Arhive blog

O intalnire cu Brancusi

Am aflat de la Belle de Jour despre un concurs: Cultura pe continentele lumii.Durata concursului : 16 februarie-1 Mai 2010.Astazi m-am hotarat sa ma inscriu si eu, mai ales ca-mi plac calatoriile si cultura.

Toată lumea poate participa la acest concurs ?

Da (cu o condiţie unică : Cea de a scrie posturile!)

Cum se participă la acest concurs?

Pentru a lua parte la acest concurs intraţi pe blogul concursului: http://culturapecontinente.blogspot.com şi lăsaţi un comentariu la postul iniţial sau trimiteţi un mail la adresa de mail: ruojedellebje@gmail.com.

Constantin Brancusi-Poarta Sarutului

Pe vremuri am fost intro excursie la Targu-Jiu si am vizitat Ansamblul sculptural Constantin Brâncuşi format din Masa tăcerii, Poarta sărutului şi Coloana fără sfârşit.Imi amintesc cu ce emotie am trecut pe sub Poarta sărutului si cum visam sa mai vin odata acolo cu alesul meu.Din pacate, asta nu s-a intamplat, iar acum am auzit ca de Anul Nou e obiceiul casatoriilor sub aceasta poarta magica.Nu stiu cat de romantic e sa stai la coada ca sa treci pe sub Poarta sărutului cu alesul inimii, apoi sa semnezi certificatul de casatorie.Nu cred ca mi-ar placea.

Am gasit un text deosebit despre intalnirea lui Petre Ţuţea cu marele artist pe care romanii nu au stiut sa-l aprecieze.Nici macar n-au vrut sa accepte lucrarile lui lasate prin testament tarii in care s-a nascut, dar acceptate de franta, tara in care a trait si a murit.

O intalnire cu Brancusi.Petre Ţuţea.

Cînd am ajuns la Brâncuşi, seara, ne-a primit cu întrebarea ; „De ce-aţi venit la mine ?”

I-am răspuns eu: „Cînd vă aflaţi dumneavoastră în Bucureşti, numai două primiri sînt deosebite: la Palat şi la dumneavoastră. Şi-apoi, noi dorim să aflăm de la un mare artist dacă arta trebuie să aibă mesaj şi dacă mesajul ei este mai aproape de adevăr decît comunicările ştiinţei”.

„Luaţi loc”, ne-a poftit Brâncuşi.

Fiindcă noi venisem la Brâncuşi să obţinem răspuns la o singură întrebare semnificativă şi anume: care a fost ideea care a prezidat la înfăptuirea operei „Pasărea măiastră”. Cînd l-am întrebat, a răspuns:”Am şlefuit materia pentru a afla linia continuă. Şi cînd am constatat că n-o pot afla, m-am oprit, parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mîini.”

Constantin Brâncuşi

Constantin Brâncuşi (19 februarie 1876, Hobiţa, Gorj — 16 martie 1957, Paris) a fost un sculptor român cu contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuşi a fost ales postum membru al Academiei Române.

video Constantin Brâncusi, sculptor român

Muzeul Vodcii

Alcoolul consumat in exces dauneaza grav sanatatii si familiei.

Belle de Jour concurs: Cultura pe continentele lumii.Logo-ul concursului este făcut de Vic.

Hoinarind prin virtual, m-am trezit la portile unui  muzeu mai ciudat despre care nu auzisem, nici nu-mi trecea prin cap ca ar exista.E vorba de Muzeul Vodcii din Rusia.Daca tot am gasit acest muzeu am vrut sa cunosc si putina istorie a acestei bauturi.Am gasit si am preluat din Wikipedia cateva paragrafe din articolul despre vodca.Nu uitati, alcoolul consumat in exces dauneaza grav sanatatii.

Votca (din rusă Водка, Vodka) este una din cele mai cunoscute băuturi alcoolice distilate. Este un rachiu foarte tare, făcut din alcool de cereale şi din apă cu duritate scăzută.

