Arhive blog

Ion Minulescu (6 ianuarie 1881 – 11 aprilie 1944), poet şi prozator român

Ion Minulescu

Ion Minulescu (6 ianuarie 1881, Bucureşti – 11 aprilie 1944, Bucureşti) a fost un poet şi prozator român, reprezentant important al Simbolismului românesc.

Povestea mea şi a lor

de Ion Minulescu

Mă-ntreb:

Cel care-am fost cândva

Tot eu sunt şi-azi?…

Sau sunt altcineva?…

Confraţii mei – e drept – nu bănuiesc

Că sunt şi morţi rebeli care trăiesc!

Dovadă eu –

Eu, care-am fost ucis

De către cei care, citind ce-am scris,

M-au ponegrit

Şi m-au scuipat,

Apoi cu toţi m-au pastişat…

Iar când n-au mai avut ce-mi face,

Mi-au presărat în pat un pumn de ace –

Convinşi c-am să mă-nţep în ele

Şi-am să mor!…

Dar eu le-am dat cu tifla tuturor…

Şi azi – deşi înmormântat de ei

De viu –

Continuu să trăiesc, ba chiar să scriu…

În timp ce criminalii mei confraţi

Trăiesc din semne de-ntrebare

Şi putrzesc ne’nmormântaţi…

Reamintesc celor carora le place arta si vor lucrari de arta ca in 5 ianuarie s-a nascut Raymond Georges Yves Tanguy (5 ianuarie 1900–15 ianuarie 1955), cunoscut sub numele de Yves Tanguy, pictor francez suprarealist.

In 6 ianuarie s-a nascut Gustave Doré (6 ianuarie 1832 – 23 ianuarie 1883) artist, gravor, litograf, ilustrator de carte si sculptor francez.

Tot in 6_ianuarie6 ianuarie s-au nascut si Ion Heliade Rădulescu, scriitor și politician român, Emil Monția, compozitor român, Ionel Teodoreanu, scriitor român, David Ohanesian, bariton român.

Din blogosfera.

DE-ALE CHEFLIILOR – “Şorici, brânză şi claxoane”

A.P.I.S. România.Noi şi ai noştri – 04.01.12

Cristian Dima.Principesa

Florina Lupa Curaru.Alt joc cu poze – 04.01.12

Ioan Usca.Dicţionar de rime

zamfirpop.Clipe încremenite (040112)

Ulise al II-lea cel Ocoş.Latraturi ocose (040112)

Ulise al II-lea cel Ocoş.Latraturi ocose (30.12.11)

Ulise al II-lea cel Ocoş.Latraturi ocose (27.12.11)

Ulise al II-lea cel Ocoş.Latraturi ocose (24.12.11)

Ulise al II-lea cel Ocoş.Iaca şi prima listă din an

Amintiri din filumenie.Vechi scăpărări (040112)

Punctul de vedere.Toata viata mea

Teo Negură.Vulpoiul predicator – fabula

Gabriela Elena.Inedit!

„A XI-a poruncă” de Ion Minulescu

A XI-a poruncă

de Ion Minulescu

Ascultă, priveşte şi taci!…
Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să clădeşti.
Şi taci, să-nţelegi ce să faci…
Ascultă, priveşte şi taci!

Când simţi că păcatul te paşte
Şi glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ţi lacăt la gură
Şi-mploră doar sfintele moaşte –
Când simţi că păcatul te paşte!…

Când simţi că duşmanul te-nvinge,
Smulgându-ţi din suflet credinţa,
Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa
Şi candela minţii nu-ţi stinge –
Când simţi că duşmanul te-nvinge!

Când braţele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrâneşti,
Rămâi tot cel care eşti –
Aceeaşi piatră de moară –
Când braţele-ncep să te doară!…

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!…
Din braţe fă-ţi aripi de fier

Şi zboară cu ele spre cer!…

Ion Minulescu (n. 6 ianuarie 1881, București – d. 11 aprilie 1944, București) a fost un poet și prozator român, reprezentant important al Simbolismului românesc. Ion Minulescu este numit director general al artelor în 1922.

Artisti nascuti in 6 ianuarie despre care am postat anii trecuti:

Gustave Doré (6 ianuarie 1832 – 23 ianuarie 1883) artist, gravor, litograf, ilustrator de carte si sculptor francez.

Aleksandra Ekster(rusa: Александра Александровна Экстер, ucraineana: Олександра Олександрівна Екстер; 6 ianuarie 1882 – 17 martie 1949), pictorita si designer ruso-ucrainean (Cubo-Futurista, Suprematista, Constructivista).

Din blogosfera.

Cristian.Traista cu vise

Teo Negură.Despre un blog descheiat la suflet

Cristian Dima.Năbădăiosu` şi prietenia

Mirela Pete.Al Di Meola sau jazz fusion cu influențe latine

Ioan Usca.Tempi passati

Victor.PAveste fără sfârşit. Medieval story. Cap. 11

Călin Hera.Fotografia zilei

Cosmin Stefanescu.Aeroportul International din Memphis – fotografii

CELLA.coLecţii- apa

Povestea Tom Degeţel de Charles Perrault

Am preluat din Wikipedia rezumatul povestii Tom Degeţel si ilustratiile lui Gustave Doré.

