Arhive blog
Édouard Vuillard (11 noiembrie 1868 – 21 iunie 1940), pictor post-impresionist francez
Édouard Vuillard – La princesa Bibesco
Edouard Vuillard – Elvire Popesco
Édouard Vuillard – The Terrace at Vasouy. Luncheon
Édouard Vuillard – The Terrace at Vasouy. The Garden
Édouard Vuillard – Young Woman at the Window and Flower
Édouard Vuillard – Foliage. Oak Tree and Fruit Seller
Édouard Vuillard – Marie in the Garden
Édouard Vuillard – Le Massif pres la Maison
Édouard Vuillard – Square Berlioz
Édouard Vuillard – Sunny Morning, Lucy Hessel and Denise Natanson in the Garden at Les Pavillons, Villerville
Édouard Vuillard – The Clos Cézanne at Vaucresson
Édouard Vuillard – In the Garden
Édouard Vuillard – Near Paris
Édouard Vuillard – The Bassiano Children
Édouard Vuillard – Figures Eating in a Garden by the Water A Decorative Panel for Bois Lurette
Édouard Vuillard – Silver Trees
Édouard Vuillard – Garden in Cannes
Édouard Vuillard – In the Park at the Château des Clayes
Édouard Vuillard – Women in the Garden. ‘Le canticle des Cantiques’
Édouard Vuillard – Man and Woman beneath a Tree
Édouard Vuillard – View from the Artist’s Window, rue de la Tour
Édouard Vuillard – Landscape at Romanel
Édouard Vuillard – Landscape
Édouard Vuillard – Misia in the Wood
Édouard Vuillard – Comedy
Édouard Vuillard – The Laborers Meal, Square Vintimille
Édouard Vuillard – Beach at Saint-Jacut
Édouard Vuillard – Mont Chevallier at Cannes
Édouard Vuillard – Annette on the Beach at Villerville
Édouard Vuillard – The Bay of Cannes, Seen from the Terrace
Édouard Vuillard – The Small Harbor, Honfleur
Édouard Vuillard – Boat at the Quayside, Hamburg
Édouard Vuillard – Boating
Édouard Vuillard – The Stevedores
Édouard Vuillard – Window on Lac Léman
Édouard Vuillard – Cannes, Garden on the Mediterranean
Édouard Vuillard – Woman Reading in the Reads, Saint-Jacut
Édouard Vuillard – Woman Reading on a Bench
Édouard Vuillard – Woman Seated in an Armchair
Édouard Vuillard – Breakfast at Villerville,1910
Édouard Vuillard – Promenade in the Vineyard
Édouard Vuillard – La Grangette at Valvins
Édouard Vuillard – Woman with a Hat
Édouard Vuillard – At the Window
Édouard Vuillard – Beneath the Trees
Édouard Vuillard – Woman with Hat
Édouard Vuillard – Café in the Bois de Boulogne at Night – The Garden of the Alcazar
Édouard Vuillard – Evening Effect
Édouard Vuillard – The Guinguette
Édouard Vuillard – Marie at the Balcony Railing
Édouard Vuillard – Panel for Prince Emmanuel Bibesco. The Haystack
Édouard Vuillard – A Game of Draughts
Édouard Vuillard – Child Playing. Annette in front of the Rail-Backed Chair
Édouard Vuillard – Child at the Table
Édouard Vuillard – Claude Bernheim de Villers
Édouard Vuillard – Countess Anna de Noailles (first version).
Édouard Vuillard – Countess Marie-Blanche de Polignac
Édouard Vuillard – Family Lunch.
Édouard Vuillard – Self Portrait
Édouard Vuillard – Friends around the Table
Édouard Vuillard – Interior with Rocking Chairs
Édouard Vuillard – Interior with Work Table
Édouard Vuillard – Interior
Édouard Vuillard – Jacqueline Boudoin
Édouard Vuillard – Jeanne Lanvin
Édouard Vuillard – Interior, Mother and Sister of the Artist
Édouard Vuillard (11 noiembrie 1868, Cuiseaux / Saône-et-Loire – 21 iunie 1940, La Baule) a fost un pictor post-impresionist francez, aparținând grupului de artiști cunoscuți cu numele Les Nabis.
