Arhive blog

A fost odata femeie

Saptamana trecuta,Elena a intrat pentru prima data in Sectia Cronici a spitalului judetean.O colega o rugase sa duca un pachetel cuiva internat acolo.Avea o strangere de inima si un nod in gat.Auzise ca acolo sunt oameni foarte bolnavi ,chiar muribunzi.Dar trebuia sa mearga acolo,nu putea sa o refuze pe colega ei.

Sectia Cronici se afla la parter.Usa era inchisa si nu se vedea nici un semn de viata.Cum a apasat clanta,usa s-a deschis si atunci a simtit mirosul.Mirosul de urina si de moarte,mirosul acela care-ti patrunde pana in maduva oaselor si de care nu mai scapi daca nu-l accepti.

Dintr-un salon a iesit o femeie tanara ,era chiar vecina ei,Ana-Maria,studenta la medicina.S-au salutat si Elena a vazut lacrimi in ochii Anei-Maria.De ce plangi?Ai pe cineva apropiat internat aici?Nu, a raspuns Ana-Maria.Am vazut-o pe tanti Iza.De aia plang.Vorbesti de doamna Iza,femeia aceea frumoasa de la etajul trei?Da,uite-o acolo in patul de la geam.

Elena a stiut atunci de ce avea nodul in gat si inima cat un purice.Fiinta aceea din patul de la geam nu mai era femeia pe care o stia,femeia frumoasa,puternica,femeia care construise ,femeia care indrumase atatia tineri ajunsi acum specialisti.In patul de la geam se afla un schelet imbracat in piele cu doi ochi mari si cu un zambet misterios.S-a apropiat de ea.Iza a intins mana catre Elena. I-a luat mana,o mana rece ca gheata.I-a tinut-o cateva minute si a mangaiat-o usor pe crestet.Iza zambea,parca era fericita.Oare de ce zambea?Ce era in mintea ei?

Din pacate,nimeni nu stie si nici nu va stii vreodata de ce zambeste Iza care cu un an in urma inca era femeie.Acum era doar un schelet imbracat in piele ,cu doi ochi mari si un zambet misterios.

Intelectualul si rolul sau in societate



(Intelectual printre oameni).

Intelectualul este o persoană cu un înalt nivel cultural şi/sau ştiinţific care desfasoara o activitate spirituală in domeniul literaturii, artei, stiintei.Intelectualul are un rol foarte important in societate, mai ales daca isi apleaca privirea si-i vede pe cei de jos cum se zbat sa iasa din intuneric, ar vrea sa vada si ei lumina si au nevoie de un fir calauzitor.

Potrivit faimoasei definiţii a lui Jean-Paul Sartre, intelectual nu este acela care scrie cărţi sau îşi trece timpul cu preocupări intelectuale, ci acela care, părăsind universul livresc, intră direct în viaţa publică şi „se amestecă în treburile care nu-l privesc”.

N-am stiut pana acum aceasta definitie si nici despre Jean-Paul Sartre nu stiu decat ca a fost un filozof si totusi indraznesc sa vorbesc despre intelectuali.Am aceasta indrazneala pentru ca printre cunostintele mele se numara si intelectuali.Am avut ocazia sa cunosc pe-aici (daca „a cunoaste” e cuvantul potrivit in lumea virtuala) intelectuali de mai multe feluri.Nu difera foarte mult de cei cunoscuti in lumea reala.Sunt la fel.Cei care nu-si apleaca privirea spre pamant si daca sunt deranjati de cineva de-acolo il trimit inapoi „unde-i e locul”;mai sunt acei intelectuali carora nu le pasa decat de sferele lor inalte-nici nu le trece prin cap ca jos sunt oameni care isi doresc sa inteleaga limba aceea ciudata in care vorbesc.Poate ca acesta e scopul lor-sa nu fie intelesi nici macar de cei din aceleasi sfere inalte.In sfarsit, mai e acea categorie de intelectuali pentru care toti oamenii sunt doar oameni, cu calitati si defecte, mai mult sau mai putin inteligenti, dar toti avand ceva in comun-simtirea, sufletul.Tinand cont de asta, stiu sa se faca intelesi, nu acesta e rolul lor in societate?In acelasi timp, cunosc si invata tot timpul cate ceva de la fiecare .

Citez aici cuvintele unui intelectual despre intelectuali.

A fi intelectual nu înseamnă deloc a avea o diplomă, un doctorat, o anume funcţie, ci, poate azi mai mult ca oricînd, a avea principii, stil, caracter. Sînt lucruri care nu se învaţă la şcoli. Dă-mi voie să-l citez tot pe Luca Piţu: „instrucţia fără educaţie produce indivizi şi mai periculoşi decît ignoranţa; raţiunea nu te poate apăra de pulsiuni sau ă…î de patimi”. Dar mai e ceva: dacă anii de comunism n-au făcut decît să denudeze o societate abia atinsă de occidentalism, să-i dea jos stratul extrem de subţire de civilizaţie? Gîndeşte-te: dacă am redevenit, de fapt, ceea ce-am fost… si chiar mai mult de-atat?”

Am incercat asa cum m-am priceput sa exprim ceea ce am invatat eu despre intelectualii romani, la lectiile de viata primite si de la ei.(Despre cei care au preferat o viata linistita si lipsita de grija zilei de maine si si-au vandut sufletul, e prea trist sa amintesc).

Inchei cu un citat despre OM.”Fiecare om pe care il intalnesc in drumul meu imi este superior prin ceva. De aceea incerc sa invat cate ceva pe langa fiecare.” (S. Freud).