 



Conform DEX online, cuvântul votcă are ca variante substantivele vodcă şi vutcă. Forma de plural este „votci”, iar cea de dativ-genitiv este „votcii” (nu „votcăi”).Originile votcii nu pot fi stabilite cu exactitate, dar se crede că aceasta provine din regiunile cerealiere din Polonia, Belarus, Lituania, Ucraina şi Rusia europeană. Are de asemenea rădăcini vechi în Scandinavia.Prima utilizare scrisă a cuvântului „votcă” a fost descoperită într-un document oficial rus, decretul Împărătesei Elizabeta din 8 iunie 1751, care reglementează posesiunea asupra distileriilor de votcă. Taxele votcii deveniseră un element-cheie ale finanţelor guvernamentale în Rusia Ţaristă, aprovizionând atunci 40% din beneficiile statului.Până în anii 1860, datorită politicii guvernului de promovare a consumului de votcă produsă de stat, a devenit băutura preferată printre mulţi ruşi. În 1863, monopolul guvernului asupra votcii a fost revocat, făcând preţurile acesteia să scadă, făcând-o valabilă şi pentru cetăţenii cu venit mic. Până în 1911, votca reprezenta 89% din toate băuturile alcoolice consumate în Rusia.

 



Prima biblioteca publica de imprumut din Imperiul Habsburgic

Belle de Jour, concurs: Cultura pe continentele lumii.Logo-ul concursului este făcut de Vic.

Dupa cum am povestit, am fost plecata intro calatorie de cateva zile prin Banat, mai exact la tara si in Timisoara la fiul meu cel mare.M-am plimbat foarte mult prin oras si am vazut  locuri minunate, cel mai mult mi-a placut Parcul Rozelor si Piata Unirii.Duminica seara am fost la Festivalul International de Film Timishort (filmele premiate), eveniment  ce mi-a facut o deosebita placere fiindca n-am mai fost la cinema de un car de an.La noi in oras nici nu mai exista cinematograf de cativa ani.
In toate plimbarile mele mi-a placut sa descopar cat mai multe din frumusetile si istoria Timisoarei,astfel am vazut o placuta pe care scria aproximativ asa:in 15 mai 1815 in aceasta cladire s-a deschis prima biblioteca publica de imprumut din Imperiul Habsburgic.Azi am cautat pe net sa aflu mai multe despre aceasta biblioteca si am gasit un articol foarte interesant si cu multe informatii.Sper sa va placa acest articol despre istoria bibliotecii timisorene.


In 15 mai 1815 se înfiinţează biblioteca tipografului Josef Klapka, prima bibliotecă publică de împrumut din Imperiul Austriac.
Primarul Josef Klapka a avut meritele sale de edil, datorită cărora a deţinut această funcţie vreme de 14 ani, el introducând un ingenios sistem de colectare a taxelor şi impozitelor,  săparea unui canal sanitar în lungime de 4 kilometri şi sistematizarea reţelei stradale. Totuşi, Josef Klapka va rămâne în memoria timpului mai ales datorită înfiinţării unei biblioteci publice cu împrumut şi cu sală de lectură, prima de acest gen la acea vreme în tot Imperiul. Aceasta va fi deschisă în 1815 şi va fi administrată până în 1831.

Josef Klapka, un editor şi tipograf remarcabil, care va scoate calendare ce au devenit celebre în vremea respectivă, va publica în 1830 un catalog al cărţilor ce puteau fi împrumutate din biblioteca sa. Se pare că din cauza demnităţilor publice pe care le avea Josef Klapka, acesta şi-a neglijat afacerile, ceea ce l-au determinat să vândă tipografiile şi biblioteca.

Placa comemorativa pe fatada cladirii, care sa aminteasca tuturor ca prima biblioteca publica de imprumut din Imperiul Habsburgic a functionat incepand cu anul 1815 si pana spre 1848 in actualul sediu al DCCPCN, pe str. Episcop Augustin Pacha nr. 8. „La inceputul secolului al XIX-lea, Timisoara se afla in plin proces de dezvoltare, avida de noutati, urmand tendintele europene ale vremii si doritoare sa-si depaseasca limitele. Piata tipariturilor era tot mai interesanta, intr-o societate care punea tot mai mult pret pe stiinta de carte vazuta ca o conditie a propasirii fiecarui individ. Joseph Klapka trebuie sa fi stiut de existenta bibliotecilor de imprumut din Europa si sa fi ajuns la concluzia ca aceasta este o forma interesanta si pentru el de a-si rentabiliza investitiile facute in tipografie, editura, librarie etc…

Sursa.

