Arhive blog

Îndrăgostiţii cei laşi, Nina Cassian

Îndrăgostiţii cei laşi

Fiecare anotimp ne desparte
pe unul de celalalt si ne-apropie de moarte.
Vezi-le cum trec si se scutura, vezi-le,
florile, spicele, frunzele, zapezile …

Iubirea noastra cea mare
a ramas inchisa-n sarutare,
de buzele noastre strivita,
ca fluturele mort in crisalida.

Prea blanda-s cu noi ! Am trait ca doi monstri
pe spinarile tinere-ale anilor nostri.
Din mierea lor, din gingasul lor stup,
ne-am ingrasat la suflet si la trup
si-acum taram greoi, bucata cu bucata,
ceara suava-a casei de-altadata …

Nu, noi cei lasi n-ar trebui sa iubim !
Ne-nfricosam pe pamant si ametim pe-naltimi
domesticim suferinta, o facem caine de curte,
pentru speranta ni-s bataile inimii prea scurte …
Vezi-le cum trec si se scutura, vezi-le,
florile, spicele, frunzele, zapezile …
Fiecare-anotimp ne desparte
pe unul de celalalt – si ne-apropie de moarte.

Iubirii

Cad în geunchi şi-ţi mulţumesc, iubire,
pentru ceste zilnice semnale
şi voci ale mărinimiei tale
cu care-mi umpli sufletu-un neştire.

Cad în geunchi şi-ţi mulţumesc, iubire,
pentru înaltul pact care ne uneşte.
Timbrat de-a fericirii stea subţire,
– şi-ţi mulţumesc şi pentru desnădejde.

Din volumul
„Spectacol în aer liber – o altă monografie a dragostei”,
Editura Albatros, 1961

Zburau

Zburau…
El avea o aripă în stânga,
ea avea o aripă în dreapta,
ca un singur trup între două aripi
zburau…
Respirând între două aripi,
ea – plămânul lui drept,
el – plămânul ei stâng,
printr-un cer saturat de aur,
ca o lungă suveică de aur,
ca o cheie de aur descuind spaţii de aur,
zburau….
prin aur…
zburau…
prin aur…
zburau…

Din volumul
„Spectacol în aer liber – o altă monografie a dragostei”,
Editura Albatros, 1961
Poezii Nina Cassian

La multi ani doamnei Nina Cassian!

Nina Cassian, născută Renée Annie Cassian ( 27 noiembrie 1924, Galaţi), este o poetă, eseistă şi traducătoare româncă.

La multi ani,Nina si Nicolae!

dscn1805-2Astazi ,27 noiembrie, Nina Cassian, poetă şi eseistă nascuta in 1924 si despre care am scris cu putin timp in urma aici si Nicolae Manolescu, critic născut Nicolae Apolzan, (n. 27 noiembrie 1939, Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea) isi sarbatoresc zilele de nastere.Le doresc La multi ani si multa sanatate!

1214397861i4q7bquNicolae Manolescu este un membru corespondent al Academiei Române, critic literar, editorialist, profesor universitar, eseist, istoric literar şi politician român. Ambasador al României la UNESCO.Este considerat a fi unul dintre cei mai importanţi critici literari contemporani.
De curand,Nicolae Manolescu a lansat la Târgul de Carte Gaudeamus,”Istoria critică a literaturii române” o lucrare de peste 1.500 de pagini, la care autorul a lucrat mai bine de 25 de ani.

Cateva cuvinte despre „Istoria critică a literaturii române” rostite de insusi autorul ei,Nicolae Manolescu.

„Nu doresc ca ceea ce am spus în carte să fie contestabil sau incontestabil. Nu este o biblie, este o carte. Cu cât mai multe sunt contestate, cu atât discuţiile despre carte sunt mai vii”.

„Securitatea nu m-a obligat la nimic. Nu am fost nici curajos, nici erou în acea perioadă. Pur şi simplu nu am marşat pe anumite elemente”.

