Arhive blog
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi
Incep cu o veste buna:Românii au donat cei 30.000 de € care vor salva viaţa Aneimaria“.
Gabriela era pe picioarele ei până acum 3 ani. Gabriela era asistentă medicală. Nu ştiu dacă – şi câte vieţi a reuşit să salveze, la Unitatea Medico-Sanitară din Găneşti unde lucra. De trei ani nu mai lucrează, nu mai are cum. Gabriela a fost victima unui accident rutier care a schilodit-o. În acelaşi accident i-a murit tatăl.
Gabriela are nevoie de scutece pentru adulţi (pampers), un cadru fix sau mobil, bani pentru tratament şi recuperare, bani pentru o bicicletă specială „Motomed Viva 2”.
Dacă puteţi şi vreţi să o ajutaţi, Gabriela Dumitran poate fi contactată la: 0236 340 198; 0764 136 397; 0743 326 949. E-mail: gabriela_dumitran@yahoo.com
Alina. Sau despre cum să schimbi rochia de mireasă cu o operaţie pe creier. Şi nunta pe o altă operaţie. Pentru că prima a fost inutilă
Alina se pregătea de nuntă. A avut dureri de cap câteva zile, pe care le-a pus pe seama emoţiilor şi oboselii. A luat câte o pastilă şi a aşteptat să treacă. Până când a ajuns la urgenţă.
Pe 24 iunie 2009, cu o săptămână înainte de nuntă, după câteva investigaţii la spitalul din Galaţi, Alina a fost trimisă la Spitalul Bagdasar Arseni din Bucureşti şi internată. Aici a fost diagnosticată cu tumoră malignă Glioblastom. Care ulterior s-a dovedit a fi Xantoastrocitom Pleumorf.
Soţul Alinei nu a acceptat „soluţia” medicilor români. A început să caute pe internet. A aflat de INI Hanovra de la Dan. A trimis toate rezultatele analizelor. Alina a fost acceptată la operaţie. O va opera Prof. Dr. Rusolf Fahlbusch, de urgenţă.
Pe 25 octombrie 2009.
Operaţia costă 40.000 de euro iar transportul special 6.000 de euro.
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
Pentru lei:
Raiffeisen Bank SA – Sucursala Galaţi
RON: RO 55 RZBR 0000 0600 1195 6981
Titular: Donescu Adrian (CNP:1800125170082)
Pentru euro:
BCR – Sucursala Galaţi
EURO: RO 59 RNCB 0141 0324 3300 0005
Cod SWIFT: RNCBROBU
Titular: Donescu Ana (CNP:2501206170356).
Împuternicit: Donescu Adrian (CNP:1800125170082)
Telefon: 0765 399 482, Adrian Donescu
Soţul Alinei a scris:
http://alinadonescuumanitar.blogspot.com
http://povesteaei.blogspot.com
Iulia Cristina Adetu, cu leucemia de mână de la 3 ani. Acum are 6 ani şi strigă cu disperare după ajutor
Iulia are 6 ani, i-a împlinit pe 11 iunie 2009. Iar luna aceasta, octombrie 2009, se împlinesc 3 ani de când a fost diagnosticată cu Leucemie Acută Limfoblastică. Iulia este din Brăila. În iunie 2008 a făcut o recădere izolată, iar în septembrie 2009 a făcut a doua recădere.
Iulia are nevoie de o sumă imensă, cuprinsă între 155.000 – 170.000 de euro, reprezentând tratamentul preoperator şi transplantul.
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
Raiffeisen Bank – Sucursala Bucuresti sector 2, Agentia Fundeni
RON: RO 85 RZBR 0000 0600 1204 1995
EURO: RO 74 RZBR 0000 0600 1204 1999
Cod SWIFT: RZBRROBU
Titular: Adetu Elena (CNP 2671005090085)
Telefon: Adetu Elena (mama) 0744 770 241 sau Ion Camelia (matuşa): 0749 027 989
E-mail: cameluta_ion@yahoo.com
Iulia este internată în prezent la Spitalul Fundeni Bucureşti, etajul 6, salon 1. Medic curant: Dr. Anca Coliţă.
Acolo Iulia şteaptă o minune…
Ramas bun,motanelu` baietelu`!
M-am hotarat sa povestesc despre nenorocirea care s-a abatut asupra noastra,despre durere si suferinta motanelului nostru,baietelul motanelul,Miki.Nu am inteles,nu stiu exact ce s-a intamplat si as vrea sa stiu:de ce?
