Arhive blog

Ramas bun,motanelu` baietelu`!

Imagine0182

M-am hotarat sa povestesc despre nenorocirea care s-a abatut asupra noastra,despre durere si suferinta motanelului nostru,baietelul motanelul,Miki.Nu am inteles,nu stiu exact ce s-a intamplat si as vrea sa stiu:de ce?

Tragedia a inceput in 1 septembrie cand m-am grabit sa ajung la policlinica dupa rezultatele analizelor de sange.Pentru ca e deschis doar pana la ora 16 m-am grabit cat am putut si l-am lasat pe motanel afara,mai exact in casa scarii (locuim la ultimul etaj,deasupra e podul).Nu am lipsit mult si nici foarte ingrijorata nu am fost pentru ca se mai intamplase si altadata sa-l uitam afara din nebagare de seama.Nu plangea,doar astepta cuminte…stia ca-i vom observa lipsa.

In acea seara s-a culcat langa mine (eram la calculator) si la un moment dat a inceput sa planga si a facut pipi pe el,ca sa zic asa.M-am gandit ca are probleme cu rinichii fiindca motanii castrati fac de obicei litiaza renala.In aceeasi seara am facut rost de niste medicamente de la sora mea al carei motan a avut mari probleme cu pietrele la rinichi si am sperat ca tratamentul il va ajuta.

A doua zi l-am dus la medicul veterinar si de atunci au inceput necazurile.In primul rand,motanelul nostru a fost foarte speriat si a incercat sa fuga de pe masa de tratament,iar in incercarea de a scapa ne-a zgariat (nu cu intentie si nici cu violenta).Era doar speriat de moarte.Medicul l-a anesteziat,l-a consultat,i-a pus o sonda si a scos urina(limpede,fara sange sau puroi),apoi continutul intestinului gros.I-a administrat NoSpa ca sa nu mai aiba dureri si am sperat ca se va face bine.

Cand s-a trezit din anestezie nu s-a simtit deloc mai bine,din contra.Am vazut ca inainte de crize avea o privire speriata,ii tremura maxilarul si apoi plangea foarte tare.Il mangaiam incercand sa-l linistesc si ii faceam masaj usor la burta.Il durea si mi se rupea inima ca nu-l pot ajuta mai mult.Dupa fiecare criza manca cu pofta,dar nu orice.Apoi am observat ca la fiecare criza ii curge saliva.Am vorbit cu veterninarul si a doua zi ne-am dus la Deva pentru o investigatie la ecograf.Nu se vedea nici un organ intern afectat,iar medicii au banuit ca e o problema neurologica.

La intoarcere spre casa,motanelul a vomitat foarte mult,iar mirosul vomei a fost foarte puternic.Credeam ca isi va reveni,dar m-am inselat.Mai mult,veterinarul ne-a sunat seara sa ne spuna ca banuieste ca motanelul are rabie si trebuie sa mergem la spital sa ne vaccinam.Ne-a obligat sa-l izolam pe motanel intro incapere din cabinetul lui,l-am lasat acolo singur,fara hrana (avea apa intru vas),fara o paturica pe care sa stea.In acea seara motanelul se simtea mai bine,incepuse sa se comporte firesc,nu mai avea crize si speram ca totul se va termina cu bine.

Ne-am dus la spital si am fost obligati sa ne internam pana a doua zi pentru vaccinarea anti-rabie.Dimineata am fost sa-l vedem pe motanel si doream foarte mult sa-l iau acasa.Medicul nu m-a lasat fiindca motanelul avea din nou crize.

Seara am fost din nou la el si l-am gasit mort, intins pe burta…era deja rece.

Nu va pot spune ce mult ma doare ca l-am pierdut,ce mult ma doare ca a murit speriat si singur.

Luni  l-am dus la Directia Sanitar-Veterinara pentru,iar rezultatele testelor de rabie au iesit negative.

