Arhive blog

„Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gândești”.Gabriel García Márquez

Gabriel García Márquez

Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gândești. Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aș îmbrățișa foarte strâns si l-aș ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieșind pe ușă, ți-aș da o îmbrățișare, un sărut și te-aș chema înapoi să-ți dau mai multe. Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aș înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată și încă o dată până la infinit. Dacă aș ști că acestea ar fi ultimele minute în care te-aș vedea, aș spune “te iubesc” și nu mi-aș asuma, în mod prostesc, gândul că deja știi.

Gabriel García Márquez (n. 6 martie 1927, Aracataca, Columbia) este un redactor și scriitor columbian, care a obținut Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1982, pentru nuvelă și scurte istorii, unde fantasticul și realul sunt combinate într-o lume liniștită de bogată imaginație, reflectând viața și conflictele unui continent.
Cel mai cunoscut roman al său este: Cien años de soledad (Un veac de singurătate).

In 6 martie s-a nascut Michelangelo Buonarroti (6 martie 1475 – 18 februarie 1564),sculptor, pictor, arhitect și poet italian, recunoscut ca cel mai de seamă artist renascentist

Din blogosfera.

Cristian Lisandru,Ia pistolu`, neamule!

Teo Negură.Trafic cu Hituri (runda 108)

Ioan Usca.Colecţionara de coşmaruri – 1

Ioan Usca.Colecţionara de cpşmaruri – 2

Gabriela Savitsky.Renaştere

Gabriela Elena.Lecţia de patriotism

Florina Lupa Curaru.Alt joc cu poze – 04.03.12

Blog de Filumenistă.Pe chibrituri: Monumentul Pompierilor – Bucureşti

Amintiri din filumenie.Vechi scăpărări (040312)

Teo Negură.Nimicuri

Ulise al II-lea cel Ocoş.Lătrături ocoşe (040312)

Zamfir Turdeanu’.Clipe încremenite (040312)

zamfirpop.Viaţa-n imagini (040312)

Ulise al II-lea cel Ocoş.Poz(n)ele Babei 6

Gabriel García Márquez a implinit 82 de ani

Tulips
La multi ani!
Gabriel García Márquez a implinit 82 de ani!
S-a născut la data de 6 martie 1927, în municipiul Aracataca, aflat pe Coasta Atlantică Columbiană.Este redactor şi scriitor columbian, care a obţinut Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1982, pentru nuvelă şi scurte istorii, unde fantasticul şi realul sunt combinate într-o lume liniştită de bogată imaginaţie, reflectând viaţa şi conflictele unui continent. Este cunoscut de către prieteni drept Gabo. Cel mai cunoscut roman al său este: Cien años de soledad (Un veac de singurătate).

Gabriel García Márquez

„Un veac de singuratate” descrie istoria satului columbian fictiv Macondo. Acţiunea se derulază pe o perioada de peste o sută de ani si prezintă ascensiunea şi prăbuşirea familiei Buendia. La începutul romanului, satul Macondo cuprinde doar câteva case pentru ca în decursul mai multor ani, să se dezvolte, dar concentrat mereu în jurul locuinţei familiei Buendía. Membrii ei sunt primii locatari şi intemeietorii satului, nucleul tuturor evenimentelor.

„Lumea era atât de recentă, încât multe lucruri nici nu aveau încă nume, iar pentru a le deosebi trebuia să le arăţi cu degetul. Era într-adevăr un sat fericit: nimeni nu avea peste treizeci de ani, nimeni nu murise încă.”

Spune întotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns si l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată până la infinit. Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune “te iubesc” şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja stii.

Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful unui munte, fără să ştie că adevărata fericire este în felul în care urci pantele abrupte spre vârf.

Viaţa este lucrul cel mai bun din câte s-au inventat vreodată.

Viaţa nu este ce ai trăit, ci ce îţi aminteşti că ai trăit şi cum ţi-o aminteşti pentru a o povesti.

Moartea nu vine odată cu vârsta, ci odată cu uitarea.

Un prieten adevărat te prinde de mână şi îţi atinge inima.

Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine.

Nu merita sa plângi pentru nimeni, iar cel care merita nu te va face să plangi.

Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna că nu te iubeste cu toata fiinta sa.

Le-aş dovedi oamenilor cât greşesc gândind că încetează să iubească atunci când îmbătrânesc, fără să ştie că îmbătrânesc numai când încetează să iubească.

