Arhive blog

Parfumul primilor fulgi de nea

Gustave Courbet – Poor Woman of the Village

Iarna
de Ion Luca Caragiale

Negresit ca, sus in ceruri
Soarele fiind aprins,
Nu se simte frigul, gerul
Care astazi ne-a cuprins.

Negresit! Focul din soare
Nu-l plateste Dumnezeu,
Insa noi platim, sarmanii,
Lemne si carbuni mereu.

Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte
Pe pamantul inghetat
Ca sa vezi cat e de jalnic
Sa tot tremuri nencetat,

Tu, care-ti iubesti faptura,
N-ai mai zice un cuvant
Si-ai opri crivatul aspru
Sa mai sufle pe pamant!

Ion Andreescu-Pădure iarna

Marius Bunescu – Vedere din Bucuresti

Ignat Bednarik – La troiță

Adrianus Eversen – Figures In A Snowy Village Street

Adrianus Eversen – A village street in winter

Adrianus Eversen – Figures In The Streets Of A Wintry Town

Adrianus Eversen – Figures near the church

Cornelis Springer – Townview in Wintertime, Harderwijk

Alexei Savrasov - The Rooks Have Come Back

Alexei Savrasov – The Rooks Have Come Back

Alexei Savrasov – Winter Night

Parfumul primilor fulgi de nea, tema propusa de Mirela, initiatoarea Povestii parfumate.

Au scris povesti:

Silving, MirelaCARMENPoclid Roxana Simona gandvisVienelaKARMAPOLICE, pandhoraLili3d,  Lolita,  EllyMinnie,  ,

Lili3d.The Fantastic Flying Books… ,PILULA LU` LISANDRU.Joe Bonamassa – Live from the Royal Albert Hall (2009), Dana.discriminarea rasială din adn, Ulise al II-lea cel Ocoş.Lătrături ocoşe (171112), Florina Lupa Curaru.Alt joc cu poze – 18.11.12, ,

Ninge cu dusmanie-Dialog de iarna

De Anul Nou se spune sa avem un an mai bun, La multi ani si numai urari de bine.Asa speram cu totii sa fie, asa ne dorim si le dorim celor pe care-i iubim, tuturor le dorim numai bine si multa sanatate.
Ce te faci,insa, cand noul an vine cu atata boala, saracie, necazuri, amaraciune, minciuni, amenintari, frig, foame?
Nu-ti ramane decat sa lupti mai departe si sa incerci sa supravietuiesti atat cat te tin puterile si sa speri sa mai ai putere sa nu fii doborat.Pana obosesti.

Ninge cu dusmanie

Ana Blandiana

Ninge cu duşmănie,
Cu ură cade zăpada
Peste apele îngheţate cu ură,
Peste livezile înflorite din răutate,
Peste păsările înrăite care îndură.
Ninge ca şi cum prin zăpadă
Ar trebui să se sfârşească
Viaţa acestui acvatic popor,
Ninge cu o încrâncenare
Omenească,
Ninge otrăvitor.
Pe cine să mire?
Doar eu mai ştiu
Că ninsoarea
A fost la-nceputuri iubire.
E atât de târziu
Şi ninge hidos,
Şi nu-mi vine-n minte
Decât să aştept
Lupii flămânzi,
Să le fiu de folos.

Oda sobei mele

de George Toparceanu

Pastrand intacta adormita spuza
In coltul tau, stai rece si ursuza
O, inutila mobila, pesemne
Te-ai suparat ca nu-ti mai cumpar lemne?

Tu nu-ti dai seama ca, desi regret
Nu te-am putut prevede in buget
Dar hai sa facem amandoi bilantul
Sa vezi si tu cat valoreaza sfantul:

Sunt 40 la birt,
30 chiria
sunt 7 si 80 spalatoria
5 franci e vinul (fara amanunte)
3 gazul
4 cheltuieli marunte
sunt 10 franci si 20 tutunu
1 franc pomana
fac 101
plus 6 franci pe luna svart cu lapte
107 (una suta sapte)

scazand acum din leafa de … student
ramane o bancuta – excedent …

si, vezi, de tine nu ma mir deloc
c-ai stat o iarna-ntreaga fara foc
dar m-as mira de mine sa traiesc
o saptamana, fara sa iubesc.

Deci, pan sa cumpar lemne cu caruta
Eu totdeauna cheltuiesc bancuta
Si-abia atunci constat c-ar fi posibil
Sa faci caldura – fara combustibil!

Dialog de iarna

de Geroge Bacovia

Fereastra e-o poemă de plumb si de scântei,
Orasul adoarme troienit.
Mult mai târziu de miezul noptii sunt orele trecute…
În haosul vietii nici noi nu ne-am găsit…
O, vino, cel putin, acum, prin fortele necunoscute;
– Să viu ?
– Oh ! mi-i frică…
– Vezi !
– Hai !
– Am venit ;
– Unde ?
– Lângă tine ;
– Plâng…
– Plâng…
– Taci…
– Hai…
– Hai ;
– În infinit…
– În infinit ;
– Cântă…
– Vis ;
– Da…
– Nu.
– Nu…
– Minus ;
– Minus…
– Plus ;
– Plus…
– Armonie.
– Armonie…
– Când ?
– Când…
– Poate ;
– Poate…
– Of !