Legenda Muntelui Saint-Michel

Belle de Jour concurs: Cultura pe continentele lumii.Logo-ul concursului este făcut de Vic.

dsc001311

Am ales sa scriu despre legendele Mont Saint-Michel dupa ce am primit cateva fotografii facute de Kevin,un tanar de 28 de ani din Franta care imi viziteaza blogul si caruia ii place foarte mult istoria,cultura,calatoriile si spera sa viziteze cat de curand Europa de Est si Romania.Sper sa cunoasca o fata buna si draguta din Romania cu aceasta ocazie.Chiar a donat niste bani Asociatiei PAVEL.Mi-a scris Isabellelorelai:”Ce am uitat să îţi spun: Olga îi mulţumeşte lui Kevin, pe site-ul PAVEL, pentru donaţia lui din februarie

http://asociatiapavel.ro/index.php?ln=ro&cat=1

Ce este Mont Saint-Michel?In Wikipedia scrie ca Le Mont-Saint-Michel este o stâncă granitică  din Marea Mânecii, unde se manifestă cel mai reprezentativ fenomen de flux şi reflux. Stânca este ocupată de un sat şi o mănăstire fortificată ridicată începând cu secolul al VIII-lea, până prin secolele al XII-lea – al XIV-lea. A jucat un rol important în istoria Franţei, fiind singurul loc care nu a putut fi cucerit de armatele engleze în timpul „Războiului de 100 de ani”.

Din anul 1979, Mont Saint-Michel se află pe lista patrimoniului mondial cultural UNESCO.

Legendele Mont Saint-Michel ,intre istorie,religie,fantastic,real.

Legenda Muntelui spune că într-o noapte de octombrie a anului 708, episcopul Aubert de la Avranches dormea un somn frământat de vise. Ca şi în nopţile trecute, Sfântul Arhanghel Mihail i-a apărut, poruncindu-i să îi construiască un sanctuar, pe vechiul munte Tombe, în mijlocul golfului. Şi, pentru ca episcopul ca să nu mai uite, cum o mai făcuse, Arhanghelul şi-a pus degetul de lumină pe capul episcopului Aubert, marcându-l pentru totdeauna. În zorii secolului al VIII-lea, muntele Tombe era o ridicătură rotunjită de granit, înaltă de 78 de metri, în mijlocul unui golf adânc, al cărui profil nu are cu nimic de-a face cu contururile de azi, deoarece aici pământul a câştigat peste tot în lupta cu marea. În vârful ridicăturii de granit se afla aşezată o piatră destul de mare, despre care se spune că ar fi fost înfiptă în pământ de către Satan. Nimeni nu putea să scoată această piatră, pentru începerea construcţiei sanctuarului. În cele din urmă, copilaşul Bain, cel de-al doisprezecelea fiu al unuia din lucrători, puternic prin nevinovăţia sa, reuşeşte ceea ce toţi ceilalţi eşuaseră, tot aşa cum Arthur, viitor rege legendar al Bretaniei, încă adolescent, reuşise să smulgă spada Excalibur din stânca în care fusese înfiptă. Numele Sfântului Mihail, substantivare a unui strigăt, devine strigăt de luptă al cavaleriei. Roland, unul dintre cavalerii lui Carol cel Mare, îl invocă fără încetare în luptele contra sarazinilor. Dar Sfântul Arhanghel mai are rol: cântăreşte sufletele în ziua Judecăţii de Apoi. Legendele apar curând după instalarea Benedictinilor în mănăstire. Ele consacră definitiv Muntele în ierarhia sanctuarelor.

