Arhive blog

William Holman Hunt si Max Ernst, artisti nascuti in 2 aprilie

William Holman Hunt – Bianca

William Holman Hunt – Shalott

William Holman Hunt – A Converted British Family

William Holman Hunt – On English Coasts

William Holman Hunt(2 aprilie 1827 – 7 septembrie 1910) , pictor englez, unul din fondatorii confreriei prerafaeliţilor.

Max Ernst -Surrealism and Painting

Max Ernst – Woman, Old Man and Flower

Max Ernst – The Equivocal Woman

Max Ernst – Célèbes

Max Ernst(2 aprilie 1891, Brühl – 1 aprilie 1976, Paris) a fost un pictor şi sculptor modernist german, care a aderat în 1919 la curentul dadaist, pentru ca, în anul 1924 – o dată cu apariţia oficială a suprarealismului – să se încadreze în această mişcare.

Din blogosfera.

Mirela Pete.Din ilustrațiile mele

Mirela Pete.O nouă ilustrație de carte. Zânele vrăjesc cireșele

Teo Negură.Cel mai frumos joc de cuvinte

Pilula lu`Lisandru.Dănţuiala politică

Aurora.Invăţăm culorile!

Rokssana.Obsesie

Teo Negură.Trafic cu Hituri (runda 112)

Daurel.Fără griji

Ulise al II-lea cel Ocoş.Oştire de ieri: PetBookK9 L

Christian Schad (21 august 1894 – 25 februarie 1982), pictor german dadaist

Christian Schad – Marcella

Christian Schad – Tower of Pisa

Christian Schad – The Theater Box

Christian Schad - Self Portrait 1927

Christian Schad – Self Portrait 1927

Christian Schad - Agosta the Winged One and Rasha the Black Dove

Christian Schad – Agosta the Winged One and Rasha the Black Dove

Christian Schad - Count Saint Genois d'Anneaucourt

Christian Schad – Count Saint Genois d’Anneaucourt

Christian Schad - Mexican Girl (Erlinda Ponce de Leon), 1930

Christian Schad – Mexican Girl (Erlinda Ponce de Leon), 1930

Christian Schad - Friends

Christian Schad – Friends

Christian Schad - Sonja

Christian Schad – Sonja

Christian Schad (21 august 1894 – 25 februarie 1982) a fost un pictor german asociat dadaismului si miscarii Noua Obiectivitate( New Objectivity).

Schad s-a nascut in Miesbach, Bavaria Superioara. A studiat la academia de arta din München in 1913. Un pacifist, a fugit in Elvetia in 1915 pentru a evita serviciul militar din Primul Razboi Mondial, stabilindu-se mai intai in Zürich si apoi in Geneva.Ambele orase erau centre ale miscarii dadaiste, iar Schad a devenit dadaist. A fost martor al fondarii faimosului Cabaret Voltaire. Incepand cu 1918, Schad a creat propria lui versiune a Fotogramei (care mai tarziu a fost numita „Schadographs” de catre Tristan Tzara) in care un conour de pictura este dezvoltat pe placi sensibile la lumina. Din 1920 pana in 1925, a petrecut cativa ani in Roma si Neapole, unde a studiat pictorii italieni si s-a casatorit. In 1927 a emigrat cu familia in Viena. Picturile lui din aceasta perioada sunt asociate miscarii New Objectivity Movement. La sfarsitul anilor 1920 s-a reintors in Berlin si s-a stabilit acolo.

Arta lui nu a fost condamnata in acelasi mod cu cea a lui Otto Dix, George Grosz, Max Beckmann si multi alti artisti ai miscarii New Objectivity; asta s-ar putea datora lipsei de succes comercial. A devenit interesat de filozofia estica in jurul anilor 1930, iar productia lui artistica a avut un declin brusc.

Schad a murit in Stuttgart pe 25 februarie 1982.

Christian Schad (21 august 1894 – 25 februarie 1982), pictor german dadaist

Tot in 21 august s-a nascut:

Jean-Baptiste Greuze (21 august 1725 – 4 martie 1805) a fost un pictor portretist francez.

Din blogosfera. 

Mirela Pete.Cât de mică e… vacanţa mare?!

Clipe de Cluj.Serate muzicale în Bucureştii de altădată

Cristian LISANDRU.SÂMBĂTA DE PESTE VIAŢĂ (cu Adrian Păunescu) – Ce frumoasă eşti

Max Ernst (2 aprilie 1891 – 1 aprilie 1976), pictor şi sculptor modernist german

Max Ernst – L’Ange du Foyer ou le Triomphe du Surréalisme.

Max_Ernst (2 aprilie 1891, Brühl – 1 aprilie 1976, Paris) a fost un pictor şi sculptor modernist german, care a aderat în 1919 la curentul dadaist, pentru ca, în anul 1924 – o dată cu apariţia oficială a suprarealismului – să se încadreze în această mişcare.Max Ernst, fiul unui pictor care lucra la o şcoală de surdo-muţi, s-a născut la 2 aprilie 1891 în orăşelul Brühl, lângă Köln. În anul 1908 începe să studieze Filosofia, Psihologia şi Istoria Artelor la Universitatea din Bonn, unde îi va cunoaşte pe pictorul August Macke – care îl introduce în grupul „Der Blaue Reiter” („Călăreţul albastru”) – şi pe sculptorul Hans Arp, cu care va deveni prieten foarte apropiat. Începuturile sale artistice stau sub influenţa pronunţată a expresionismului german pe de o parte, şi a operelor lui Giorgio De Chirico pe de altă parte. Citeşte de asemenea foarte mult, cunoaşte operele lui Sigmund Freud, Guillaume Apollinaire şi Arthur Rimbaud.