Édouard Vuillard s-a născut la 11 noiembrie 1868 la Cuiseaux, lângă Lyon. Tatăl său, Joseph-Honoré Vuillard, a fost ofițer în armata franceză, mai târziu perceptor de impozite. Mama sa era proprietara unui magazin de lenjerie din Paris. Édouard frecventează cursurile liceului Condorcet, unde este coleg cu viitorul pictor Maurice Denis. În 1885, părăsește liceul și intră – împreună cu prietenul său apropiat Ker-Xavier Roussel – în atelierul pictorului Diogène Maillart, unde ia lecții de desen artistic. Vuillard începe deasemenea să frecventeze muzeul Louvre și se decide să se consacre unei cariere artistice. Îi admiră pe pictorii olandezi Rembrandt și Vemeer, dintre italieni pe Rafael și pe Tițian. Este fascinat de opera lui Chardin pentru liniștea carese revarsă din picturile sale.
În luna martie 1886, se înscrie în Academia Julian în clasa profesorului Tony Robert-Feury, iar în iunie 1997 este admis la Academia de Arte Frumoase din Paris în atelierul profesorului Jean-Léon Gérôme. Îl interesează pictarea tablourilor cu naturi moarte realiste și interioarele domestice. Mai târziu, Vuillard va picta deasemenea peisaje sub formă de mari panouri decorative.În 1889, Maurice Denis îl convinge să se asocieze unui grup de artiști dizidenți din Academia Julian, care realizează opere impregnate de simbolism și spiritualitate, grup care se autoproclamă confreria „Les Nabis”.
În 1891 își organizează prima expoziție individuală în sălile clubului „La Revue Blanche”. Ia parte la mișcarea teatrală de avangardă și realizează numeroase decoruri pentru reprezentațțiile de teatru. Execută și panouri murale pentru familiile Nathanson, Dr. Vasquez și pentru prințesa Martha Bibescu. Între 1912 și 1913 decorează holul teatrului „Champs Elysées”. Execută picturi pentru „Palais de Chaillot” și pentru un palat din Geneva (1938). În 1938 este ales membru în ” Académie des Beaux-Arts”.
Édouard Vuillard moare la 21 iunie 1940 la La Baule. Este înhumat la Paris, în cimitirul Batignolles. Arta sa, dominată de o notă intimistă – „de la petite musique”, cum o caracteriza el însuși – are un farmec, o prospețime și o eleganță care impresionează și astăzi.
 |
| Édouard Vuillard(11 noiembrie 1868 – 21 iunie 1940), pictor post-impresionist francez |
In 11 noiembrie s-au nascut si:
Paul Signac (11 noiembrie 1863, Paris – †15 august 1935, Paris) a fost un pictor francez neoimpresionst, grafician şi acuarelist, discipol al lui Georges Seurat şi – împreună cu el – teoretician al tehnicei divizioniste în pictură.
John George Brown (11 noiembrie 1831 – 8 februarie 1913), pictor englez si american.
Frans Snyders (11 noiembrie 1579–1657), pictor flamand.
Robert Antoine Pinchon(1 iulie 1886 – 9 ianuarie 1943), pictor post-impresionist francez
Robert Antoine Pinchon – The Garden of Papavers
Robert Antoine Pinchon – The Iris Garden
Robert Antoine Pinchon – An Afternoon at Ile aux Cerises, Rouen
Robert Antoine Pinchon – Le Vallon du temps perdu
Robert Antoine Pinchon – The Garden
Robert Antoine Pinchon – Le Baquet
Robert Antoine Pinchon – The Red Roofs
Robert Antoine Pinchon – L’escalier à Lescure
Robert Antoine Pinchon – Garden Hamlet Near Rouen
Robert Antoine Pinchon – Garden Near Rouen
Robert Antoine Pinchon – Working in the field
Robert Antoine Pinchon – Field Flowers
Robert Antoine Pinchon – Promenade sur le chemin de Halage
Robert Antoine Pinchon – Fenaison sous les pommiers
Robert Antoine Pinchon – Le Champ de choux
Robert Antoine Pinchon – Peupliers, coteaux d’Eauplet
Robert Antoine Pinchon – Le Talus de chemin de fer
Robert Antoine Pinchon – Vue prise au Mont-Gargan soleil couchant, (before 1909).