Tragedia a inceput in 1 septembrie cand m-am grabit sa ajung la policlinica dupa rezultatele analizelor de sange.Pentru ca e deschis doar pana la ora 16 m-am grabit cat am putut si l-am lasat pe motanel afara,mai exact in casa scarii (locuim la ultimul etaj,deasupra e podul).Nu am lipsit mult si nici foarte ingrijorata nu am fost pentru ca se mai intamplase si altadata sa-l uitam afara din nebagare de seama.Nu plangea,doar astepta cuminte…stia ca-i vom observa lipsa.
In acea seara s-a culcat langa mine (eram la calculator) si la un moment dat a inceput sa planga si a facut pipi pe el,ca sa zic asa.M-am gandit ca are probleme cu rinichii fiindca motanii castrati fac de obicei litiaza renala.In aceeasi seara am facut rost de niste medicamente de la sora mea al carei motan a avut mari probleme cu pietrele la rinichi si am sperat ca tratamentul il va ajuta.
A doua zi l-am dus la medicul veterinar si de atunci au inceput necazurile.In primul rand,motanelul nostru a fost foarte speriat si a incercat sa fuga de pe masa de tratament,iar in incercarea de a scapa ne-a zgariat (nu cu intentie si nici cu violenta).Era doar speriat de moarte.Medicul l-a anesteziat,l-a consultat,i-a pus o sonda si a scos urina(limpede,fara sange sau puroi),apoi continutul intestinului gros.I-a administrat NoSpa ca sa nu mai aiba dureri si am sperat ca se va face bine.
Cand s-a trezit din anestezie nu s-a simtit deloc mai bine,din contra.Am vazut ca inainte de crize avea o privire speriata,ii tremura maxilarul si apoi plangea foarte tare.Il mangaiam incercand sa-l linistesc si ii faceam masaj usor la burta.Il durea si mi se rupea inima ca nu-l pot ajuta mai mult.Dupa fiecare criza manca cu pofta,dar nu orice.Apoi am observat ca la fiecare criza ii curge saliva.Am vorbit cu veterninarul si a doua zi ne-am dus la Deva pentru o investigatie la ecograf.Nu se vedea nici un organ intern afectat,iar medicii au banuit ca e o problema neurologica.
La intoarcere spre casa,motanelul a vomitat foarte mult,iar mirosul vomei a fost foarte puternic.Credeam ca isi va reveni,dar m-am inselat.Mai mult,veterinarul ne-a sunat seara sa ne spuna ca banuieste ca motanelul are rabie si trebuie sa mergem la spital sa ne vaccinam.Ne-a obligat sa-l izolam pe motanel intro incapere din cabinetul lui,l-am lasat acolo singur,fara hrana (avea apa intru vas),fara o paturica pe care sa stea.In acea seara motanelul se simtea mai bine,incepuse sa se comporte firesc,nu mai avea crize si speram ca totul se va termina cu bine.
Ne-am dus la spital si am fost obligati sa ne internam pana a doua zi pentru vaccinarea anti-rabie.Dimineata am fost sa-l vedem pe motanel si doream foarte mult sa-l iau acasa.Medicul nu m-a lasat fiindca motanelul avea din nou crize.
Seara am fost din nou la el si l-am gasit mort, intins pe burta…era deja rece.
Nu va pot spune ce mult ma doare ca l-am pierdut,ce mult ma doare ca a murit speriat si singur.
Luni l-am dus la Directia Sanitar-Veterinara pentru,iar rezultatele testelor de rabie au iesit negative.
De ce a murit?ce boala a avut?l-a otravit cineva?Ma poate ajuta cineva cu un raspuns?De ce s-a intamplat tocmai in ziua cand l-am lasat in casa-scarii?
Cei de la Directia Sanitar-Veterinara nu-i fac autopsia,pe ei ii intereseaza doar creierul si dupa ce termina cu testele il incinereaza.
Sunt tare mahnita si ma gandesc ca eu sunt vinovata pentru ca s-a prapadit.Era cel mai cuminte,jucaus,torcator,lipicios motanel si cam fricos.
Chiar si celelalte doua pisici ale familiei simt ca s-a intamplat ceva rau si il cauta.Uneori mi se pare ca il vad acasa.