Fereastra e-o poemă de plumb, si de scântei.
O zi de promoroacă în cameră pătrunde…
Sirenele de muncă vibrează, plângător ;
Orasul e-un ghetar de fum, de clopotei,
Si de fior…
– Unde… Unde ? !

Iarna pictata de Mirela Pete

Mirela Pete-Galerie de arta cu vanzare online.Iarna

Ninge in blog

Iarna

winterwinter337434 37435 winter1 winter10 winter4 winter51

sursa poze.

O poveste despre compasiune


Update:Semnati Petiţia la Parlamentul European – I . În România sunt 30.000 de copii diagnosticaţi cu autism, ignoraţi de autorităţi.

Liana Stanciu: «Sa o ajutam pe Sonia sa zambeasca».Compasiune, oricind, oricui,poveste gasita de mine pe net.Cred ca avem de invatat din aceasta poveste de demult,mai ales ca acumunii dintre noi au mare nevoie sa le fim alaturi.Era o seara tare geroasa in acea iarna grea din Virginia, cu multi, multi ani in urma. Batranul ce statea la marginea raului, avea deja barba inghetata, iar sprancenele si mustata erau acoperite de gheata si incet, incet simtea cum tot corpul i se transforma intr-un stalp de gheata. Statea la marginea apei si se gandea cum sa poata trece dincolo, peste apa aceea rece in care se scurgeau sloiuri de gheata la nesfarsit… Avea nevoie disperata de ajutor si acesta parea ca intarzie. Cineva trebuia sa-l ajute sa treaca dincolo. Trupul sau incepea sa fie acoperit de acea amorteala dulce care vine de obicei in urma degerarii.

La un moment dat, aude ceva zgomot, un ritm statornic ce se apropia tot mai mult de el. Si realiza imediat ca o herghelie de cai se indrepta spre locul unde se afla el. Vazu apoi cum mai multi calareti conduceau acei cai din spate si de pe laturi, obligandu-i sa treaca raul aproape inghetat printr-un vad prielnic ce se afla chiar pe langa batranul ce tremura de frig acolo. Acesta vazu pe primul calaret trecand raul pe langa acei cai si nu zise nimic. Apoi un altul trecu la fel pe langa el, iar batranul din nou nu-i adresa nici un cuvant. Si apoi un altul si un altul… in sfarsit, ultimul calaret se apropie de batranul ce acum parea de-a dreptul o statuie de gheata. Privind la el, batranul se uita in ochii sai
si-i spuse:

„Domnule, pot sa va cer sa ma treceti si pe mine dincolo pe calul dumneavoastra, va rog? Stau aici singur si nu am cum sa traversez raul, caci nu vad nici un podet. Ati putea da un ajutor unui batran sarman ca mine, va rog?”

Oprind brusc calul sau, calaretul ii zise de indata: „Sigur ca da, suiti-va aici langa mine.” Dar vazand ca batranul era atat de inghetat incat nici nu se putea misca, se dadu jos de pe cal si il ajuta apoi, ridicand pur si simplu pe acel sarman om sus, pe saua calului sau. Si acel calaret nu numai ca l-a trecut raul, dar i-a fost atat de mila de batranul amortit de frig, incat l-a dus pana acasa, abatandu-se cateva mile din drumul sau. in timp ce se apropiau de casuta saracacioasa, calaretul il intreba putin grijuliu pe insotitorul sau:

„Domnule, am vazut cum ati lasat sa treaca mai multi calareti pe langa dumneavoastra, si nu le-ati adresat nici o rugaminte de ajutor. Apoi am sosit eu si imediat mi-ati cerut sa va trec dincolo. Sunt doar curios, pe un asemenea ger, intr-o asemenea seara singuratica, de ce ati asteptat pana la ultimul calaret? Daca eu v-as fi refuzat, ce s-ar fi intamplat cu dumneavoastra?”

Batranul tacu putin apoi, chiar inainte de a se da jos de pe cal, ii raspunse: „Am trait pe aceste meleaguri de o buna bucata de vreme. Cred ca recunosc oamenii destul de bine.” „M-ati recunoscut deci?…” „Nu, nu stiu cine sunteti, dar m-am uitat in ochii celorlalti calareti si am vazut ca nu sunt de loc ingrijorati de situatia mea. Apoi m-am uitat in ochii dumneavoastra si am vazut imediat compasiunea ce era evidenta. Am stiut chiar atunci ca un suflet amabil si nobil ca al dumneavoastra era gata sa primeasca o rugaminte de ajutor si sa-i dea curs in cel mai scurt timp, inainte ca sa mor de frig pe malul celalalt.”

Aceste cuvinte au incalzit din plin inima acelui calaret strain. „Va sunt recunoscator pentru aceste cuvinte ce mi le-ati adresat. Am sa tin minte ca niciodata sa nu fiu prea ocupat ca sa uit de nevoile celorlati, ca sa nu le raspund cu compasiune, atentie si amabilitate.”

Zicand acestea, ajuta pe batran sa coboare de pe calul sau, urca din nou in sa, apoi Thomas Jefferson isi relua drumul sau spre Casa Alba.
Sursa