„Nu sunt decât o păpuşă de cârpă”

Mai intai trebuie sa ma laud,stiu ca nu-i frumos,dar trebuie sa ma laud cu ceva ce am primit de la unul dintre prietenii mei din blogosfera,Tiberiu Lovin care s-a intors dintro scurta calatorie in Israel.

„In Israel nu vezi caini vagabonzi, dar ai ocazia sa te arunci in privirea pisicilor care misuna cam la fel ca maidanezii nostri. Am vazut destule feline micute, dar am ales trei dintr-o strada pe care am trecut deseori. Acest post este cu dedicatie pentru doamna Gabi, numarul unul la comentarii pe blogul meu. Trebuia sa-i aduc un cadou ) . Un pic mai tarziu si poze pentru toate cititoarele mele. Cu flori, bineinteles”.

Nu-i asa ca-s faine pisicile si cadoul pentru mine?

In continuare vreau sa va vorbesc despre omul cu cel mai mare suflet pe care l-am intalnit, Isabellelorelai.Nu-i ajuta doar pe cei care sunt bolnavi si au nevoie de sprijinul nostru pentru a-si salva vietile,ci si pe tinerii artisti talentati pe care i-a cunoscut in blogosfera,tineri ale caror lucrari ar trebui cunoscute si de editori pentru ca lucrarile lor sa fie publicate.


Mai am ceva pentru toti cei care trec pe-aici.Un textulet pe care l-am primit de la prietena mea,Liana.Nu gresesc daca spun ca e in acelasi ton cu postul meu anterior,”Nimic nu ramane la fel.Toti ne schimbam”.

„Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă că nu sunt decât o păpuşă de cârpă şi mi-ar oferi în dar o bucăţică de viaţă, probabil că n-aş spune tot ce gândesc, deşi în definitiv aş putea să gândesc tot ce spun, aş da valoare lucrurilor mărunte, dar nu pentru ceea ce valorează ele ci mai curând pentru ceea ce semnifică. Aş dormi mai puţin şi aş încerca să visez mai mult. De-abia acum înţeleg că pentru fiecare minut în care închidem ochii pierdem şaizeci de secunde de lumină. Aş merge în timp ce alţii ar sta pe loc, aş rămâne treaz în timp ce toţi ceilalţi ar dormi, aş asculta în timp ce alţii ar vorbi şi Doamne cum m-aş bucura de savoarea unei îngheţate de ciocolată. Dacă Dumnezeu m-ar omeni cu o fărâmă de viaţă, m-ar împinge de la spate în bătaia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul, ci şi sufletul. Doamne, daca eu aş avea o inimă, mi-aş scrie ura pe un cub de gheaţă şi aş aştepta ca soarele să îl topească. Aş picta pe stele, cu un vis al lui Van Gogh, un poem de Benedetti şi o serenadă de Serrat pe care aş oferi-o lunii. Aş uda trandafirii cu lacrimile mele ca să pot simţi durerea spinilor şi sărutul de culoarea cărnii al petalelor proaspete. Doamne, daca aş putea primi o fărâmă de viaţă… n-aş lăsa să treacă nici măcar o zi fără să le spun oamenilor ce iubesc, că îi iubesc. Aş convinge fiecare femeie şi fiecare bărbat că la ei ţin cel mai mult şi aş trăi îndrăgostit de iubire. Bărbaţilor le-aş dovedi cât de mult greşesc atunci când cred că nu trebuie să se mai îndrăgostească atunci când îmbătrânesc, fără să ştie că ei îmbătrânesc tocmai pentru că încetează a se mai îndrăgosti. Unui copil i-aş face cadou o pereche de aripi, dar l-aş lăsa să înveţe singur a zbura Pe cei bătrâni i-aş învăţa că moartea nu vine o dată cu vârsta ci o dată cu uitarea. În fond, şi eu am învăţat de la oameni atâtea lucruri… Am învăţat că toata lumea vrea să trăiască pe vârful unui munte fără să ştie că adevărata fericire este felul în care urci pantele abrupte spre vârf. Am învăţat că ori de câte ori un nou născut prinde cu pumnul lui mic pentru prima oară, degetul mare al tatălui său, îl ţine strâns pentru totdeauna. Sunt o mulţime de alte lucruri pe care aş putea să le învăţ de la voi, deşi, realmente nu îmi mai vor servi la nimic, fiindcă atunci când mă vor pune la păstrare în acea cutie, eu voi fi murit deja. (Testament)”.