Suntem tristi cu totii si nu dorim nimanui sa treaca prin astfel de momente tragice.
Amintiri despre varul meu
Inainte de `89 daca aveai de gand sa pleci din Romania pentru reintregirea familiei,de exemplu,aveai de suportat multe umilinte,mai ales daca lucrai in anumite domenii.
Aveam un verisor care lucra la Casa Scanteii ca redactor la o publicatie in limba germana.Si sotia lui lucra tot acolo.Pentru ca erau sasi din Transilvania,au luat decizia sa emigreze in Germania,mai ales ca acolo traiau multe rude de gradul I si II.Si-au depus actele ,apoi a urmat cosmarul…Cine a trait acele vremuri isi aminteste cum era.
Varul meu si sotia lui au fost dati afara de la Casa Scanteii si au ramas fara servici.Nu s-au descurajat:si-au cautat de lucru si au gasit:ea medita copii la limba engleza si germana,iar el s-a angajat ca om de servici si portar la o intreprindere din Bucuresti.I-am vizitat in acea perioada (aveam vreo 20-21 de ani) si mi-am vazut varul la noul lui loc de munca,imbracat intrun halat albastru,maturand in curtea intreprinderii.
Au avut de asteptat destul de multi ani pana li s-a indeplinit visul si au plecat intro zi,in Germania.
Nu mai erau foarte tineri si nici sanatosi,dar erau fericiti ca pleaca si ca aveau copilul pe care si l-au dorit foarte mult.Nu i-am mai vazut de atunci,mai exact de vreo 25 de ani.
Au trecut anii,sotia varului meu a scapat cu viata de cancerul la san,iar varul meu,dupa ce a avut cateva accidente vasculare,a incetat din viata acum cateva zile.Avea 67 de ani.Odihneasca-se in pace.
8 mai 1921: Începe, la Bucureşti, Congresul Partidului Socialist din România (8-12 mai), care hotărăşte transformarea în Partidul Comunist din România (PCR).
Între 1947 şi 1989 PCR a fost de facto partidul politic unic în România. În articolul 3 al Constituţiei României din 1965, PCR era numit „forţa politică conducătoare a întregii societăţi din Republica Socialistă România”.
Grigore Vieru s-a stins.Odihneasca-se in pace!
Va rog,ajutati-o pe Catalina sa traiasca.Are doar 19 ani si-i mai trebuie 23.000 de euro ca sa fie salvata.
DELIA TITRADE spus,
ianuarie 19, 2009 @ 7:05 pm · Editează
Un doliu vesnic pe cele doua maluri de Prut. Un pod de durere, lacrimi si dor de inca o stea. Se aduna incet, tot mai multe , dincolo de noi si de pacatul ca nu i-am tinut langa suflet, mai mult, mai aproape, mai sinceri decat am fi putut sa fim. Nu plange doar un neam, plange o inima imensa ramasa fara vorbe, plina de cuvinte nespuse si care nu se vor mai scrie nicicand. Este infinit prea putin pentru SINGURA VOCE , aceeasi aici si in Basarabia. A plecat in ziua urmatoare comemorarii Luceafarului. Bunul Dumnezeu i-a vrut alaturi pentru ca au avut acelasi dar unic al iubirii de oameni si tara. GRIGORE VIERU a ramas ca o stea luminoasa pe cerul mintii noastre de romani, ce ne va insoti vesnic! RESPECT, OMAGIU, LUMINA, LINISTE PENTRU “NEODIHNA LIMBII ROMANE”!
In aceasta noapte,inima poetului Grigore Vieru s-a oprit.Odihneasca-se in pace!Condoleante familiei!Cei apropiati se rugau sa se intample un miracol sa-l aiba din nou alaturi de ei pe poetul lor.Spunea un prieten de-al lui ca Grigore Vieru e insasi Basarabia.
Fac parte si eu dintre cei care imi amintesc de cate-un om doar dupa ce moare,despre Grigore Vieru nu am mai stiut aproape nimic de foarte mult timp.Acum am citit si cateva dintre poeziile lui si am aflat mai multe despre omul si poetul Grigore Vieru.De la CELLA am primit acest link in care poetul Adrian Paunescu vorbeste despre prietenul sau care acum s-a stins.
de Grigore Vieru
Toamnă târzie
la noi la Lipcani,
rece ca sfecla de zahăr.
Mă trezesc dimineaţa
cu toate lăicerele casei pe mine,
ostenit de greul lor colorat.
