Tot in 12 februarie s-au nascut:

Thomas Moran (12 februarie 1837 – 25 august 1926), pictor american.

Max Beckmann (12 februarie 1884 – 28 decembrie 1950), pictor, desenator, sculptor si scriitor german.

Din blogosfera.

Ioan Usca.L’Absinthe

Zinaida Serebriakova(10 decembrie 1884 – 19 septembrie 1967), pictoriță rusă

Zinaida Serebriakova – Self-portrait

Zinaida Serebryakova – Self-Portrait at the Dressing Table

Zinaida Serebriakova – House of Cards

Zinaida Serebriakova – Bleaching Linen

Zinaida Serebriakova – Sleeping nude

Zinaida Serebryakova – A Young Moroccan Girl

Zinaida Evgenievna Serebriakova (née Lanceray) (rusă: Зинаида Евгеньевна Серебрякова) (10 decembrie 1884 – 19 septembrie 1967) a fost o pictoriță rusă.

Zinaida Serebriakova s-a nascut la Neskuchnoye langa Kharkov (acum Kharkiv, Ucraina) intruna dintre cele mai bune si artistice familii din Rusia.

Apartinea de familia Benois. Bunicul ei, Nicholas Benois, a fost in arhitect faimos, presedinte al Societatii Arhitectilor si membru al Academiei Rusesti de  Stiinta. Unchiul ei, Alexandre Benois, a fost un pictor faimos, fondator al grupului de arta Mir iskusstva. Tatal ei, Yevgeny Nikolayevich Lanceray, a fost un renumit sculptor, iar mama ei, care era sora lui Alexandre Benois, era buna la desen. Unul dintre fratii Zinaidaei, Nikolay Yevgenyevich Lanceray, a fost un arhitect talentat, iar celalalt frate, Yevgeny Yevgenyevich Lanceray, a avut un important loc in ministerul de Arta Sovietic. Si actorul si scriitorul ruso-englez  Peter Ustinov era ruda cu ea.

In 1900 Zinaida a absolvit un gimnaziu de fete si a intrat la scoala de arta fondata de  Printesa M. K. Tenisheva. A studiat cu Repin in 1901 si cu artistul portretist Braz intre 1903 si 1905. In anii 1902–1903 a stat si a studiat in Italia, iar intre 1905–1906 a studiat la Académie de la Grande Chaumière din Paris.

In 1905, Zinaida Lanceray s-a casatorit  cu varul ei primar, Boris Serebriakov, fiul surorii lui Evgenyi si si-a luat numele lui de familie. Serebriakov se pregatea sa devina inginer de cai ferate .

Inca din tinerete, Zinaida Serebriakova s-a straduit sa-si exprime dragostea fata de lume si sa arate frumusetile ei. Primele sale lucrari, „Country Girl”(1906, Russian Museum) si „Orchard in Bloom” (1908, private collection) sunt graitoare in aceasta privinta si de acuta sa dorinta de a cunoaste frumusetea pamantului rusesc si a oamenilor sai.Aceste lucrari sunt studii facute dupa natura si, desi ea era foarte tanara atunci, talentul ei extraordinar era evident.

O larga recunoastere publica a venit dupa ce a pictat autoportretul ei  „At the Dressing-Table” (1909, Tretyakov Gallery), prezentat pentru prima data la marea expozzitie a Uniunii Artistilor Rusi  din 1910.

S-a alaturat miscarii Mir iskusstva in 1911, dar a stat deoparte de ceilalti membri ai grupului datorita preferintelor sale pentru temele populare si armonia, plasticitatea si natura picturilor ei.

In 1914–1917, Zinaida Serebriakova era in culmea talentului. In acei ani a produs o serie de picturi cu teme din viata rurala ruseasca, lucrari cu tarani si sate rusesti, atat de dragi inimii sale: „Peasants” (1914–1915, Russian Museum), „Sleeping Peasant Girl” (private collection).