Arhanghelul Mihail învingând cu şarpele monstruos din Irlanda

Legenda şarpelui din Irlanda i-a asigurat Muntelui un renume internaţional. Un şarpe monstruos pustia regiunea. Armele regelui Elgar, rugăciunile arhiepiscopului Ivor rămân neputincioase. S-a luat hotărârea unui atac în masă contra balaurului, dar când cavalerii au sosit la faţa locului, monstrul era deja mort. L-au ars şi i-au împrăştiat cenuşa, în care Ivor a distins două obiecte insolite: un scut de lemn de cedru şi de piele întărită, precum şi o spadă de oţel, foarte scurtă, încă pătată de sângele monstrului. Scutul şi spada erau de dimensiuni curioase, adevărate jucării de copil. Noaptea următoare, Ivor l-a văzut pe Sfântul Mihail în vis, iar acesta i-a poruncit ca aceste relicve să fie duse la sanctuarul său preferat, fără nici o altă precizare. Cei doi călugări, însărcinaţi să ducă armele sfinte, au luat drumul Italiei, crezând că la Gargano, cunoscut sub numele de Monte Sant’Angelo, este sanctuarul preferat al Arhanghelului Mihail. Dar în fiecare zi, orice drum ar fi luat, ei ajungeau spre soare-apune. Disperaţi că nu reuşesc să ajungă în Italia, ei s-au rugat Arhanghelului Mihail: acesta le-a apărut şi i-a informat că locul său preferat pe pământ este acum muntele Tombe. Tradiţia fixează la 16 octombrie 708 sfinţirea locului noului sanctuar în vârful muntelui Tombe. Episcopul Aubert organizează viaţa religioasă în Munte, instalează acolo doisprezece călugări care trebuie să persevereze, cu reguli precise, în serviciul preafericitului Arhanghel. Trimişi de episcop, aceşti călugări au format prima comunitate instalată şi organizată vreodată în Munte. Prin revelaţie, Aubert a fost înştiinţat de Arhanghel de existenţa unei surse de apă potabilă, apoi a ridicat o capelă dedicată Sfântului Petru, unde, mai târziu, va fi înhumat, conform tradiţiei medievale. Muntele se numeşte încă Tombe. Miracolele nu au întârziat să apară. Un pelerin orb, sosit acolo, a exclamat: Ce frumos este să vezi! Muntele şi-a luat definitiv numele actual pe la sfârşitul secolului al X-lea. Rând pe rând, au apărut noi construcţii, Muntele căpătând o înfăţişare din ce în ce mai apropiată de cea actuală. Trebuie să ne imaginăm amploarea acestor lucrări: blocurile de granit trebuiau aduse pe corăbii din insulele Chausey, în ritmul mareelor. Odată aduse, tăietorii de piatră le-au fasonat în blocuri definitive şi şi-au înscris pe ele, pentru a-şi primi simbria, semnele lor, pe care le putem citi încă. Aceste blocuri grele de piatră sunt apoi urcate în vârf şi aşezate la locul potrivit.

Calatorie in Venetia,Orasul Indragostitilor

Special pentru Gabi, și ceilalți cafegii! O cafenea muzicală, pian, viloncel, vioară, o minune de cafea! Bon apetito!

Update:Mirela Pete. Vedi Venezia, la Serenissima Regina del Mare!

Belle de Jour concurs: Cultura pe continentele lumii.Logo-ul concursului este făcut de Vic.

 

Venetia este sinonima cu romantismul.I se mai spune  Orasul indragostitilor.Multi dintre noi au visat o plimbare romantica cu gondola prin locurile cele mai tainice si mai romantice ale lagunei…cantecele gondolierilor rasunand sub clar de luna si licarul  lumanarilor oglindit in apa,ce poate fi mai romantic decat aceasta imagine?

img_4690

Legendele orasului i-au adus renumele de oras al iubirii, de aceea multe cupluri il aleg ca destinatie.Legenda spune ca, daca te saruti cu persoana iubita chiar in momentul in care gondola trece pe sub Puntea Suspinelor (Ponte dei Sospiri), dragostea voastra va fi vesnica si va depasi orice obstacol.Alta legenda vorbeste despre o familie in care erau sapte surori, una mai frumoasa decat cealalta, cu exceptia uneia, care era foarte urata. Pana intr-o seara cand pe cer au aparut sapte stele, sase luminoase si una ceva mai palida. Dintr-o data, ultima a devenit cea mai stralucitoare dintre toate si astfel si fata a devenit cea mai frumoasa dintre surori.Puntea Suspinelor aminteste de suferinta lui Casanova,vesnicul indragostit care a iubit 132 de femei.