„Mă temeam să nu-ţi fie frig“,
zice mama.
Vin rudele să mă vadă,
vorbesc în şoaptă afară
ca la priveghi,
să nu-mi tulbure somnul
şi ţistuiesc pe cei mici
să fie cuminţi.
Mă aplec să le sărut mâna,
ele şi-o smulg îndărăt:
„Nu trebuie…“
ruşinându-se de pământul
de sub unghii şi din
crăpăturile palmelor.
O, neamule, tu,
adunat grămăjoară,
ai putea să încapi
într-o singură icoană.
Grigore Vieru s-a nascut in 14 februarie 1935, in localitatea Pererîta, fostul judeţ Hotin, azi Republica Moldova.
În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul XX”: Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo Şerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneţ, Suceviţa, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chişinău cu un sac de cărţi. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire:
„Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul.”
Gabriel,Catalin si Claudia au nevoie de ajutorul nostru ca sa traiasca
Update:Cristina mai are nevoie de 36.000 de euro, pentru intervenţia chirurgicală. Denisa are 4 ani. Nu vede decât lumina puternică, nu aude, nu vorbeşte iar inimioara îi bate tare greu.
Un copilas de trei luni este in pericol sa-si piarda viata daca parintii lui nu fac rost urgent de banii necesari pentru o operatie.Gabriel poate fi salvat în străinătate, la clinica din Karlsruhe, Germania.
Are nevoie de 34.000 de Euro: 20.000 pentru operaţie şi 14.000 pentru transportul medical făcut de German Air Rescue.
Până în data de 14 ianuarie 2009, Gabriel are în conturi 8.000 de Euro.
Se încearcă obţinerea formularului E 112 care ar putea asigura banii pentru operaţie. Dacă se reuşeşte, Gabriel ar mai avea nevoie de 6.000 de euro pentru transportul medical specializat.
„Numele meu este Mădălina Stanciu şi vă scriu pentru un scop caritabil. Sunt din Bârlad, judeţul Vaslui şi învăţ la liceul Mihai Eminescu. Colegul nostru este foarte bolnav şi are nevoie de ajutor”. Cătălin Ştefan Micu are leucemie acută mieloblastică – o formă mai complicată, rezistentă la chimioterapie – şi care avea nevoie de un transplant. Şi de o sumă imensă: 155.000 de euro (aici).
Colegii lui Cătălin au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a-l ajuta: au dat spectacole, au făcut chetă. Au încercat din toate puterile lor să facă rost de bani. Nu au reuşit să strângă decât o mică parte şi continuă să lupte. În timp ce alţi elevi se bat între ei sau cu profesorii, cei de la Liceul „Mihai Eminescu” din Bârlad încearcă să salveze o viaţă.
Mama lui Cătălin spune: “Am contactat o clinică din Italia, din Padova. Pentru a ne programa la operaţie trebuie să plătim în avans cam 60.000 de euro. Operaţia costă peste 140.000 de euro. Am reuşit să strângem până acum, cu ajutorul colegilor lui Cătălin, al cunoştinţelor, al cadrelor didactice de şcoala unde lucrez, doar 25.000 de euro”.
Un copil îi scrie lui Dumnezeu: „Dragă Dumnezeu, te rog să mai pui o sărbătoare între Crăciun şi Paşte, pentru că în timpul dintre cele două nu se întâmplă nimic bun”.
Claudia Andreea are 3 ani şi cancer.Claudia are nevoie de 100.000 de euro – pentru 2 operaţii şi tratament post-operator pe o perioadă de şase luni, la o clinică din Austria – din care a reuşit să strângă 5.000. Iar operaţia trebuie făcută cât mai repede, pentru că tumora este explozivă. Părinţii au vrut să programeze copilul, dar prima întrebare a fost: „aveţi banii?”
Scrisoarea copilului Lui Dumnezeu
Poate ca urmatoarea povestire e adevarata,nu stiu sa spun exact,dar cred ca poate aduce o mica mangaiere tuturor mamelor care si-au pierdut copilul.De multa vreme am aceasta scrisoare si mi-a fost foarte greu pana m-am hotarat sa o postez in blogul meu.Acum simt ca e momentul potrivit.
Update:Raluca Petras il asteapta pe Mos Craciun.
Sa nu uitam de scrisorile copiilor pentru Mos Craciun de pe blogul Isabelleilorelai.