Max Ernst. The Garden of France

În timpul primului război mondial este rănit şi demobilizat. În anul 1918 se căsătoreşte cu Lou Strauss, dar, în 1922, după naşterea unui fiu, căsnicia lor se destramă.După ce se întoarce la Köln se împrieteneşte cu pictorul Johannes Theodor Baargeld şi – împreună – aderă în 1919 la mişcarea dadaistă, cu care îi familiarizase Hans Arp. Baargeld, Arp şi Ernst vor crea aşa-numitele „Fatagaga” (prescurtare de la Fabrication de Tableaux Garantis Gazométriques: „Fabricare de tablouri garantat gazometrice”), lucrări comune apărute din experimente legate de legea hazardului.Din anul 1924 până în 1938, Max Ernst este unul din reprezentanţii de frunte ai picturii suprarealiste, în mod evident sub influenţa lui Giorgio De Chirico. Totuşi Ernst se deosebeşte de predecesorul său prin dimensiunea uneori blasfemică („Maica Domnului pedepsind pe Pruncul Iisus”, 1926, „Pietà sau revoluţia nocturnă”, 1923) a operei sale, moştenire a spiritului anarhic specific revoltei dadaiste. În 1929, se întâlneşte cu Alberto Giacometti şi publică romanul-colaj „Femeia cu o sută de capete”, colaborează cu Salvador Dalí la filmul suprarealist „Vârsta de aur”. Cultul pentru insolit se păstrează şi în sculpturile sale, unde – concrete şi pregnante – volumele au totuşi capacitatea de a instaura convenţiile visului.

Max Ernst. The Small Fistule That Says Tic Tac

Creaţia lui Max Ernst, localizată „în afara picturii” – după cum singur obişnuia să spună -, va influenţa în mod considerabil numeroase generaţii de artişti, mai ales în Statele Unite, ca Jackson Pollock sau Robert Motherwell.

Max Ernst (2 aprilie 1891 – 1 aprilie 1976), pictor şi sculptor modernist german

Tot in 2 aprilie s-a nascut William Holman Hunt(2 aprilie 1827 – 7 septembrie 1910), pictor pre-rafaelit englez.

StupulII

Un tablou pe saptamana

NbD

 

Francis Picabia (22 ianuarie 1879 – 30 noiembrie 1953), pictor, desenator şi poet spaniol

Francis Picabia - Adam et Ève

Francis Picabia – Adam et Ève

Francis Picabia - Self-Portrait

Francis Picabia – Self-Portrait

Francis Picabia - Portrait of Woman

Francis Picabia – Portrait of Woman

Francis Picabia - Young Girl with Flowers.Jeune fille aux fleurs

Francis Picabia – Young Girl with Flowers.Jeune fille aux fleurs

Francis Picabia - Les calanques

Francis Picabia – Les calanques

Francis Picabia - Two Women with poppies.Deux femmes aux pavots

Francis Picabia – Two Women with poppies.Deux femmes aux pavots

Francis Picabia - Nude

Francis Picabia – Nude

Francis Picabia - Hera

Francis Picabia – Hera

Francis Picabia - Face of a Woman.Visage de femme

Francis Picabia – Face of a Woman.Visage de femme

Francis-Marie Martinez Picabia (22 ianuarie 1879, Paris – 30 noiembrie 1953) a fost un pictor, desenator şi poet, spaniol la origine.

Prin 1908 pictează tablouri impresioniste în maniera lui Sisley. Îl pasionează abstractul, căci vede în el „o pictură situată în sfera invenţiei pure care dă naştere unui univers de forme pe măsura propriilor dorinţe şi plăsmuiri”.

In 1909 a intrat în contact cu cubismul.
La 25 ianuarie publică primul număr al propriului său ziar de cultură pe care îl numeşte „391”.

În februarie 1919 ia contact cu grupul dadaist din Zürich şi contribuie la manifestul numărul 3 „Dada”.

În 1919 publică numărul 8 al ziarului său care este tipărit de Jul. Heuberger, care era şi tipograful grupului dadaist din Zürich. Se întoarce la Paris unde continuă publicarea ziarului „391” şi ia parte la demonstraţiile dadaiste.

În 1921 împreună cu Breton şi cu alţii se despart de dadaismul ortodox(majoritatea dadaiştilor). Va participa la manifestările şi va publica în ziarele suprarealiştilor. În 1949 a fost organizată o mare expoziţie retrospectivă la „Galeria Drouin”, din Paris.

Până la moartea sa, în anul 1953, nu va înceta să se opună – în spirit tipic dadaist – tuturor înregimentărilor într-o anume mişcare, nu numai pentru a-şi păstra propria independenţă, dar şi datorită faptului că preţuia viaţa tot atât de mult ca arta.