De ce a murit?ce boala a avut?l-a otravit cineva?Ma poate ajuta cineva cu un raspuns?De ce s-a intamplat tocmai in ziua cand l-am lasat in casa-scarii?

Cei de la Directia Sanitar-Veterinara  nu-i fac autopsia,pe ei ii intereseaza doar creierul si dupa ce termina cu testele il incinereaza.

Sunt tare mahnita si ma gandesc ca eu sunt vinovata pentru ca s-a prapadit.Era cel mai cuminte,jucaus,torcator,lipicios motanel si cam fricos.

Chiar si celelalte doua pisici ale familiei simt ca s-a intamplat ceva rau si il cauta.Uneori mi se pare ca il vad acasa.

Suntem tristi cu totii si nu dorim nimanui sa treaca prin astfel de momente tragice.

Jignirea doare tare

Cuvantul e o arma putenica! Loveste atat de dur si fara mila, ramane infipt in amintire, in suflet inconjurat de durere….. insa tot cuvantul este cel care este IUBIRE. Prin cuvant ne marturisim dragostea, prin cuvant iubim cel mai intens, prin cuvantul redus la banala interjectie ne exprimam fericirea cand ne privim pentru prima oara copilul nou nascut, si poate la finalul vietii, chiar in ultima clipa de simtire in mintea noastra se contureaza tot un cuvant! Deci, cuvintele ce ranesc ar trebui stocate undeva in camera uitarii, ignorate, acoperite de nepasare. Doar asa fericirea are sanse reale sa ne pandeasca si sa ne cucereasca!(Riana Anair).

Cuvintele care dor n-ar trebui rostite niciodata. Raman in mintea noastra, ne macina, ne intristeaza mult.Ce minunat ar fi sa le putem uita,dar ele ne dor prea tare si nu ne lasa sa le uitam.

Fragmente din articolul”Durerea provocată de o jignire durează mai mult decât cea fizică
Durerea provocată de o experienţă emoţională negativă durează mai mult decât durerea stârnită de un traumatism fizic, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii americani.

Potrivit unui studiu publicat în Psychological Science şi preluat de BBC, Cercetătorii de la Universitatea Purdue (Indiana), autorii acestei lucrări, au intervievat mai multe persoane tinere despre evenimentele dureroase din ultimii cinci ani care au precedat studiul.

Voluntarii au fost rugaţi să scrie despre experienţe dureroase, fizice şi emoţionale, apoi au primit un test mental dificil. Cu cât mai dureroasă era amintirea, cu atât rezultatele la testul mental erau mai proaste.

Rezultatele testelor erau semnificativ mai bune în cazul celor care aveau amintiri dureroase despre o traumă fizică decât în cel al persoanelor care au scris despre o experienţă emoţională negativă.

Cercetătorii doresc să repete experimentul pe un grup de voluntari în vârstă, care prezintă mai multe probabilităţi de a se confrunta cu dureri cronice.

Am avut parte si eu de cuvinte grele,jigniri care m-au durut foarte tare,mai ales ca nu intelegeam de ce?Cuvinte grele rostite de omul langa care sunt alaturi de peste 25 de ani-intro oarecare masura am inteles si am iertat.Vremurile in care traim si greutatile ne fac sa ne iesim din fire si sa ne razbunam pe cei apropiati.Chiar si mie mi s-a intamplat sa spun cate-o vorba grea,dar mi-a parut rau si sunt atenta sa nu mai fac astfel de greseli.

Jigniri care m-au durut am primit o multime intro perioada cand imi pierdeam timpul pe forumul RTV.Am mai vorbit despre asta,asa ca nu are rost sa repet.Niciodata n-am inteles motivele,poate ca banuiesc unul sau doua motive.Am suferit,am tacut,apoi m-am revoltat si am reactionat.Dupa un timp am devenit mai inteleapta si am inteles ca cea mai buna metoda de autoaparare este sa ignori aceste persoane si sa eviti orice discutie cu ei.