Robert Antoine Pinchon – Cliffs of Belbeuf
Robert Antoine Pinchon – La Seine à Croisset
Robert Antoine Pinchon – L’avenue Saint-Paul et la Côte Sainte-Catherine, Rouen
Robert Antoine Pinchon – Rouen, La Seine, vue depuis le hauteurs de Caudebec
Robert Antoine Pinchon – Jeune Femme au balcon, la cathédrale de Rouen
Robert Antoine Pinchon – L’Abbatiale Saint-Ouen 1912
Robert Antoine Pinchon – Le Pont aux Anglais, soleil couchant, 1905
Robert Antoine Pinchon – Bords de Seine aux environ de Rouen
Robert Antoine Pinchon – Le pont des Andelys, le long de la Seine
Robert Antoine Pinchon – The Market at Pont Audemer
Robert Antoine Pinchon – La Bouille en Automne
Robert Antoine Pinchon – Vue du Tréport
Robert Antoine Pinchon – Le port de Fécamp
Robert Antoine Pinchon – Boats, Fécamp
Robert Antoine Pinchon – La Seine et la Côte Sainte Catherine à Rouen en hiver
Robert Antoine Pinchon – The Why Not in the Harbor of Rouen
Robert Antoine Pinchon – Le Pré-aux-Loups, setting sun
Robert Antoine Pinchon – La Seine à La Bouille
Robert Antoine Pinchon – Seine River Bank
Robert Antoine Pinchon – La Manneporte, Étretat 1936
Robert Antoine Pinchon – The River Banks of Belbeuf (Boats).
Robert Antoine Pinchon – Robec Under Snow Near Rouen.
Robert Antoine Pinchon – The Pergola Under Snow
Robert Antoine Pinchon – The Basin, Snow
Robert Antoine Pinchon – The Outskirts of Rouen Under Snow
Robert Antoine Pinchon – Le Chemin des Bulins
Robert Antoine Pinchon – Winter Landscape
Robert Antoine Pinchon – Le Mont-Gargan sous la Neige, Rouen
Robert Antoine Pinchon – Rouen, le boulevard de Croisset sous la neige
Robert Antoine Pinchon – The Pontoon
Robert Antoine Pinchon – La Bouille sous la Neige
Robert Antoine Pinchon – Vases de fleurs sur le guéridon.
Robert Antoine Pinchon – Pots de géraniums
Robert Antoine Pinchon (1 iulie 1886, Rouen – 9 ianuarie 1943, Bois-Guillaume) a fost un pictor post-impresionist peisagist francez din scoala Rouen(l’École de Rouen). A pictat aproape toata cariera sa peisaje en plein air. La varsta de 19 ani a pictat in stilul Fauve, dar niciodata nu a deviat spre cubism, si, spre deosebire de altii, niciodata nu a considerat ca stilul post-impresionist nu-i satisface cerintele artistice. Claude Monet se referea la el ca „o tusa surprizatoare in serviciul unui ochi surprizator.”
Printre lucrarile lui importante sunt serii de picturi ale raului Sena, majoritatea in jurul localitatii Rouen, precum si peisaje din sau langa Normandia de Sus. Robert Antoine Pinchon s-a nascut intrun mediu artistic si literar. Tatal lui, Robert Pinchon, bibliotecar, jurnalist, dramaturg si critic teatral, era prieten intim cu Guy de Maupassant si a devenit un protejat al lui Gustave Flaubert.
Deoarece fiul lui a dat de timpuriu semne de interes si aptitudini in arta, tatal lui Robert Antoine i-a cumparat o cutie de culori in ulei si-l insotea duminicile in lungi plimbari de pictat. O fotografie din 1898 il arata pictand la 12 ani. A expus cateva din primele lui picturi in 1900 la varsta de 14 ani.
Robert Antoine Pinchon a studiat la Lycée Pierre-Corneille din Rouen. Doi dintre elevii din clasa lui au devenit de asemenea artisti renumiti precum si prieteni buni cu el: Marcel Duchamp si Pierre Dumont.
La Exposition des Beaux Arts din anul 1903 tinuta in Rouen din 14 mai pana in 15 iulie, Robert Antoine Pinchon a expus cu Charles Frechon, Blanche Hoschedé-Monet si Claude Monet, care a prezentat La Cathédrale de Rouen. Pinchon a fost remarcat de colectionarul de arta impresionista François Depeaux (1853-1920), in a carui casa a avut oportunitatea sa converseze de multe ori cu Albert Lebourg, Camille Pissarro and Claude Monet.