Tom Degeţel (franceză Le Petit Pouce) este o poveste de origine franceză scrisă de Charles Perrault publicată în 1697 în culegerea de poveşti Les Contes de ma mère l’Oye (Poveştile mamei mele gâsca).

Un tăietor de lemne sărac avea şapte feciori, din care al şaptelea nu era mai mare de un deget, din care cauză era numit „Degeţel”. În decursul anilor el n-a crescut de loc, fiind considerat de ceilalţi un prostănac. La vârsta când el a împlinit vârsta de şapte ani, a izbucnit o foamete în ţară.

Părinţii feciorilor s-au hotărât să-şi părăsească copiii lăsându-i în pădure. Degeţel aude noaptea planurile părinţilor, iar pe drumul spre pădure presară pietricele pentru a regăsi drumul spre casă. El îi va aduce pe fraţii săi din nou acasă pe drumul marcat.

Între timp bogătaşul „Écus” trimite bani familiei pentru a cumpăra mâncare. Bucuria părinţilor este mare când îşi revăd copiii, dar fericirea ţine până ce-au cheltuit banii. Părinţii trebuie să se despartă din nou de copii în pădure, Degeţel a presărat firimituri de pâine ca să găsească drumul înapoi, dar păsările au mâncat tot ce-a presărat pe drum Degeţel.

Copiii nu mai găsesc drumul spre casă, ei rătăcesc prin pădure şi ajung la casa unui căpcăun care avea şapte fete.

Căpcăunul are o femeie miloasă, care le dă de mâncare şi ascunde copiii sub pat.

Uriaşul simte miros de om şi descoperă copiii.

Femeia îl înduplecă pe căpcăun să nu mănânce imediat copiii, ci să-i pună la îngrăşat.

Noaptea Degeţel va schimba căciulile fraţilor cu coroanele de aur ale fiicelor căpcăunului.

Este încă întuneric când căpcăunul beat vine să mănânce copiii, el va tăia gâtul fiicelor sale care poartă căciulile băieţilor. Degeţel îşi trezeşte fraţii şi vor fugi din casa uriaşului. Dimineaţa uriaşul observă lipsa copiilor şi porneşte în urmărirea lor, cu cizmele fermecate care făceau la un pas şapte poşte.

Obosit de drum uriaşul adoarme pe stânca sub care s-au ascuns copiii. Degeţel se strecoară în cizma uriaşului şi ajunge înapoi la casa căpcăunului unde, printr-un şiretlic, îi fură cizmele şi aurul, care va aduce bunăstare în casa tăietorului de lemne.

Charles Perrault (12 ianuarie 1628, Paris — 16 mai 1703) a fost un poet francez, scriitor de proză şi povestitor, membru de frunte al Academiei Franceze, care a avut un rol de frunte preponderent în disputa literară, cunoscută sub numele de „Cearta dintre antici şi moderni”.

Devine celebru prin poveştile lui pentru copii: Contes de ma mère l’oye Barbă albastră (poveste), Tom Degeţelul (1697: Poveştile mamei mele gâsca).

Tot in 12 ianuarie, anul 1876 s-a nascut  Jack London, scriitor englez († 22 noiembrie 1916).Scriitorul este cunoscut pentru romanele sale mai importante : Chemarea străbunilor, Colţ alb…

Ilustratiile lui Gustave Doré (video)

Gustave Doré - Raven
Gustave Doré – Raven
Gustave Doré - Raven
Gustave Doré – Raven
raven2_nevermore1
Gustave Doré – Raven

Gustave Doré(6 ianuarie 1832 – 23 ianuarie 1883), artist si ilustrator francez

Gustave Doré

Update:Mirela mi-a lasat o poezie dedicata acestui artist deosebit.”Iata poezia dedicata artistului, de catre poetul disparut Stroe Constantin Slătineanu:

Gustave Doré - Paradiso

Gustave Doré – Paradiso

Gustave Doré

Prin smolita noapte trec împerechiate
Năluciri de umbre, prinse-n ceaţa serii,
Dorurile-n drumul spre eternitate…
Priveghează-n boltă stelele, puzderii.

Sclipesc fantomatic din cleştar palate,
Ca stropiţi de lună au înflorit merii…
Aripi de lumină, ochi de nestemate
Duhurile celor logodiţi durerii.

În ademenirea cerului străin,
Chipuri zămislite tainic, nefiresc,
Războind canonul Visului Divin

Depănând un farmec rece şi ocult,
Pentru veşnicie singure-şi trăiesc
Viaţa-nchipuită, moartă de demult.”

Paul Gustave Doré (6 ianuarie 1832 –  23 ianuarie  1883) artist, gravor, litograf, ilustrator de carte si sculptor francez. Doré  a inceput sa lucreze  gravuri  in piatra si otel.

Galerie cu ilustratii de Gustave Doré

Sursa poze