img_4710
„Veni etiam”, adică „până aici am venit eu”. De aici, zică-se, îşi trage numele Veneţia.Orasul celor 118 insule, 354 de poduri si 177 de canale. Dar carnavalul venetian vechi de aproape 1000 de ani, acest eveniment dedicat culorilor, mastilor si basmelor? Se spune ca nu ai vazut cu adevarat Venetia daca nu ai vizitat-o in timpul Carnavalului.

img_4557

Carnavalul venetian reprezenta intial o sarbatoare care avea rolul de a marca trecerea de la iarna la primavara. Cu aceasta ocazie, fiecare locuitor al Venetiei, indiferent de statutul sau social, purta o masca care il facea egal cu absolut orice alt participant.
Devenise un lucru obisnuit ca nobilii din alte regiuni sa vina sa-si consume escapadele amoroase sub protectia anonimatului in acest oras plutitor.

img_4496 img_4500 img_45031

Ei bine, am avut ocazia sa vizitez Venetia, invitata fiind de fiul meu cel mare.Am refuzat.Insa am fost bucuroasa ca baietii si cativa prieteni si prietene au avut sansa sa viziteze Orasul indragostitilor.Excursia in Venetia nu a costat foarte mult (in jur de 200 lei).Transportul dus-intors cu avionul,cazare doua nopti intro pensiune si mic dejun si cina.Va vine sa credeti ca doua nopti de cazare au costat doar 30 de euro?Grupul lor format din 12+ 1 persoane a avut la dispozitie parterul cladirii cu un etaj.
Au fost incantati de tot ce au vazut si au facut o multime de fotografii.Nu s-au plimbat cu gondola din motive lesne de inteles,insa au vizitat Piaţa San Marco,Palatul Dogilor si multe stradute.Bineinteles ca au vizitat si magazinele cu suveniruri care sunt la tot pasul.Baiatul meu cel mic a cumparat o masca (mica), o adevarata minunatie.Au trait o experienta minunata pe care nu o vor uita.Ce credeti ca i-am intrebat?…Ati ghicit.Nu era nici unul pe acolo.Nu voi posta poze cu monumentele orasului sau de la Carnaval, am mai scris aici despre Carnaval.M-am hotarat sa postez poze cu pensiunea, in special.Sper sa va faca placere sa le vedeti.

Carnavalul de la Venetia

Gondolierii venetieni sunt tristi

Cea mai adanca fantana

Belle de Jour concurs: Cultura pe continentele lumii.Logo-ul concursului este făcut de Vic.

Construita in secolul X, fantana Chand Baori din India a reprezentat o solutie practica la problema apei din regiune.Climatul arid i-a fortat pe localnici sa sape adanc ca sa gaseasca o sursa de apa care sa le asigure apa pe perioada intregului an.Fantana Chand Baori  are o adancime de 30 metri, 13 nivele si 3.500 trepte.Legenda spune ca spiritele au construit-o intro noapte si ca are asa multe trepte pentru a fi imposibil ca cineva sa ajunga la monedele aruncate in fantana.

Sursa

Si pentru ca veni vorba de fantana,vreau sa va spun povestea fantanii de la Castelul Huniazilor.

Se povesteste despre aceasta fantana ca a fost sapata de catre trei prizonieri turci pe care Ioan de Hunedoara în tinea în castel. Ioan le promite celor trei ca ii va elibera daca vor sapa o fantana cu apa buna. Prizonierii, animati de speranta eliberarii, sapa in stanca timp de 15 ani si la 28 de metri adancime reusesc sa gaseasca pretioasa apa.