Incurajat de laudele lui Monet, François Depeaux a decis sa se ocupe de cariera tanarului artist, mai intai achizitionand cateva dintre lucrarile lui Pinchon. Acesta a fost inceputul unei frumoase relatii care a durat pana in 1920.
 |
| Robert Antoine Pinchon(1 iulie 1886 – 9 ianuarie 1943), pictor post-impresionist francez |
Hippolyte Petitjean (11 septembrie 1854 – 18 septembrie 1929), pictor post-impresionist francez
Hippolyte Petitjean – A Walk on the Banks of a River
Hippolyte Petitjean – Woman in a Garden
Hippolyte Petitjean – Woman in a Garden
Hippolyte Petitjean – Woman at the Fountain
Hippolyte Petitjean – Bathers by a Stream
Hippolyte Petitjean – Women Bathing
Hippolyte Petitjean – The Spring.
Hippolyte Petitjean – Nude Woman
Hippolyte Petitjean – Bather Fixing Her Hair
Hippolyte Petitjean – Bather Fixing Her Hair
Hippolyte Petitjean – Standing Female Nude
Hippolyte Petitjean – Femmes nues dans un paysage, danseuses dans le fôret
Hippolyte Petitjean – Bathers in the Evening
Hippolyte Petitjean – Bathers
Hippolyte Petitjean – Paysage au jardin
Hippolyte Petitjean – Village
Hippolyte Petitjean – The Pond
Hippolyte Petitjean – Le Pont Neuf, ca. 1912–14
Hippolyte Petitjean – In the Woods
Hippolyte Petitjean – Landscape
Hippolyte Petitjean – The Orchard under the Snow
Hippolyte Petitjean – Portrait of the Artist’s Wife
Hippolyte Petitjean – Young Woman in an Armchair
Hippolyte Petitjean – Portrait of a Woman
Hippolyte Petitjean – Vase of Flowers
Hippolyte Petitjean – Nature morte
Hippolyte Petitjean – The Lamp
Hippolyte Petitjean – Still Life with Fruit
Hippolyte Petitjean (11 septembrie 1854, Mâcon – 18 eptembrie 1929, Paris) a fost un pictor post-impresionist francez care a practicat tehnica pointilista.
Petitjean si-a inceput studiile de arta la 13 ani, la Ecole de dessin in Mâcon. Orasul i-a dat o bursa sa-si continue studiile la École des Beaux-Arts unde a studiat sub indrumarea lui Alexandre Cabanel si Pierre Puvis de Chavannes. Mai tarziu a fost influentat de Georges Seurat pe care l-a cunoscut in Paris in 1884. Dupa ce Seurat l-a incurajat sa se alature neo-impresionistilor, el a fost influentat si de Paul Signac si Camille Pissarro. A adoptat tehnica pointilista pana in 1894 cand a inceput sa o combine cu tuse usoare. In 1910 s-a reintors la neo-impresionism cu o serie de acuarele decorative cu peisaje si persoane evidentiate cu pete de culoare pura.
Petitjean a expus la Salon des Indépendants in 1891, apoi la Le Brac de Bouteville impreuna cu simbolistii si impresionistii. De asemenea a expus in Bruxelless in 1893 si 1898, Berlin in 1898, Weimar in 1903 si Wiesbaden in 1921.
 |
| Hippolyte Petitjean (11 septembrie 1854 – 18 eptembrie 1929), pictor post-impresionist francez |
Georges Manzana-Pissarro (1871 – 1961), pictor post-impresionist francez
Georges Manzana-Pissarro – Trois chats
Georges Manzana-Pissarro – Paysage (1951)
Georges Manzana-Pissarro – Cerisier en fleurs, 1952
Georges Manzana-Pissarro – La Maison de Madame Rosiere, 1953
Georges Manzana-Pissarro – La Seine, 1902
Georges Manzana-Pissarro – Moret-sur-Loing
Georges Manzana-Pissarro – L’Eglise de Moisson sous la neige
Georges Manzana-Pissarro – Effet de Neige, Nezel
Georges Manzana-Pissarro – Les baigneuses à Beynac, Dordogne
Georges Manzana-Pissarro – Moret-sur-Loing
Georges Manzana-Pissarro – Femme Mettant son Bas, 1905
Georges Manzana-Pissarro – Femme De Dos
Georges Manzana-Pissarro – Zebras at a Watering-Place
Georges Manzana-Pissarro – Enfant aux dindons
Georges Manzana-Pissarro – Chickens
Georges Manzana-Pissarro – Canards mandarins
Georges Manzana-Pissarro – Two Peacocks
Georges Manzana-Pissarro – Six petits lapin
Georges Manzana-Pissarro – La vache
Georges Henri Manzana Pissarro (1871, Louveciennes, Yvelines – 1961) a fost un pictor francez care a pictat in stilul impresionist si cel post-impreisionist. De asemenea a fost designer de textile, obiecte decorative, mobilier si sticla.