„Sally a tresarit de indata ce l-a văzut pe chirurg iesind din sala de operatii. L-a intrebat: „Cum este copilul? Va fi bine? Cand pot sa-l vad?”
Chirurgul i-a raspuns: „Imi pare rău. Am făcut tot ce am putut…”
Sally plangand a intrebat: „De ce se imbolnavesc copiii de cancer? De ce nu-i ocroteste Dumnezeu? Unde ai fost, Doamne, când fiul meu a avut nevoie de tine?”
Chirurgul a întrebat-o:”Ai vrea sa ramai cateva clipe singura cu fiul tău? Asistenta medicala va iesi câteva minute înainte de a fi dus la universitate.”
Sally a rugat-o pe asistenta medicala sa ramana cu ea în timp ce-si lua ramas bun de la fiul ei mangaiindu-i cu dragoste parul roscat si carliontat.
„Vrei o suvita din parul lui?” a intrebat asistenta medicala.
Sally a dat din cap afirmativ. Asistenta medicala a taiat o suvita din parul baiatului,a pus-o într-o pungă de plastic pe care a dat-o lui Sally.
Mama indurerata a soptit: „A fost ideea lui Jimmy de a dona universitatii corpul sau pentru studiu. Spunea ca asa ar putea ajuta pe altcineva.” La inceput nu am fost de acord, dar Jimmy a insistat:”Mama, nu-mi va folosi după ce am mor. Poate că va ajuta alt baietel sa petreaca o zi cu mama lui.
„A plecat …”, Jimmy al meu a avut o inimă de aur. Intotdeauna se gandea la altii. Întotdeauna dorea sa-i ajute pe ceilalti daca putea. „
Sally a iesit din Spitalul de copii dupa ce petrecuse ultimele sase luni acolo. Ea a strans întrun saculet lucrurile lui Jimmy pe care l-a asezat în masina pe scaunul de langa ea. Drumul spre casa a fost tare anevoios. I-a fost greu chiar si sa intre în casa goală. A intrat in camera lui Jimmy cu saculetul de la spital , precum si cu pungulita cu suvita din parul fiului ei. A pus masinuta si celelate lucruri din saculet in locul lor obisnuit,apoi s-a intins in patul lui plangand si imbratisandu-i perna.A adormit cu lacrimile curgandu-i siroaie.
La miezul nopţii Sally s-a trezit. Langa ea era o scrisoare. Nerabdatoare a deschis scrisoarea si a citit-o:
„Draga mama, stiu ca iti va fi dor de mine si vreau sa stii ca nu te voi uita niciodata si nici nu voi inceta sa te mai iubesc, doar pentru că nu sunt langa tine sa-ti spun “te iubesc”. Te voi iubi mereu,mama,din ce in ce mai mult cu fiecare zi.Intr-o zi ne vom reintalni. Pana atunci,daca doresti,adopta un baietel sau o fetita! Nu vei mai fi atat de singura. El poate sa stea in camera mea si sa se foloseasca de lucrurile mele. Daca hotarasti sa adopti o fetita,probabil ca ea nu ar dori aceleasi lucruri ca baietii. Va trebui sa-i cumperi papusi si lucruri pentru fete, stii tu. Nu fi trista gandindu-te la mine. Aici este minunat;i-am intalnit pe bunicul şi bunica de indata ce am ajuns aici. Mi-au aratat imprejurimile, dar imi va lua mult timp sa vad totul. Ingerii sunt asa de frumosi. Imi place sa ma uit la ei cum zboara. Si, stii ceva? Isus nu arata asa cum il vedem in poze. Dar, cand l-am vazut, am stiut că e El. Insusi Isus m-a luat de mana si m-a dus la Dumnezeu! Si ghici ce, mama? Am stat la Dumnezeu pe genunchi si am vorbit cu el, ca si cum as fi fost cineva important. Atunci i-am spus ca vreau sa-ti scriu o scrisoare, sa-mi iau la revedere de tot. Credeam ca asa ceva nu e permis. Ei bine, stii ce mama? Dumnezeu mi-a dat cateva coli de hartie si stiloul Lui personal pentru a-ti scrie această scrisoare. Cred ca ingerul Gabriel iti va aduce scrisoarea de la mine.Dumnezeu mi-a zis sa-ti scriu raspunsul Lui la una dintre intrebarile tale: „Unde ai fost Doamne cand fiul meu a avut nevoie de Tine?” „Dumnezeu a zis sa-ti scriu ca a fost în acelasi loc cu mine ca atunci cand Fiul Lui era pe cruce. El este intotdeauna langa toti copiii Lui.