Numai ca intre timp Ioan murise iar sotia sa, Elisabeta Szilagyi, a decis sã nu respecte cuvantul dat de sotul sãu si nu ii elibereaza pe cei trei turci, hotarand sa fie ucisi. Prizonierii, ca ultima dorinta, cer permisiunea sa scrie pe cheile fantanii o inscriptie: „Apa ai, inima nu”, ca un repros pentru promisiune facuta si nerespectata.

castelul-corvinilor-din-hunedoara

De fapt, inscriptia descifrata de Mihail Guboglu glãsuieste astfel: „Cel ce-a scris-o este Hassan, prizonier la ghiauri în cetatea de langa biserica”. Caracterele vechi arabe continute de inscriptie o dateaza la mijlocul secolului al XV-lea. Poziþia actuala a inscriptiei este pe unul dintre contrafortii capelei.

 

Povesti despre obloane de lemn si acoperisuri cu ochi

Belle de Jour concurs: Cultura pe continentele lumii.Logo-ul concursului este făcut de Vic.

Locuim intrun bloc mai vechi intrunul din primele cartiere ale orasului muncitoresc, candva.Blocurile sunt P+II, la subsol sunt beciuri, iar deasupra e podul si acoperisul cu tigle.Imi place cartierul in care locuiesc de atatia ani, de fapt, locuiesc aici de cand m-am nascut.Avem si zona verde si locuri de joaca pentru copii, copaci, gard viu, flori.Cel mai mult imi place ca la geamuri avem obloane de lemn.Si in casa parinteasca (tot la bloc) aveam obloane la geam.Obloane mari, de lemn, cu trei gauri ca sa patrunda cat de cat lumina lunii.In copilarie ne inchipuiam ca Mos Craciun si Iepurasul de Paste se uita prin gaurile de la obloane ca sa vada daca suntem cuminti.Ce dor mi-e de copilarie!Ce dor mi-e de oamenii de atunci!Putini au mai ramas in lumea asta.

De ce imi plac obloanele de lemn?Cum sa nu-mi placa cand vara ne fac umbra in casa, umbra cu raze de soare, umbra cu dungi de lumina.Obloanele noastre sunt asemanatoare cu cele din pozele pe care le-am postat aici.Multi oameni si-au pus geamuri termopan si au fost nevoiti sa renunte la obloane.Pentru a face umbra si-au pus jaluzele verticale sau orizontale, unii si-au pus rolete, dar umbra din camin nu e aceeasi, nu are acelasi farmec, mister.

sibiu_piata_micaPentru ca am vorbit atata despre obloane, mi-am amintit de ochii din acoperisurile cladirilor vechi din Sibiu.Mama mea a copilarit in Sibiu si am vizitat orasul copilariei ei intrun an cand am fost la cimitir de ziua mortilor.Cine a vizitat Sibiul a remarcat cu siguranta ochii din acoperisuri care vegheaza asupra orasului.Iata ce am gasit pe net despre ochii Sibiului.

Cel mai mare şi mai bine păstrat sit arhitectural medieval din Europa, Sibiul, este vizitat în această lună, de câţiva dulgheri germani, păstrători ai vechilor tehnici din Evul Mediu.

Unici în peisajul viitoarei capitale culturale a Europei, dulgherii germani lucrează la acoperişurile cu ochi ale oraşului.