Georges Henri Manzana Pissarro s-a nascut in 1871 in France, la Louveciennes, al treilea copil al pictorului impresionist Camille Pissarro. Initial, el a pictat alaturi de tatal lui si a invatat nu numai sa foloseasca pensula si creionul, ci si sa observe si sa iubeasca natura. Ca si fratele lui, Lucien Pissarro, si-a petrecut anii de formare onconjurat de artisti distinsi ai scolii impresioniste, ca de exemplu Claude Monet, Paul Cézanne, Pierre-Auguste Renoir si Paul Gauguin, care frecventau casa lui Pissarro.
 |
| Georges Manzana-Pissarro (1871 – 1961), pictor francez |
Din blogosfera.
Ulise al II-lea cel Ocoş.Pozne novembriene (4)
Pierre-Eugene Montézin (16 octombrie 1874 – iulie 1946), pictor post-impresionist francez
Pierre-Eugene Montezin – Fillette Cueillant des Fleurs
Pierre-Eugene Montezin – Still Life with Cherries
Pierre-Eugene Montezin – Table au jardin
Pierre-Eugene Montezin – La Pergola Fleurie
Pierre-Eugene Montezin – The Bridge
Pierre-Eugene Montezin – La ferme
Pierre-Eugene Montezin – The Harvest at By
Pierre-Eugene Montezin – Bridge upon the River
Pierre-Eugene Montezin – Les cygnes
Pierre-Eugene Montezin – The Road
Pierre-Eugene Montezin – Les Fenaisons en bord de l’Essonne
Pierre-Eugene Montezin – Paysage a la riviere
Pierre-Eugene Montezin – Printemps au Bois de Boulogne
Pierre-Eugene Montezin – La Croisette, Cannes
Pierre-Eugene Montezin – Manege at Saint-Mammes
Pierre-Eugene Montezin – The Casino of Nice
Pierre-Eugene Montezin – Promenade des Anglais, Nice
Pierre-Eugene Montezin – Village under the Rain
Pierre-Eugene Montezin – Bineau Boulevard under the Snow
Pierre-Eugene Montezin – Moret-sur-Loing sous la neige
Pierre-Eugene Montezin – Paysage Sous Neige
Pierre-Eugene Montezin – Le Pont de Saint Mammès
Pierre-Eugene Montezin – Bouquet de fleurs devant la fenêtre, Moret-sur-Loing
Pierre-Eugene Montezin – Bouquet of Flowers
Pierre-Eugene Montezin – Roses
Pierre Eugène Montézin (16 octombrie 1874, Paris – iulie 1946, Moëlan-sur-Mer)a fost un pictor post-impresionist francez, influentat de Claude Monet .
 |
| Pierre-Eugene Montézin (16 octombrie 1874 – iulie 1946), pictor post-impresionist francez |
Tot in 16 octombrie s-a nascut Arnold Böcklin (16 octombrie 1827 – 16 ianuarie 1901), pictor simbolist elvetian.
Frans Snyders (11 noiembrie 1579–1657), pictor flamand
Frans Snyders – Cook with Food
Frans Snyders – Fruit Stall
Frans Snyders – Fruit Stall
Frans Snyders – The Fruit Basket
Frans Snyders – A Fruit Stall.
Frans Snyders – The Poulterer’s Shop
Frans Snyders – Vegetable Still-Life
Frans Snyders – Concert of Birds
Frans Snyders – Fruit in a Bowl on a Red Cloth
Frans Snyders – Still Life of Fruit on a Ledge
Frans Snyders (11 noiembrie 1579–1657), ori Snijders, a fost un pictor flamand de animale si natura statica.