„Eu nu le găsesc nicio scuză scriitorilor care au semnat angajamente cu Securitatea în această perioadă, dar nu îi judec. Noica, unul dintre cei mai inteligenţi oameni pe care i-am cunoscut, nu a avut nicio scuză să susţină comunismul de dreapta.Comuniştii s-au sprijinit de Noica ca de un stâlp”.

„Eu nu cred că istoria literaturii este un dicţionar”. „Istoria este o antologie personală, chiar dacă este rezultatul unui capriciu”.

„Cartea este rezultatul relecturii, în ordine cronologică, a volumelor literaturii române”.

„Am avut prejudecăţi legate de foarte mulţi autori contemporani şi am încercat să nu mai am. În carte am încercat să fiu cinstit cu mine”.

„Această carte este expresia unei subiectivităţi. Nu o subiectivitate goală, nu este un moment de furie. M-am revizuit în primul rând pe mine însumi, fără a avea pretenţia de a revizui literatura”.

„Există o obligaţie de politeţe faţă de cei care au scris înaintea noastră despre literatură. I-am citat pe toţi criticii şi istoricii dinaintea mea. Mi s-a părut o formă de politeţe. Lumea nu începe niciodată cu noi”.

„Acelaşi scriitor nu este acelaşi pentru două generaţii diferite. Nu putem citi chiar cum vrem. Există nişte standarde”.

„Am scris această carte cu foarte mare plăcere şi m-aş bucura dacă cititorul o va citi cu aceeaşi plăcere. Sper că am scris o carte care este menită să vă aducă bucurie. Vreau să fie o carte vie”, a mai spus Manolescu.

Sursa.

Poezii de dragoste

Update:Horia Blidaru a spus:”Multumesc pentru poeziile acestea. M-au ajutat sa descopar o alta Nina Cassian decat cea pe care o tineam minte din copilarie, cu versurile comuniste ale tineretii ei, apoi cu poeziile pentru copii.
Pentru cei care vor sa afle mai multe despre ea:
http://www.mediafax.ro/cultura-media/nina-cassian-am-senzatia-unei-intalniri-de-adio.html?1706;3475498″
Am postat cateva poezii de dragoste scrise de Nina Cassian,inspirata fiind de CELLA care mi-a spus:”Doamna Nina Cassian este (şi) o poetă a iubirii o admir de-o viaţă,citeşte-i poeziile de iubire şi biografia,interviurile mă bucur că a (re)venit în România nu credeam că o (mai) face  dincolo de “legendele” vieţii ei este un PERSONAJ.”

Zburau

Zburau…El avea o aripă în stânga,
ea avea o aripă în dreapta,
ca un singur trup între două aripi
zburau…
Respirând între două aripi,
ea – plămânul lui drept,
el – plămânul ei stâng,
printr-un cer saturat de aur,
ca o lungă suveică de aur,
ca o cheie de aur descuind spaţii de aur,
zburau….
prin aur…
zburau…
prin aur…
zburau…

 

Iubirii

Cad în geunchi şi-ţi mulţumesc, iubire,
pentru ceste zilnice semnale
şi voci ale mărinimiei tale
cu care-mi umpli sufletu-un neştire.

Cad în geunchi şi-ţi mulţumesc, iubire,
pentru înaltul pact care ne uneşte.
Timbrat de-a fericirii stea subţire,
– şi-ţi mulţumesc şi pentru desnădejde.

Din volumul
„Spectacol în aer liber – o altă monografie a dragostei”,Editura Albatros, 1961

Postafaţă la o iubire sfîrşită

Există-ndrăgostiţi fericiţi

care rămîn împreună,

şi-al căror sărut proaspăt sună…
Auziţi… auziţi…

Există perechi fără moarte,
în mişcare mereiee,
cu-o formă a inimii, poate aparte,
Semănînd a metaforă, semănînd a idee.

Aceştia rămîn împreună,
În sărut, ca-ntr-o dulce furtună.
Auziţi! Auziţi! Auziţi!
Există-ndrăgostiţi fericiţi!

