Arhive blog

De-ale mele in vremea caniculei

sun
hammock

Inainte de a-l prezenta pe ilustratorul american,Maxfield Parrish (l-am descoperit ieri),as vrea sa vorbesc putin despre gabisme de-ale mele.Nu stiu cum sunt altii si cum suporta canicula,poate  unora le place … au un motiv sa mearga la mare,la munte,la iarba verde.Eu o suport foarte greu si de-abia ies din casa.Ieri am facut o exceptie si am iesit pentru cateva ore.La ora 8 si un sfert am pornit dupa reteta la medicul de familie.Ziua se arata obisnuita ca orice zi  de mers dupa reteta,dar nu a fost sa fie asa.Am avut parte de incurcaturi legate de de o greseala la scrierea retetei si astfel am fost nevoita sa fac mai multe drumuri.Intrunul din drumurile mele am facut o fapta buna ! 🙂  Un om care-si aranja legumele si fructele la o taraba din coltul unei strazi a avut ghinionul sa scape o ladita cu nectarine care s-au imprastiat in toate directiile.L-am ajutat pe om sa adune fructele si acesta mi-a multumit oferindu-mi un fruct.Bineinteles ca l-am refuzat.Mi-era mila de el ca era nevoit sa stea in soare cateva ore in speranta ca va face vanzare.Am avut de mers apoi in cateva locuri si am ajuns la Optica cu speranta ca-mi pot repara ochelarii de distanta pe care am reusit sa-i rup in doua cand ii stergeam cu bluza de pe mine.Atata i-am sters ca i-am nenorocit.Pentru ca fara ochelari nu se poate,am fost nevoita sa-mi fac altii .Bine ca am avut cu ce.Am cumparat si mancare pentru pisicile noastre si cateva pastile pentru cele doua fete care pe canicula asta sunt in calduri.Ele sunt in calduri…mie mi-e cald si beau multa apa.Imediat cum beau apa o si elimin prin broboane de sudoare pe fata de zici ca tasnesc din fata mea o multime de izvoare.Neplacut,dar mai neplacut poate fi potopul care se anunta din seara asta sau de maine.
Cred ca n-ar trebui sa bombanesc atat din cauza caniculei sau a ploilor si vijeliilor…ele sunt doar niste fenomene meteorologice .Atat timp cat avem un acoperis deasupra capului,avem ce manca, imbraca si,ce e mai important,suntem o familie cu bune si rele,eu zic ca ne putem considera norocosi si fericiti.
P.S.Am uitat ceva destul de important.Ieri la ora 15.00 fix am auzit ceva ce semana cu sunetul sirenei de la combinat (duda cum i se spunea),sunet care facea parte din viata orasului nostru intro perioada cand aveam un combinat siderurgic in care lucrau aproape 20.000 de oameni.Lucrau,am lucrat si eu…

kittens-ballkitblack

Intalnirea cu o necunoscuta

Ploaia care cadea nu era o ploaie torentiala, desi dadea impresia că era puţin probabil să se opreasca pe parcursul următoarelor ore. Lumina zilei fusese inlocuita de ceva timp de intunericul trist si rece al unei seri de noiembrie „Acesta este este inceputul iernii” ,a reflectat Dan.Amintirea zilelor frumoase din vara acelui an pare sa fi fost departe de cand coborase din taxi in realitatea aspra a zilei de toamna . Chiar înainte de a ajunge la gară, el a fost deja udat de ploaie suficient pentru a nu se simţi confortabil. Nu purta nici o haină peste sacou pentru ca nu se aştepta ca ploaia sa dureze chiar asa de mult .Acum spera să se usuce înainte de ora şapte. S-a uitat la ceas si a vazut ca mai era un sfert de ora pana la sapte. Timp suficient pentru o cafea şi ceva un pic mai tare pentru a-si calma nervozitatea.
Pe cand se indrepta spre usa,simturile i-au fost acoperite de un val de sunet şi forfota multimii. „Am stat prea mult timp la ţară,” a oftat el pe cand realiza ce putin era pregatit sa plece in capitala. Familiei sale i-au luat foarte multi ani pana l-au convins sa se mute la Londra. Ei l-ar fi vrut mai aproape, mai ales de cand se mai imbatranise,dar el nu prea dorea sa-si schimbe stilul de viata linistit pentru nebunia din capitala. Starea sa bună de sănătate era rezultatul direct al vietii linistite .Se indoise ca ar putea prinde 50 de ani in acel loc.Vocea tare din difuzoare care anunta sosirea unui tren l-a trezit din reverie. El nu-si putea imagina cum informaţiile din difuzor ar putea fi înţelese de toti cei din gara. Tot ce se auzea din difuzor erau niste vibratii zgomotoase punctate cu cuvintele „intarziere” si „scuze pentru orice neplăcere.” Nu că cineva ar fi parut deranjat de acele zgomote.Toti păreau că ştiu exact unde merg, deşi, judecînd după natura grabei unei parti a pasagerilor, parea ca deja intarziasera cateva minute pana sa ajunga la gara,de aceea se grabeau asa tare.
Si-a scos ceasul din buzunarul de sus ,s-a uitat cate minute mai avea de asteptat si s-a gandit ca ar avea timp sa comande o cafea si sa gaseasca o masa libera pana sa soseasca ea.Si-a trecut mainile prin parul sau carunt,fruntea ii era acoperita cu o sudoare rece;atunci a realizat cat este de nervos.Lui Dan nu prea i se intampla sa fie cuprins de nervozitate şi nu-si aducea aminte cand se simtise asa ultima data. Cand a intrat in cafenea si-a imaginat cum ar reacţiona dacă ea ar fi deja acolo. Inca din ziua cand au stabilit sa se intalneasca, el si-a promis sie insusi sa fie acolo primul. În cazul în care taxiul ar ajunge la timp, el ar fi fost deja in cafenea sorbindu-si cafeaua si asteptand linistit ca ea sa ajunga. Având în vedere vremea ploioasa şi faptul că era meci de fotbal, Dan a trebuit sa plece mai devreme pentru a ajunge aici.Cum a ajuns mai devreme cu cateva minute avea timp sa-si arunce privirea spre oamenii din jurul lui imaginandu-si care dintre ei ar putea fi Ema. „Bună ziua,” ar trebui să spuna”,” iarta-ma pentru intrebare,dar,numele tau este Ema? ” De ce nu i-a trimis o poza de-a ei? Aceasta ar fi făcut lucrurile mai usoare. „Dragul meu”, i-a raspuns ea cand a rugat-o sa trimita o poza, ” nu-ti voi trimite poza. Asta ar strica surpriza.”Intreaga frumusete a relaţiei lor, a continuat ea, a fost faptul că nu a fost fondată pe aspect si aparente ,ci pe ceva mult mai special. „Cine stie”, a adăugat ea in joacă, „poate ca daca ma vezi s-ar putea sa nu-ti mai placa de mine.”
Dan a ras in sinea lui cand a citit asta. „Sa nu-i placa de ea?” si-a alungat acest gand imediat.Pana la Ema nu mai iubise pe nimeni,niciodata asa de mult ca pe ea. Dupa ce s-a pensionat ,s-a gandit ca viata lui a fost destul de linistita,confortabila. Nu fusese niciodata casatorit,dar nu a considerat ca asta ar fi un dezavantaj.Cele doua nepoate ale sale cu cei patru copii i-au adus bucurie în viaţa si l-au facut sa se simta extrem de norocos. Viata lui singuratica a fost fericita şi Dan gandea ca a fost mai mult decat suficient.
Până in acea zi din bibliotecă, atunci când un eseu frumos despre o carte l-a condus intro lume de o frumusete inimaginabila.Apoi, doi ani mai târziu, el a venit aici. Si era foarte nervos.Ajungand la cafenea, s-a oprit putin pentru a-si aranja sacoul. Pe cand apasa pe clanta sa deschida usa a simtit venind un val de caldura din cafenea.A tras aer in piept pentru a capata curaj.”Doamne”,si-a spus,”O voi intalni”.Si-a luat cafeaua de la chelnerita,a mai tras adanc aer in piept si s-a uitat in jur.Cafeneaua era goala.
Povestea se poate incheia aici,la fel de bine poate continua cu Ema care a venit la intalnire.A fost Ema ceea ce-si dorea?A fost dezamagit de infatisarea ei?Dar Ema?Ce a simtit ea cand l-a intalnit?
Fiecare isi poate imagina orice final al povestii.Poate fi povestea ta,a mea,a lor.