Snyders s-a nascut si a murit la Antwerp. A fost studentul lui Pieter Bruegel cel Tânăr in 1593, iar ulterior s-a instruit cu Hendrick van Balen, primul maestru a lui Van Dyck. S-a imprietenit cu Van Dyck care i-a pictat pe Snyders si pe sotia lui de cateva ori.
A devenit maestru al breslei pictorilor din Antwerp in 1602. Artistul a vizitat Italia in 1608-9, a fost la Roma si a lucrat pentru cardinalul Borromeo in Milano. In 1611 s-a casatorit cu Margaretha, sora lui Cornelis de Vos si a lui Paul de Vos, in Antwerp. Jan Fyt i-a fost student, apoi asistent din 1629.
Snyders s-a dedicat initial picturii de flori, fructe si natura statica, insa mai tarziu s-a apucat sa picteze animale. A fost unul dintre primii specialisti animalieri.
Compozitiile lui sunt bogate si variate, desenul e corect si viguros, tuseul diferitelor texturi de blana si piele e indraznet si expresiv. Perfectiunea lui i-a adus admiratia lui Rubens, care l-a angjat deseori sa picteze animale, fructe si naturi statice in picturile lui si i-a asistat pe Jacob Jordaens, Thomas Willeboirts Bosschaert si pe alti artisti intro maniera similara.
Printre elevii lui s-au numarat Nicasius Bernaerts, Peter van Boucle, Joannes Fijt, Juriaen Jacobsze, Jan Roos (I) si Paul de Vos.
 |
| Frans Snyders (11 noiembrie 1579–1657), pictor flamand |
In 11 noiembrie s-au nascut si:
Édouard Vuillard (11 noiembrie 1868, Cuiseaux / Saône-et-Loire – 21 iunie 1940, La Baule) a fost un pictor post-impresionist francez, aparținând grupului de artiști cunoscuți cu numele Les Nabis.
Paul Signac (11 noiembrie 1863, Paris – †15 august 1935, Paris) a fost un pictor francez neoimpresionst, grafician şi acuarelist, discipol al lui Georges Seurat şi – împreună cu el – teoretician al tehnicei divizioniste în pictură.
John George Brown (11 noiembrie 1831 – 8 februarie 1913), pictor englez si american.
Din blogosfera.
Cristian Lisandru.REMEMBER – “Dansând cu toamna”
Pilula lui Lisandru.Ion Iliescu şi arta de-a vorbi despre funie în casa spânzuratului
Gabriela Savitsky.Ce facem când nu facem nimic
Elisa.Calculele privind banii de pensie in 35 de ani de munca
Amintiri din filumenie.Vechi scăpărări (091111)
Édouard Vuillard, Paul Signac, pictori nascuti in 11 noiembrie
Édouard Vuillard – La princesa Bibesco
Édouard Vuillard – Self Portrait
Update:Am uitat sa amintesc de un pictor nascut pe 11 noiembrie.Este vorba de Édouard Vuillard (11 noiembrie 1868, Cuiseaux / Saône-et-Loire – 21 iunie 1940, La Baule) a fost un pictor post-impresionist francez, aparținând grupului de artiști cunoscuți cu numele Les Nabis.
Édouard Vuillard s-a născut la 11 noiembrie 1868 la Cuiseaux, lângă Lyon. Tatăl său, Joseph-Honoré Vuillard, a fost ofițer în armata franceză, mai târziu perceptor de impozite. Mama sa era proprietara unui magazin de lenjerie din Paris. Édouard frecventează cursurile liceului Condorcet, unde este coleg cu viitorul pictor Maurice Denis. În 1885, părăsește liceul și intră – împreună cu prietenul său apropiat Ker-Xavier Roussel – în atelierul pictorului Diogène Maillart, unde ia lecții de desen artistic. Vuillard începe deasemenea să frecventeze muzeul Louvre și se decide să se consacre unei cariere artistice. Îi admiră pe pictorii olandezi Rembrandt și Vemeer, dintre italieni pe Rafael și pe Tițian. Este fascinat de opera lui Chardin pentru liniștea carese revarsă din picturile sale.