„Oh, apropo, mama, in afara de tine,nimeni altcineva nu poate vedea ce ti-am scris.Pentru toti ceilalti aceasta scrisoare este doar o coala de hartie goala. Nu-i amuzant? Trebuie sa-I inapoiez Lui Dumnezeu stiloul acum. El are nevoie de stilou pentru a scrie cateva nume în cartea vietii. In seara asta am să stau la masa cu Isus .Sunt sigur ca va fi o cina deosebita.
„Oh, aproape ca am uitat sa-ti spun. Nu mai am dureri. Cancerul a disparut. Ma bucur foarte mult pentru ca nu mai suportam durerea,iar Dumnezeu nu putea ramane indiferent la suferintele mele.De aceea, El a trimis un Inger sa vina dupa mine. Ingerul a spus ca sunt o livrare speciala! Ce zici de asta?
Semnat cu dragoste : Dumnezeu, Isus si eu,fiul tau. „
„Cine vrea sa traiasca pentru totdeauna”
Update:„Va cer imperios sa acceptati eutanasierea mea.Pe data de 22 noiembrie, 1991, Mercury l-a chemat pe managerul trupei Queen la el acasă în Kensington, pentru a discuta o declaraţie publică. A doua zi, 23 noiembrie, următorul anunţ a fost făcut din partea lui Freddie Mercury:
„ În urma relatărilor din presă din ultimele două săptămânii, doresc să confirm că am fost testat HIV pozitiv şi că am SIDA. Am simţit că este corect să ţin această informaţie privată până acum pentru a proteja intimitatea celor din jurul meu. Acum a venit timpul pentru prietenii şi fanii mei din toată lumea să afle adevărul şi sper că toată lumea se va alătura doctoriilor mei în lupta acestei boli teribile. Intimitatea a fost mereu specială pentru mine şi sunt faimos pentru lipsa de interviuri. Va rog să înţelegeţi că acest lucru va continua. ”
Puţin după 24 de ore de la declaraţia de presa, Mercury a murit pe data de 24 noiembrie 1991 la vârsta de 45 de ani. Cauza decesului a fost pneumoniebronhiala din cauza SIDA.
„Cine vrea sa traiasca pentru totdeauna”
Nu avem timp pentru noi
Nu exista nici un loc pentru noi
Ce este acest lucru care face ca visele noastre sa zboare de la noi
Cine vrea să trăiască pentru totdeauna
Cine vrea să trăiască pentru totdeauna ….?
Nu exista nici o sansa pentru noi
Totul este hotarat pentru noi
Aceasta lume are doar o clipa dulce pusa deoparte pentru noi
Cine vrea să trăiască pentru totdeauna
Cine vrea să trăiască pentru totdeauna ….?
Cine indrazneste sa iubeasca pentru totdeauna?
Cand iubirea trebuie sa moara
Dar atinge-mi lacrimile cu buzele tale
Atinge-mi lumea cu varfurile degetelor
Si vom putea avea pentru totdeauna
Si vom putea iubi pentru totdeauna
Totdeauna este astazi al nostru
Cine vrea să trăiască pentru totdeauna
Cine vrea să trăiască pentru totdeauna ?
Totdeauna este astazi al nostru.
Oricum,cine asteapta pentru totdeauna?
In 24 noiembrie 1991se stinge din viata Freddie Mercury, liderul grupului de muzică rock Queen (n. 1946) Freddy Mercury:”Dacă mor mîine, nu-mi pare rău. Am trăit cu adevărat.”
Cand viata incepe sa mearga in sens invers
Cea mai rea parte din viata este modul cum se sfarseste ea.Ar putea fi minunat daca am avea sansa sa incepem sa mergem in sens invers.
Cum?
Te trezesti intro biserica, intrun sicriu, toate cunostintele tale sunt in jurul tau rugandu-se pentru tine si pentru iertarea pacatelor tale.
Te ridici din sicriu, batran, matur si binevoitor.Toti sunt acolo, ti se arata respect, complimente, sunt copiii si nepotii tai, totul este pregatit.