103

Sibiul este unul din puţinele locuri din România unde se mai păstrează acoperişurile cu guri de aerisire în formă de ochi. Cei mai cunoscuţi astfel de „ochi” sunt cei ai caselor din centrul istoric al Sibiului, îndeosebi din Piaţa Mare. De la execuţiile din Evul Mediu, până la masacrul din timpul Revoluţiei din 1989, „ochii” din Piaţa Mare au „văzut” cele mai importante momente din istoria Sibiului.
„Încă din Evul Mediu, aceşti ochi par ochii unor fiinţe. Oraşul era ca un arici, casele fiind dispuse pentru a se apăra, iar prin aceşti ochi, se putea observa totul”, a declarat, pentru Agenţia ROMPRES, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Vasile Crişan.
Numiţi de specialişti lucarne, „ochii” au funcţia de  plămâni. „Aceste lucarne, cunoscute la Sibiu ca nişte ‘ochi’, realizează de sute de ani ventilarea podurilor. Practic, aerul circulă în unele acoperişuri din zona veche, doar prin aceşti ‘ochi’, care permit şi observarea, asemenea unor ferestre”, a precizat arhitectul şef al judeţului Sibiu, Corneliu Drăgan.
În prezent, lucarnele mai pot fi zărite doar la casele construite în Evul Mediu. Locul „ochilor” a fost luat, în ultimii ani, de ferestrele de mansardă, deşi, mulţi sibieni ar dori să îşi pună „ochi” la casă, dar nu mai există mulţi dulgheri care să ştie meşteşugul lor.
Unul din dulgherii care vor să păstreze tradiţia din Evul Mediu intactă este un tânăr german, venit la Sibiu de câteva zile, care face parte dintr-o organizaţie profesională germană înfiinţată în secolul 13. Dulgherii germani de la Sibiu sunt meşteşugari ai Frăţiei Dulgherilor Liberi (Freie Begegnusschaft), care au ajuns, de-a lungul ultimilor ani, şi prin alte locuri din Transilvania, dar şi la Bucureşti.
Dulgherii germani ajunşi în România au pornit într-o călătorie care va dura 3 ani şi o zi, timp în care nu au voie să se apropie la mai puţin de 50 de kilometri de casele lor. Tinerele calfe trebuie să se iniţieze în arta dulgheriei în mai multe locuri din lume pentru a putea să devină meşteşugari adevăraţi.


Foarte uşor de remarcat pe stradă, dulgherii germani au o îmbrăcăminte medievală, numită Kluft, ceea ce se traduce prin haine negre, de postav, speciale pentru meşteşugarii călători. Timp de trei ani, dulgherii nu au voie să îşi schimbe ţinuta, umblând doar în aceste haine. Pe cap, ei poartă pălării negre, de piele sau de fetru. Pantalonii evazaţi din catifea reiată au două buzunare, unul în care poartă un metru de lemn, iar altul în care păstrează o monedă sau o bancnotă, singura cu care au voie să plece de acasă şi care trebuie adusă înapoi.
Apartenenţa la breasla dulgherilor este dată de lavaliera numită Ehrbakeit. Ţinuta unica a acestor personaje din Evul Mediu se mai compune dintr-o tunică şi vestă cu nasturi metalici. În călătoria lor de iniţiere, dulgherii poartă un toiag şi o boccea.
Buni restauratori, dulgherii germani sunt unii din cei mai experimentaţi meşteşugari din lume.”

atheneum

Zidul „Te iubesc” din Paris

Update:Belle de Jour concurs: Cultura pe continentele lumii.Logo-ul concursului este făcut de Vic.

Pana de curand n-am stiut de existenta acestui zid din Paris,orasul indragostitilor.Am cautat sa aflu mai multe despre acest zid ,asa ca urmeaza o noua poveste.

In Paris se afla un monument dedicat iubirii si pacii.I se spune Le Mur des je t’aime„(The Wall of I Love You),situat in Montmartre.Ideea de a construi un monument al iubirii apartine unui compozitor de cantece de dragoste,Frédéric Baron.El s-a inspirat din mesajele de dragoste scrijelite pe trunchiurile copacilor si de inimile strapunse de sageata lui Cupidon. A colindat prin Paris si suburbiile sale intalnind o multime de oameni de pretutindeni de pe glob.De la ei a adunat 1000 de declaratii de dragoste in mai mult de 300 de limbi si dialecte.

La acest proiect,artistul a fost ajutat de Claire Kito, expert in caligrafie orientala si specialistul Daniel Boulogne care si-au adus contributia la acest proiect romantic.Zidul de 40 metri patrati este format din 511 placi cu pete de culoare care amintesc de o lume in care forta dragostei poate opri izolarea si distrugerea.


Hungarian_Azerbaijani

Nepali_Amharic

Byelorussian_Yoruba

Chinese_Turkish

Danish _Bahasa

Laotian_Urdu

Estonian _Soninke

Slovenian_Dutch

Lithuanian_Polish

Norwegian_Lettonian

Thai_Samo

Romanian_Vietnamese

Un trenulet numit mocanita

Belle de Jour concurs: Cultura pe continentele lumii.Logo-ul concursului este făcut de Vic.