În luna martie 1886, se înscrie în Academia Julian în clasa profesorului Tony Robert-Feury, iar în iunie 1997 este admis la Academia de Arte Frumoase din Paris în atelierul profesorului Jean-Léon Gérôme. Îl interesează pictarea tablourilor cu naturi moarte realiste și interioarele domestice. Mai târziu, Vuillard va picta deasemenea peisaje sub formă de mari panouri decorative.În 1889, Maurice Denis îl convinge să se asocieze unui grup de artiști dizidenți din Academia Julian, care realizează opere impregnate de simbolism și spiritualitate, grup care se autoproclamă confreria „Les Nabis”.
|
| Édouard Vuillard(11 noiembrie 1868 – 21 iunie 1940), pictor post-impresionist francez |
În 1891 își organizează prima expoziție individuală în sălile clubului „La Revue Blanche”. Ia parte la mișcarea teatrală de avangardă și realizează numeroase decoruri pentru reprezentațțiile de teatru. Execută și panouri murale pentru familiile Nathanson, Dr. Vasquez și pentru prințesa Martha Bibescu. Între 1912 și 1913 decorează holul teatrului „Champs Elysées”. Execută picturi pentru „Palais de Chaillot” și pentru un palat din Geneva (1938). În 1938 este ales membru în ” Académie des Beaux-Arts”.
Édouard Vuillard moare la 21 iunie 1940 la La Baule. Este înhumat la Paris, în cimitirul Batignolles. Arta sa, dominată de o notă intimistă – „de la petite musique”, cum o caracteriza el însuși – are un farmec, o prospețime și o eleganță care impresionează și astăzi.
Paul Signac – Pink Clouds
Paul Signac – Houses in the Port of Saint-Tropez
Paul Signac (11 noiembrie 1863, Paris – †15 august 1935, Paris) a fost un pictor francez neoimpresionst, grafician şi acuarelist, discipol al lui Georges Seurat şi – împreună cu el – teoretician al tehnicei divizioniste în pictură.
 |
| Paul Signac (11 noiembrie 1863 – 15 august 1935), pictor francez neoimpresionist |
Din blogosfera.
Cristian Dima.Năbădăiosu` şi muzica
Teo Negură.Zâmbesc. Ce îndrăzneală!
Călin Hera.Desenele Roxanei spun povesti
Paul Gauguin(7 iunie 1848 – 8 mai 1903), pictor post-impresionist francez
Paul Gauguin – Self Portrait with the Yellow Christ
Paul Gauguin – Self Portrait, Les Miserables
Paul Gauguin – Self Portrait with Palette
Paul Gauguin – Van Gogh Painting Sunflowers
Paul Gauguin – Night Cafe at Arles
Paul Gauguin – Flowers of France
Paul Gauguin – And the Gold of Their Bodies
Paul Gauguin – Mother and Daughter
Paul Gauguin – Paul Gauguin – Ea haere la oe (Where are You Going)
Paul Gauguin – Maternity (Three Woman on the Seashore)
Paul Gauguin – The Offering
Paul Gauguin – Whispered Words
Paul Gauguin – Day of the Gods
Paul Gauguin – Delightful Day
Paul Gauguin – Vairumati.
Paul Gauguin – Three Tahitian Women
Paul Gauguin – What News
Paul Gauguin – The King’s Wife
Paul Gauguin – Why are You Angry
Paul Gauguin – Idyll in Tahiti
Paul Gauguin – The dream
Paul Gauguin – The Rendezvous
Paul Gauguin – The Big Tree
Eugène Henri Paul Gauguin (7 iunie 1848, Paris – 8 mai 1903, Atuona/Insulele Marchize), a fost un pictor postimpresionist francez. Aventurier şi geniu, Paul Gauguin a ştiut să prevadă viitorul, pregătind calea picturii moderne, influenţând pe fauvişti şi pe artiştii din gruparea Nabis. Între mizerie şi epuizare, călătorii şi disperare, a ajuns să creeze opere extraordinare, în care redă cu intensitate viziunea sa senzuală asupra vieţii.
