Arhive blog

Ramas bun,motanelu` baietelu`!

Imagine0182

M-am hotarat sa povestesc despre nenorocirea care s-a abatut asupra noastra,despre durere si suferinta motanelului nostru,baietelul motanelul,Miki.Nu am inteles,nu stiu exact ce s-a intamplat si as vrea sa stiu:de ce?

Tragedia a inceput in 1 septembrie cand m-am grabit sa ajung la policlinica dupa rezultatele analizelor de sange.Pentru ca e deschis doar pana la ora 16 m-am grabit cat am putut si l-am lasat pe motanel afara,mai exact in casa scarii (locuim la ultimul etaj,deasupra e podul).Nu am lipsit mult si nici foarte ingrijorata nu am fost pentru ca se mai intamplase si altadata sa-l uitam afara din nebagare de seama.Nu plangea,doar astepta cuminte…stia ca-i vom observa lipsa.

In acea seara s-a culcat langa mine (eram la calculator) si la un moment dat a inceput sa planga si a facut pipi pe el,ca sa zic asa.M-am gandit ca are probleme cu rinichii fiindca motanii castrati fac de obicei litiaza renala.In aceeasi seara am facut rost de niste medicamente de la sora mea al carei motan a avut mari probleme cu pietrele la rinichi si am sperat ca tratamentul il va ajuta.

A doua zi l-am dus la medicul veterinar si de atunci au inceput necazurile.In primul rand,motanelul nostru a fost foarte speriat si a incercat sa fuga de pe masa de tratament,iar in incercarea de a scapa ne-a zgariat (nu cu intentie si nici cu violenta).Era doar speriat de moarte.Medicul l-a anesteziat,l-a consultat,i-a pus o sonda si a scos urina(limpede,fara sange sau puroi),apoi continutul intestinului gros.I-a administrat NoSpa ca sa nu mai aiba dureri si am sperat ca se va face bine.

Cand s-a trezit din anestezie nu s-a simtit deloc mai bine,din contra.Am vazut ca inainte de crize avea o privire speriata,ii tremura maxilarul si apoi plangea foarte tare.Il mangaiam incercand sa-l linistesc si ii faceam masaj usor la burta.Il durea si mi se rupea inima ca nu-l pot ajuta mai mult.Dupa fiecare criza manca cu pofta,dar nu orice.Apoi am observat ca la fiecare criza ii curge saliva.Am vorbit cu veterninarul si a doua zi ne-am dus la Deva pentru o investigatie la ecograf.Nu se vedea nici un organ intern afectat,iar medicii au banuit ca e o problema neurologica.

La intoarcere spre casa,motanelul a vomitat foarte mult,iar mirosul vomei a fost foarte puternic.Credeam ca isi va reveni,dar m-am inselat.Mai mult,veterinarul ne-a sunat seara sa ne spuna ca banuieste ca motanelul are rabie si trebuie sa mergem la spital sa ne vaccinam.Ne-a obligat sa-l izolam pe motanel intro incapere din cabinetul lui,l-am lasat acolo singur,fara hrana (avea apa intru vas),fara o paturica pe care sa stea.In acea seara motanelul se simtea mai bine,incepuse sa se comporte firesc,nu mai avea crize si speram ca totul se va termina cu bine.

Ne-am dus la spital si am fost obligati sa ne internam pana a doua zi pentru vaccinarea anti-rabie.Dimineata am fost sa-l vedem pe motanel si doream foarte mult sa-l iau acasa.Medicul nu m-a lasat fiindca motanelul avea din nou crize.

Seara am fost din nou la el si l-am gasit mort, intins pe burta…era deja rece.

Nu va pot spune ce mult ma doare ca l-am pierdut,ce mult ma doare ca a murit speriat si singur.

Luni  l-am dus la Directia Sanitar-Veterinara pentru,iar rezultatele testelor de rabie au iesit negative.

De ce a murit?ce boala a avut?l-a otravit cineva?Ma poate ajuta cineva cu un raspuns?De ce s-a intamplat tocmai in ziua cand l-am lasat in casa-scarii?

Cei de la Directia Sanitar-Veterinara  nu-i fac autopsia,pe ei ii intereseaza doar creierul si dupa ce termina cu testele il incinereaza.

Sunt tare mahnita si ma gandesc ca eu sunt vinovata pentru ca s-a prapadit.Era cel mai cuminte,jucaus,torcator,lipicios motanel si cam fricos.

Chiar si celelalte doua pisici ale familiei simt ca s-a intamplat ceva rau si il cauta.Uneori mi se pare ca il vad acasa.

Suntem tristi cu totii si nu dorim nimanui sa treaca prin astfel de momente tragice.