Cea mai importanta dintre aceste lucrari e  „Bleaching Cloth” (1917, Tretyakov Gallery), care dezvaluie talentul uimitor al  Zinaidei Serebriakova ca artist monumental. Figurile tarancilor, pictate  pe fondul cerului, au maretie si putere in virtutea orizontului jos.

Cand in 1916 Alexander Benois a primit comanda sa decoreze gara Kazan din Moscova, i-a invitat pe Yevgeny Lanceray, Boris Kustodiev, Mstislav Dobuzhinsky si Zinaida Serebriakova sa-l ajute. Serebriakova a luat tema despre Orient: India, Japonia, Turcia si Siam, reprezentate alegoric sub forma de femei frumoase.In acelasi timp a inceput sa picteze compozitii cu subiecte din mitologia clasica, dar aceste lucrari au ramas neterminate.

Cand a izbucnit Marea Revolutie din Octombrie 1917, Serebriakova se afla pe domeniul familiei sale din Neskuchnoye, iar viata ei s-a schimbat brusc. In 1919 sotul ei Boris a murit de tifos pe care l-a contractat in inchisorile bolsevice. A ramas fara nici un venit si raspundea de cei patru copii ai sai si de mama bolnava.Toate rezervele  de la Neskuchnoye au fost pradate, iar familia suferea de foame. A trebuit sa renunte la pictura in favoarea unor tehnici mai putin costisitoare;carbunele si creionul. Aceasta a fost perioada cand a pictat cea mai tragica dintre lucrarile ei, „House of Cards”, care-i descrie pe cei patru copii orfani ai sai.

Artista nu a vrut sa treaca la stilul futurist popular din acea perioada, nici n-a vrut sa picteze portrete pentru comisari, insa si-a gasit ceva de lucru la Muzeul de Arheologie Kharkov, unde a facut cateva desene in creion pentru expozitii. In decembrie 1920 s-a mutat in apartamentul bunicului sau din Petrograd. Dupa Marea Revolutie din Octombrie 1917, locatarii din apartamentele private au fost fortati sa le imparta cu altii, dar Serebriakova a fost norocoasa – ea a fost repartizata cu artistii de la Teatrul de Arta din Moscova. Prin urmare, lucrarile Serebriakovei din acea perioada s-au concentrat asupra vietii din teatru. Tot in acea perioada, fiica Serebriakovei, Tatiana, a intrat la academia de balet, iar Serebriakova a creat o serie de  pastele cu Teatrul Mariinsky.

In toamna lui 1924, Serebriakova a plecat la Paris, deoarece primise o comanda pentru o vasta pictura murala decorativa. Dupa ce a terminat lucrarea, artista a intentionat sa se intoarca In Uniunea Sovietica, unde au ramas mama sa si cei patru copii ai sai. Cu toate acestea, ea nu a fost in stare sa se reintoarca, insa a putut sa-i aduca la Paris in 1926 si respectiv 1928, pe cei doi copii mai mici ai sai, Alexandre si Catherine, insa nu a putut face acelasi lucru pentru ceilalti doi copii, Evgenyi si Tatiana, pe care nu i-a putut vedea timp de mai multi ani.

In 1928 and 1930, Zinaida a calatorit in Africa, vizitand Morocul. Ea a fost fascinata de peisajele din nordul Africii si a pictat muntii Atlas, precum si femei arabe si africane in haine ale etniilor respective.De asemenea a pictat un ciclu dedicat pescarilor bretoni.

In 1947, Serebriakova a primit cetatenia franceza,  in sfarsit, dar numai dupa actiunea de destalinizare a lui Hrușciov care i-a permis sa reia contactul cu  familia ei din Uniunea Sovietica. In 1960, dupa 36 ani de separare fortata, fiica ei mai mare, Tatiana (Tata), a avut permisiunea sa o viziteze.In acea perioada, Tatiana lucra ca artista, pictand decoruri pentru Teatrul de Arta din Moscova.