Împreună cu pictorul Émile Bernard, elaborează regulile sintetismului, care se bazează pe planuri de culori de aceiaşi nuanţă, reliefate prin contururi ferme. Compoziţia „Viziune după predică, 1888 „, cunoscută şi ca „Lupta lui Iacob cu îngerul”, marchează debutul acestui nou stil, caracterizat prin petele decorative de culoare pură, prezenţa marcată a liniilor de culoare închisă, motive simplificate, tratarea antinaturalistă a spaţiului şi renunţarea la perspectiva tradiţională. Prin aşezarea surprinzătoare a motivelor, artistul leagă două planuri ale realităţii: femeile bretone şi viziunea lor. „Pentru mine peisajul şi lupta din tablou există numai în imaginaţia oamenilor care se roagă, ele sunt o urmare a predicei ascultate” (Paul Gauguin).
-
- Paul Gauguin – Self Portrait with the Yellow Christ
-
- Paul Gauguin – Madame Roulin
-
- Paul Gauguin – Clovis Gauguin Asleep
-
- Paul Gauguin – Four Breton Women
-
- Paul Gauguin – Breton Woman in Prayer
-
- Paul Gauguin – Readheaded Woman and Sunflowers
-
- Paul Gauguin – Four Breton Women
-
- Paul Gauguin – Old Women of Arles
-
- Paul Gauguin – Flowers and cats
-
- Paul Gauguin – Daisies and Peonies in a Blue Vase
-
- Paul Gauguin – Boquet of Peonies on a Musical Score
-
- Paul Gauguin – Still Life with Sunflowers on an Armchair
-
- Paul Gauguin – Sunflowers
-
- Paul Gauguin – Nasturtiums and Dahlias in a Basket
-
- Paul Gauguin – Vase of Flowers and Window
-
- Paul Gauguin – Lilac Bouquet
-
- Paul Gauguin – Boy by the Water
-
- Paul Gauguin – Gratte Coqs Path
-
- Paul Gauguin – Forest Edge
-
- Paul Gauguin – Geese in the Meadow
-
- Paul Gauguin – Henhouse
-
- Paul Gauguin – Landscape with Geese
-
- Paul Gauguin – Lane through the Beaches
-
- Paul Gauguin – Lillichon Field
-
- Paul Gauguin – Mount Sainte-Marguerite
-
- Paul Gauguin – Pere Jean`s Path
-
- Paul Gauguin – Rouen, Spring
-
- Paul Gauguin – Red Roof by the Water
-
- Paul Gauguin – Rocks on the Breton Coast
-
- Paul Gauguin – Schooner and Three-Master
Gauguin visează la un atelier la tropice, alegerea cade pe Tahiti, pământ al „extazului, al liniştii şi al artei”. În primăvara anului 1891 se îmbarcă pe un vas spre Oceanul Pacific şi la 8 iunie soseşte la Papeete. Se stabileşte la Mataiea şi începe să picteze, folosind ca modele femei indigene, cu care are şi legături amoroase.
După un intermezzo parizian şi câteva luni în Belgia, Gauguin se întoarce în Tahiti. La 28 iunie 1895 părăseşte din nou Franţa, unde nu se va mai întoarce niciodată. De data aceasta se stabileşte într-o localitate pe malul mării, şi artistul se apucă de o muncă gigantică. Anul 1897 este data de naştere a câtorva capodopere, printre care şi tabloul „ De unde venim? Ce suntem? Încotro ne îndreptăm?, 1897„, care va fi expus un an mai târziu la galeria „Vollard” din Paris, devenind evenimentul major al sezonului.
Gauguin a fost foarte legat de această compoziţie de aproape patru metri, cu caracterul unei picturi murale, considerată ca fiind testamentul său artistic şi spiritual. Gauguin adună şi concentrează aici mare parte a repertoriului său, cu mai multă vigoare decât în tablourile mai vechi. Armonia artistică şi poetică a ideilor sale nu a fost niciodată atât de impresionantă.
Paul Gauguin moare la 8 mai 1903 în Atuona, anul în care galeria „Vollard” organizează o expoziţie cu 50 de picturi şi 20 de desene, şi când Salonul de Toamnă dedică o întreagă sală lucrărilor sale.
 |
| Paul Gauguin(7 iunie 1848 – 8 mai 1903), pictor postimpresionist francez(I) |
 |
| Paul Gauguin(7 iunie 1848 – 8 mai 1903), pictor postimpresionist francez (II) |
 |
| Paul Gauguin(7 iunie 1848 – 8 mai 1903), pictor postimpresionist francez(III) |
G a b i, My heart to your heart 
