Arhive blog

„Dumnezeu este iubire iar omul – conştiinţă”.

Nefericirea, ghinionul şi bolile ne urmăresc întregul neam. In multe familii nu este dragoste şi înţelegere. Orice lucru aş începe, sau se alege praful de el, sau nu-1 pot duce până la capăt. Am încercat să mai câştig ceva bani (mă sufocă sărăcia), peste tot numai înşelătorii. La serviciu se fac reduceri de personal, „atârn de un fir”. Nu de mult, mama a găsit în perna pe care dormea o „făcătură”. Am aruncat-o după un ritual magic. II iert pe omul care a pus-o la cale şi-mi cer iertare faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni pentru răul pe care l-am făcut vreodată.
Ajutaţi-mă ca toţi cei apropiaţi să-şi redobândească sănătatea, liniştea şi fericirea.
Karma personală coincide de obicei cu cea a părinţilor. Dacă în vieţile anterioare a fost ucisă iubirea, atunci şi între strămoşi cineva a comis crime similare.
In funcţie de tipul agresiunii săvârşite împotriva iubirii, se măsoară durata timpului cât omul o va purta în sine; pe cât de mare este crima pe atât de tare va murdări sufletele urmaşilor şi omul va trebui să răspundă în vieţile următoare pentru delictele lor; purificarea prin boli şi nenorociri îl va viza, în primul rând, pe el şi nu pe copii şi nepoţi.
Sensul blestemului ce apasă asupra neamului constă în agresivitatea crescută, inconştientă, împotriva oamenilor deoarece agresiunea împotriva iubirii se transformă întotdea-una în agresiune împotriva lumii şi a oamenilor. Pe cât sunt de agresiv faţă de lume înăuntrul meu, pe atât este de agresivă lumea faţă de mine. Oamenii cu un orgoliu interior crescut atrag boala şi nenorocirea. Şi oricât ar fi de ciudat numeroasele ghinioane, boli, necazuri sau blesteme îi ajută pe cei din această categorie să supravieţuiască. Prin toate acestea se realizează diminuarea importanţei şi a ataşamentului faţă de valorile umane. Atunci, impulsul apropierii de iubire şi de Dumnezeu creşte. Un astfel de neam poate supravieţui.
Cum se poate îndrepta situaţia? Primul lucru care trebuie făcut este să cultivaţi în dumneavoastră impulsul ce vă orientează către iubire şi Dumnezeu şi să-1 intensificaţi cu fiecare zi. Veţi ieşi acum din sală şi-n fiecare om ce vă iese în întâm-pinare veţi vedea Dumnezeirea. In fiece situaţie care se constituie în jurul dumneavoastră vedeţi afirmarea Divinului. Cu cât veţi simţi mai mult logica divină, chiar şi de neînţeles pentru dumneavoastră acum, cu atât veţi depinde mai puţin de logica omenească. Cu cât sunteţi mai deschisă pentru iubire, cu atât mai puţin veţi depinde de conştiinţă deoarece Dumnezeu este iubire iar omul – conştiinţă. Amintiţi-vă de toţi oamenii care v-au supărat în viaţă şi iertaţi-i. Să înţelegeţi şi să simţiţi că voinţa lor nu are nici o relevanţă. Prin înjosirea omenescului, în sufletul dumneavoastră se salveaza Divinul. Amintiţi-vă de toate momentele în care aţi strivit iubirea din sufletele celorlalţi oameni: judecându-i dispreţuindu-i, desconsiderându-i, şi retrăiţi acea situaţie păstrându-vă iubirea, anulându-vă pretenţiile. Reluaţi de zeci şi sute de ori până nu veţi simţi că dacă situaţia s-ar repeta aţi trece prin ea ca fiind cu totul alt om. Rugaţi-vă pentru copiii, nepoţii şi strănepoţii dumneavoastră pentru ca ei să-şi păstreze dragostea faţă de Dumnezeu şi să nu caute vinovaţi, oricât de dureroasă ar fi despărţirea de valorile umane.
înţelegeţi un lucru: dacă nu vă veţi schimba înăuntrul dumneavoastră, nici o rugăciune nu vă va fi de folos. Trebuie să vă schimbaţi până şi reflexele. Este greu numai la început, dar dacă v-aţi hotărât să vă transformaţi fără să vă întoarceţi din drum, întotdeauna va fi o reuşită. Noi ne schimbăm pentru a ne apropia de Dumnezeu şi nu pentru a căpăta şi mai multe valori umane. Ele vor veni după aceea singure. Cu cât sunt mai puţin dependent de fericirea omenească, cu atât mai multă pot să am din ea.
Şi încă un lucru foarte important. Mulţi sunt gata să-i ierte pe 99 dintre oamenii care i-au supărat, dar nu-1 iartă pe al o sutălea şi munca asupra sinelui este practic inutilă. Dacă iertaţi trebuie să-i iertaţi pe toţi. Dacă aţi hotărât să vă schimbaţi, această decizie trebuie să fie fără întoarcere. Şi dacă aţi luat acest drum, nu vă aşteptaţi să fiţi fericit de a doua zi. Poate fi invers. Tot ce a fost întunecat în suflet va începe să iasă, pot apărea adevărate convulsii, atât în plan fizic cât şi în* plan moral. Şi vi se va părea că ultimele resturi de fericire pe care le-aţi avut vă părăsesc.
Trebuie să înţelegeţi un lucru: de îndată ce aţi decis să trăiţi pentru a creşte Divinul din sufletul dumneavoastră deja sunteţi fericit şi această fericire nu vă va putea fi luată de nimeni, niciodată. Adevărata fericire nu va fi niciodată exterioară, căci tot ce avem în afară vom pierde. Sentimentele de bucurie şi iubire pe care le purtăm în sufletul nostru ne aduc adevărata fericire şi emană din dragostea faţă de Dumnezeu. Cu cât omul păstrează în sufletul său sentimentele de bucurie şi iubire, cu atât îi va fi mai uşor să vadă în toate principiul primordial. Şi în măsura în care îl simţim pe Dumnezeu în toate, suntem fericiţi.

Lazarev