O dimineata minunata

dscn4078-femeie-batrana-pe-ulita2

femeie-batrana-pe-ulita

dscn4080-femeie-din-tinutul-padurenilor1

femeie-din-tinutul-padurenilor

dscn4020-casuta-de-lemn1

casuta-de-lemn

(poze:officetransilvania@yahoo.com)

dscn4056-capite-de-fan1

capite-de-fan

Se intampla sa te simti minunat chiar daca pare sa fie o zi obisnuita.O zi cu aceleasi probleme si,culmea,o zi cand trebuie sa te lasi impuns de un ac pentru analizele acelea pe care le facem toti.Nu ca as fi fricoasa,pana la varsta mea am avut parte de multe intepaturi-de ace,ironice.Am plecat dimineata fara nici un chef.Era cam frig,de fapt era ger,imi inghetasera mainile si urechile(n-aveam manusi si nici caciula).Pe drum am simtit ca-mi face placere sa vad oamenii zgribuliti,copii mergand la scoala cu ghiozdanele in spinare,masini multe,cativa catei zgribuliti(mi-e mila de ei,nu au unde sa se incalzeasca decat cand straluceste soarele).In sfarsit am ajuns la laborator.Acolo era destul de multa lume.Cei mai multi cu taloane ca si mine.A intrat o femeie in varsta insotita de o tanara care o dadacea.Apoi am vazut o doamna asistenta foarte draguta pe care o stiam; dadea lamuriri tuturor celor care intrebau,ti-era mai mare dragul s-o auzi si s-o vezi.

A intrat si o cunostinta de-a mea cu care am povestit putin,apoi un baietel de vreo 3-4 anisori,venise cu tatal si bunicul lui pentru analize.Glasul unui copilas si intrebarile lui parca destind atmosfera oriunde,ma uitam la el cum nu avea astampar deloc,trebuia sa-i puna tatalui o multime de intrebari.Si,cand mai aveam vreo doi trei oameni inaintea mea,a intrat o femeie in varsta insotita de fiica ei.Era imbracata in straiul padurenilor.Femeia zambea stingherita, nu se simtea deloc in largul meu.S-au asezat pe scaune langa mine si am intrat in vorba cu ele.Asa am aflat ca e din Tinutul Padurenilor si ca foarte greu a reusit sa ajunga la oras,fiecare se descurca acolo cum poate.Au ramas putini,iar iernile cand ninge mult,practic raman izolati acolo.Mi-a facut placere sa cunosc acea femeie si-mi pare rau ca n-am reusit sa ajung niciodata in Tinutul Padurenilor.

Doar la televizor si in poze l-am vazut.Am cautat pe internet si am gasit o emisiune despre acel tinut.„Padurenii,paradisul parasit”.

Si mai e un motiv pentru care dimineata a fost minunata.Am vazut un barbat in varsta care vindea ghiocei.Anul acesta e prima oara cand am vazut ghiocei.Am cumparat un buchetel pe care l-am daruit mamei mele.