Te urci la volanul masinii tale si conduci spre casa ta.In curand te nasti, iei primul salariu de la stat in fiecare luna sau la trei luni odata.Ce dragut…salariu bun, casa frumoasa…
Ai garantat totul pana in jurul varstei de 60 de ani, apoi poti trai in pace.Sanatatea ta se imbunatateste, muschii ti se intaresc, devii din ce in ce mai puternic.Intro zi mergi sa muncesti, iar din prima zi de munca primesti o placheta si un ceas de aur de la seful tau ca dar de bun-venit.
Incepi sa lucrezi ca general manager sau in alta pozitie inalta ca persoana cu inalta calificare.Toti te respecta.Corpul tau se transforma incetul cu incetul.
Celelalte activitati hormonale functioneaza din ce in ce mai bine, excelent.Incep cele mai frumoase zile pentru tine…Chiar atunci, seful tau iti spune ca ar fi mai bine sa mergi la universitate.Intre timp, tatal tau se trezeste la viata si-ti spune:”ai muncit prea mult, intoarce-te acasa, lasa-te de serviciu, incepe sa studiezi!”, vrea sa te sprijine financiar.
Iti poti imagina ce bucurie?Materia de citit ti se pare acum din ce in ce mai usoara.A inceput perioada cea mai frumoasa, petrecerile, cluburile si fetele.
Chiar atunci, tatal sau mama ta incep sa te duca si sa te aduca la si de la scoala, acum nu mai trebuie sa te obosesti conducand.Si intro zi cand te iau de la scoala iti spun sa stai acasa si sa te joci cu jucariile, sa te distrezi.
Apoi esti hranit cu mancare de bebelusi si folosesti scutece, servetele umede care te curata asa de bine ca nici nu mai e nevoie sa mergi la toaleta deloc.
Apoi, mama ta se hotaraste sa te hraneasca cu lapte si incepe alta perioada plina de bucurii.Mancare pentru bebelusi se gaseste peste tot, la orice ora si e intotdeauna proaspata .
Intro zi ajungi intrun loc intunecat si calduros.Acolo nici nu trebuie sa deschizi gura ca sa te hranesti.Acolo traiesti intrun mediu perfect,caldut.
Te faci din ce in ce mai mic, tot mai mic,foarte mic si devii o celula.Intro zi viata ta se sfarseste la finalul unei partide minunate de amor .
Andrei ar putea fi salvat
De la Isabellelorelai am aflat ca Andrei ar putea fi salvat,dar are nevoie de ajutorul semenilor.Cu cat mai repede va fi ajutat cu atat mai mari sunt sansele lui de a scapa cu viata.Pentru unii ajutorul a sosit prea tarziu.De ce e atata birocratie cu formularul E 112?Cand te gandesti ca un om ar putea fi salvat daca primeste banii necesari pentru operatia in strainatate in cel mai scurt timp,dar sansele lui de a fi salvat scad pentru ca trebuie sa astepte un formular.Trist!N-as vrea sa mai fie nimeni in aceasta situatie.Trist,dureros.
Are 19 ani şi cancer (tumoră retroperitoneală). Şi se numeşte Andrei Ivan. Acum o lună a primit un răspuns de la medicii din Germania – Clinica din Aachen: „Te salvăm. Dacă ai 140.000 de euro…” Părinţii săi au făcut credit, şi-au ipotecat locuinţa, dar mai mult de 40.000 de euro nu au putut strânge. Dacă vă amintiţi, Andrei…Ar fi trebuit să dea şi el la facultate, ca tot omul, să facă design. Dar… Stă prin spitale. Dacă puteţi şi vreţi să îl ajutaţi pe Andrei, acestea sunt conturile: BRD – Agentia Ostroveni, Râmnicu Vâlcea ar fi trebuit să dea bac-ul, la Liceul de Arte Plastice şi Muzică din Râmnicu Vâlcea.
Titular: Ivan Mihaela Anca
Viata si moarte
Mirela, condoleante pentru plecarea prea devreme din aceasta lume a sotiei fratelui tau!Dumnezeu s-o odihneasca in pace!Spunea un invatat ca „A muri inseamna a te muta intr-o stea.”
Sfarsitul vietii…Ce este viata? ” Caci ce este viata voastra ? Nu sinteti decit un abur, care se arata putintel, si apoi piere.-„(Iacov 4:14).
Intr-o frumoasa zi de vara, pe la ora pranzului, se facu mare liniste in parc. Pasarile se odihneau linistite in umbra copacilor.