Din volumul
„Spectacol în aer liber – o altă monografie a dragostei”,
Editura Albatros, 1961

Nina Cassian



 

Printul Miorlau

129_animals_91743

Printul Miorlau

Într-o împărăţie cam ploioasă,
trăiau un împărat şi-o împărăteasă
ce-aveau, cum se cuvine, şi un prinţ,
singur la părinţi.
Prinţul era de şase anişori
şi miorlăia din noapte până-n zori.
În loc de “vreau!” spunea “miorlau!”
şi tot “miorlau!” pentru “nu vreau!”

Deci, cum spuneam, cu prinţul miorlăit
deloc nu era lesne de trăit.
Când i se aduceau bomboane –
el miorlăia că vrea baloane;
şi-n loc de baloane
voia tromboane,
şi-n loc de tromboane
voia bomboane,
dar nişte bomboane
cu gust de baloane,
şi-n care să sufle
ca-n nişte tromboane.

Astfel de dulciuri – vai! Nu se găseau…
Şi prinţul miorlăia: Miorlau! Miorlau!
Miorlau! – că plouă afară;
Miorlau! – că afară-i soare;
Miorlau! – că-i zi de lucru;
Miorlau! – că-i sărbătoare…
Părinţii nu mai ştiau ce să-i mai facă
– numai să tacă…
Îi aduceau în fiecare zi
o mie o sută una jucării:
căişori de lemn,
puşti de tras la semn,
gume şi creioane,
raţe dolofane
de celuloid,
şi căţei şi mâţe,
şi păpuşi semeţe,
cu ochi ce se-nchid,
şi iar se deschid…

Ah, dar prinţul nostru nu tăcea de fel
El voia ceva ştiut numai de el:
Miorlau! – de ce e luna lună?
Miorlau! – friptura nu e bună!
Miorlau! – vreau să mănânc compot!
Nu vreau compot că nu mai pot!

… Albi şi împăratul, albi şi-mpărăteasa
De atâta miorlăială, se-mbolnăvise casa.
Canarii asurziră, căţeii leşinară,
iar caii se mutară cu totu-n altă ţară.
Bostanii şi verzele
părăsiră grădinile.
Fugiră găinile,
Zburară şi berzele
Şi se făcu – pe câte ştiu –
în jurul prinţului – pustiu.
… Doar mâţele sosiră toate
cu cozile încârligate,
torcând de zor,
la prinţişor.
Sfârr… Sfârr…
Ce pisici!
Cu ochi mici!
Ce motani
năzdrăvani!
Şi-ncepură să-l aţâţe,
miorlăind motani şi mâţe:
“Miau-miorlau!
Hai cu noi!
Nu eşti prinţ
Eşti pisoi –
Nu mai sta! Vino-ncoa!
De-acum, şoareci vei mânca”.

Atunci prinţişorul, de frică
să nu se prefacă-n pisică,
uită de miorlăitul lui, fireşte,
şi prinse să vorbească omeneşte
Pisicile-au plecat tiptil, tiptil:
“Acesta nu-i pisoi, ci e copil!”
Şi foarte bosumflate fură ele
că au putut astfel să se înşele…

Dragi copii, povestea-i gata,
Să vă duceţi imediat
şi la mama, şi la tata,
să le spuneţi răspicat:
“Iubiţii mei părinţi, nu vreau
să fiu şi eu un prinţ Miorlau!”

nina-cassian2Poeta Nina Cassian s-a reintors, vineri, in Romania, pentru lansarea  a ” două volume, unul de poezie şi unul de memorii, care mă caracterizează, pentru că in ele se găsesc numai poveşti pe care le-am trăit. In aceste cărţi, iese la lumină viaţa mea, cu părţile ei frumoase, dar şi cu mult intuneric şi eşecuri cu nemiluita”, a declarat Nina Cassian intr-un interviu acordat revistei Tango.