Arhive blog

Cutiuta cu minuni.Amintiri din vacantele de la Sighisoara

Oricum as intoarce-o, la provocarea de acum, tot la povesti de demult m-am intors.Eu zic ca amintirile noastre au un parfum special si misterios pe care-l simtim de fiecare data cand ne intoarcem in anumite perioade din viata noastra, de obicei in copilaria fericita si lipsita de griji, de ganduri negre sau in tineretea cu pofta de viata si fiorii primei iubiri.Si intotdeauna exista o cutie cu poze, fel si fel de hartii, articole din ziare, vederi, pliante, cartulii, fiecare cu cate-o poveste.O poza vazuta nu demult mi-a inspirat povestea de astazi, raspunsul la provocarea parfumata a Mirelei.

sighisoara-tower-clock

De Sighisoara ma leaga multe amintiri frumoase din copilaria mea.In vacante mergeam la Sighisoara cu mama al carei frate locuia in acest oras de basm cu printi si printese.Am vizitat cetatea Sighisoarei si centrul vechi al orasului de multe ori, insa au trecut asa multi ani de-atunci, ca totul imi pare un vis frumos de demult.

800px-sighisoara_25

Unchiul meu avea o casa pe malul Tarnavei si dupa ce a fost inundat de doua ori in anii `70 (am vazut o poza din care se vedea doar acoperisul casei), a emigrat in Germania, RFG atunci (apropos, stiti de bancul cu RFG care circula in acea perioada?”Unde-ti petreci concediul?In RFG.traducere.Refugiu in Fundul Gradinii).

Unchiul si matusa mea aveau patru copii cu mult mai mari decat mine si sora mea.Trei dintre verisorii si verisoarele noastre era deja casatoriti la casele lor, iar cea mai mica verisoara era si ea la varsta maritisului.Imi amintesc ca unchiului meu ii placea sa gateasca, era mare specialitst in orice fel de mancare, iar cand ne asezam cu totii la masa, regula era sa mancam tot din farfurie.Pe atunci nu eram foarte mancacioasa, mai mult, eram chiar mofturoasa uneori (de exemplu la supa de agrise a unchiului meu).Fiindca n-o mancam pe toata si ca sa nu fiu dojenita, ii pasam mamei restul de mancare, scapand astfel, basma curata.

In fiecare zi ne plimbam prin oras, mai exact in cetatea medievala unde-si avea casa una din verisoarele casatorite.Ocupatia ei era cea de pictorita de farfurii, cutii de lemn, niste obiecte de artizanat cu motive sasesti.Sotul ei stanta lemnul, iar ea picta motivele cu rosu, albastru, negru,Dupa ce vopseaua se usca, urma un strat de lac.Ieseau adevarate minunatii din mana ei, iar atunci cand ne-a lasat si pe noi sa pictam, ne-am simtit foarte importante.

Mergeam si la Tarnava sa ne scaldam.Tin minte ca treceam pe cateva strazi cu case si gradini, apoi ajungeam la locul de plaja si scaldat de langa un pod.Intotdeauna erau multi oameni acolo, iar noi ne balaceam cu placere.

Apoi au venit inundatiile din anii 1970.Apa Tarnavei a ajuns de doua ori pana la acoperisul casei, iar unchiul si matusa au trebuit s-o ia de la capat.Dupa o vreme au obosit si au hotarat s-o ia de la capat altundeva, asa ca au plecat in Germania langa trei dintre copiii lor.Nu s-au mai reintors niciodata acasa, acolo isi dorm somnul de veci.

Siebenburgen, Romania – video creat de mine

Unde mai puteți citi Povestea parfumată dintre bloggeri :

Daniela

http://popasuriprincopilarie.blogspot.com/2011/03/dosesc-un-sipet-cu-amintiri.html

Gina

http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/03/pe-uriasul-nevazut-raboj.html

Carmen

http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/03/cutia-cu-minuni.html

Cati

http://catilupascu.wordpress.com/2011/03/27/sa-lupti-femeie-pentru-cutia-ta-cu-amintiri/