O vrabiuta isi scoase capul de sub aripa si intreba: “Ce este viata?”
Toti cei din jur au fost surprinsi de aceasta intrebare grea. Un trandafir tocmai inflorea, deschizandu-si petalele. El spuse: “Viata este o deschidere!”
Fluturele, care tocmai se odihnea pe una dintre petalele trandafirului dupa ce zburase de la o floare la alta, ii raspunse: “Viata este libertate si fericire!”
O papadie simti vantul atingand-o in joaca si spuse tematoare: “Viata este risipire, da, doar risipire…”
Jos, pe pamant, o furnica tragea dupa sine un pai de grau de zece ori mai mare decat ea. Cand auzi un asemenea lucru se opri, isi trase sufletul si spuse: “Viata nu este decat truda si munca!”
Poate ca ar fi inceput sa se certe daca nu ar fi venit o ploaie fina care sopti: “Viata este formata din lacrimi, doar din lacrimi!”
Deasupra ei plutea plin de maiestate un vultur care, de acolo de sus, spuse: “Viata este o nazuinta spre inalt!”
Apoi veni noaptea.
Dupa un timp, un om mergea acasa pe aleile goale. Venea de la o petrecere si se gandea… “Viata este o continua cautare a fericirii si o inlantuire de deceptii!”
Dupa lunga noapte venira in sfarsit si zorii diminetii, care spusera: “Asa cum noi suntem inceputul zilei care vine, la fel viata este inceputul vesniciei…”
A intelege ce este moartea, cum ne putem pregati sa o intampinam, ce putem face noi cei (inca) vii pentru cel ce se pregateste sa paraseasca lumea pamanteasca si, in special, cum sa-l ajutam noi, cei dedicati si pregatiti sa-i fim alaturi in aceste ultime momente, ar fi dificil si chiar imposibil de realizat din afara religiei, dintr-o perspectiva atee, doar strict stiintifica si profesionist-pragmatica.
Imboldul catre acest demers, spre intelegerea necesitatii integrarii religiei in reflexia, atitudinea si practica ingrijirii persoanelor aflate la sfarsitul existentei, mi l-a dat urmatoarea observatie: am constatat ca aproape toate persoanele intrate in acest ultim parcurs al vietii si nu numai cei credinciosi, ci si cei ce ramasesera pana atunci departe de credinta, isi intorceau fata catre divinitate, uneori sperand de la aceasta mai multa alinare a suferintelor, risipirea spaimei fata de sfarsitul implacabil, alinare si impacare cu sine si cu lumea, o iesire senina si linistita din aceasta viata, chiar cei ce supravalorizau demersul medical, mai rezervati fata de religie, acceptau, pe masura ce zilele vietii lor se scurgeau catre implacabila iesire, ajutorul religiei ca pe o speranta.
Orice persoana aflata in proximitatea sau iminenta mortii, chiar daca nu a facut-o si inainte, mediteaza din cele mai vechi timpuri asupra mortii; atat omul religios, cat si cel nereligios. Toti, in mai mica sau mai mare masura, se intreaba asupra tainelor mortii si asupra a ceea ce va fi dupa moarte.
Aceasta preocupare este determinata si de faptul ca firea omeneasca are aspiratia trairii eterne pentru care a creat miturile „tineretii vesnice”, al „tineretii fara batranete si vietii fara de moarte”, a imaginat diferite „elixire” pentru a atinge acest vis, aceste aspiratii.
Religia ne invata insa (explicandu-ne si de ce) ca aceasta aspiratie, desi nu este posibila in viata terestra poate fi implinita intr-o a doua viata, dincolo de moarte, a sufletului dupa despartirea sa de trup. De la inceputurile sale, in religiile crestine, omul nu a incetat o clipa sa alerge dupa viata vesnica sau macar sa prelungeasca viata pamanteasca, fie si cu cativa ani.
Dar miturile vietii eterne au avut in vedere intotdeauna trupul, fiindca religia ne incredinteaza ca sufletul nu moare niciodata.
In lumina acestor aspiratii, catre o viata vesnica (trupeasca si pamanteasca), moartea a reprezentat cea mai infricosatoare taina care i-a preocupat pe oameni. Recunoscand umbra mortii, omul priveste adevarul in fata; fiindca nimic nu este mai sigur in viata noastra decat moartea.
G a b i, My heart to your heart 