Lucrarile Zinaidei Serebriakova  au fost expuse in cele din urma in Uniunea Sovietrica in anul 1966, la Moscova, Leningrad si Kiev. Albumele ei au fost vandute cu milioanele , ea fiind comparata cu  Botticelli si Renoir. Desi a trimis aproximativ 200 dintre lucrarile ei pentru a fi prezentate in Uniunea Sovietica, cea mai mare parte a lucrarilor sale au ramas in Franta.

Zinaida Serebriakova a murit la Paris pe 19 septembrie 1967, la varsta de 82 dea ani.A fost inmormantata in Paris, la cimitirul rusesc de la Sainte-Geneviève-des-Bois.

Zinaida Serebriakova(10 decembrie 1884 – 19 septembrie 1967), pictoriță rusă

Tot in 10 decembrie s-au nascut:

Adriaen van Ostade(10 decembrie 1610 – 2 mai 1685), pictor flamand de scene rurale.

Ker-Xavier Roussel (10 decembrie 1867 – 6 iunie 1944, pictor francez.

Henri Gervex (10 decembrie 1852 – 1929), pictor francez.

Peter Mark Monsted(10 decembrie 1859 – 20 iunie 1941), pictor realist danez.

 

Din blogosfera.

Cristian.Pe aripi de vultur

Geanina.Scrisoare de bun ramas

Caius.Colecţionara de coşmaruri – 20

Ioan Usca.Pasiuni mistuitoare – I

Mirela Pete.Take the Lead. Recomandare de weekend

Gabriela Neagu.Seara de folk (4)

Ziarul toateBlogurile.ro

Vera Rockline (1896-1934), pictorita rusa

Vera Rockline – Femme gantée de noir Huile sur toile

Vera Schlezinger Rockline (1896-1934), pictorita rusa nascuta in Moscova in 1896.A fost studenta artistei Alexandra Ekster in Kiev inainte de a se muta la Paris.

Rockline a sosit in Paris la scurt timp dupa Primul Razboi Mondial si s-a stabilit in districtul Montparnasse. A inceput sa-si expuna lucrarile in Paris in anul 1922 la  Salon des Indépendants. A mai expus si la Salon d’Automne si Salon des Tuileries.

Primele lucrari ale Verei Rockline sunt influentate de  Cubism, o evidenta influenta a profesoarei sale, Alexandra Exter, insa culorile sale au fost mai  delicate; mai mult in maniera lui Paul Cezanne. A pictat nuduri aproape exclusiv si cateva portrete. A incorporat tendintele sale cubiste intrun stil post-impresionist unic, creand picturi de frumuseti moderne.

In acea perioada exista in  o mare comunitate rusa cu care Vera Rockline era foarte familiara.

A murit foarte tanara, la varsta de 38 de ani dupa o scurta cariera stralucitoare.

La fel ca multe alte femei artiste din generatia sa, Vera si-a gasit locul ei in istorie fiind inclusa recent intro expozitie denumita “Elles de Montparnasse” de la Muzeul Montparnasse called “Elles de Montparnasse.” Acolo, picturile ei au fost expuse alaturi de cele ale artistelor Tamara de Lempicka, Jacqueline Marval, Maria Blanchard, Natalia Goncharova, Popova si multe alte artiste contemporane.

Vera Rockline (1896-1934), pictorita rusoaica

Din blogosfera.

Mirela Pete.Cântece din frunze… de toamnă

Elisa.La revedere

CELLA.avanT*premieră la TOAMNA din CĂMARĂ:)

Ioan Usca.Cartea-I

Caius.Remaniere

Cristian.Marinarii frecau puntea. Vasăzică ce făceau?

Elena Agachi. AŞTEPTAREA

Călin Hera. O veste faină dinspre Alex Mazilu

Bogdan.Jurnal saptamanal (23 august – 5 septembrie 2010)

Punctul de vedere.Candy bar 😉

Ziarul toateBlogurile