Ce este mocanita? Mocanita este un trenulet care inca circula in scopuri industriale, pentru exploatarea lemnului si…pentru turisti.Vagoanele pentru turisti pot fi: vagoane terasa,vagoane clasa.Exista si vagoane pentru materiale, platforme si lemn.Linia ferata e construita pe ecartament ingust.

De ce mi-a venit mie asa, deodata, sa vorbesc despre mocanita?Foarte simplu.Am citit ca din luna mai, intre Brasov si Rasnov va circula un tren de epoca,  scria in articol si despre mocanita.

Nu numai in acea zona va circula mocanita, ci si in judetul Sibiu. Printul Charles al Marii Britanii va investi in „mocanita”, trenul de epoca atit de indragit de turisti, care circula pe prima si singura cale ferata din judetul Sibiu declarata monument istoric.

2mocanita1

Printul vrea sa aduca turistii din toata lumea la Sibiu pentru a vedea traseul celor mai celebre cetati fortificate, pe o ruta unica Sibiu – Sighisoara.

In timp ce la Sibiu linia ferata a mocanitei locale este declarata monument istoric, in judetul vecin, Alba, o alta mocanita care facea legatura intre orasele Zlatna, din judetul Alba, si Turda, din judetul Cluj, a fost repusa in circulatie, la initiativa unui om de afaceri austriac. Calatorii pot merge cu mocanita aproximativ zece kilometri, cu doua vagoane de epoca tractate de o locomotiva cu aburi. Garnitura de tren care circula pe linia in cauza a fost numita „mocanita”, datorita faptului ca localnicii din zona respectiva sint cunoscuti si sub numele de mocani.

Completare de la Puiu:De fapt sunt doua linii distincte. Una este Alba Iulia Zlatna, inaugurata la 1895, pentru a rentabiliza uzina de minereuri de la Zlatna, iar cealalta este Turda Campeni Abrud, iaugurata la 1911. Prima linie este (a fost) pe valea Ampoiului , iar a doua este pe valea Ariesului. Linia de mocanita de la Zlatna a fost desfiintata la inceputul anilor 80, modernizindu-se si s-a trecut la ecartament normal, cea de a doua inca exista fizic, cu mici intreruperi .

Mai este un motiv pentru care am vrut sa vorbesc despre mocanita.Am avut ocazia sa calatoresc deseori cu mocanita in copilarie si in adolescenta.Ultima oara am calatorit cand aveam 20 sau 21 de ani.Tin minte si acum ce bolnava am fost dupa excursia noastra pe Valea Runcului, Govajdie.S-a intamplat sa fie sfarsitul verii, cred ca era deja luna septembrie si dupa multe zile insorite si calduroase, duminica excursiei noastre (pe vremea aia nu erau sambete libere, doar duminici si nici acelea nu erau intotdeauna zile libere, de odihna) s-a intamplat sa fie ozi ploioasa si racoroasa.Nu ne-a pasat,eram bucurosi sa calatorim, sa vedem peisajul minunat, apa limpede curgand cu vitez peste pietrele colorate, padurea verde, iarba si florile salbatice, pasarile si izvorul cu apa buna de baut.Am racit pentru ca m-am udat la picioare in apa rece ca gheata .Cate injectii am facut  si ce dureroase erau!

Era minunat atunci, mi-am dorit sa mai merg pe acolo, insa n-am reusit.Oricum, locul nu mai e la fel.Am auzit ca s-au construit multe cabanute si casute, iar calea ferata a ramas fara sine.Furnalul vechi de acolo a fost lasat de izbeliste si mai multe sunt in acest articol.Bine ca l-am gasit.Am cautat mai multe informatii, dar nu prea am gasit.

Si totusi am gasit ceva.Niste poze pe un forum.

Dupa `90 visam sa avem o casuta acolo.Erau foarte ieftine in acea perioada, dar n-am putut sa-mi indeplinesc visul frumos.Apoi, a inceput ceea ce s-a intamplat peste tot in Romania.Au navalit orasenii acolo si au construit.Sper sa ajung intro buna zi in acel loc de care-mi amintesc cu drag ca sa mai am un motiv sa ma intristez.

 

Siebenburgen

Belle de Jour concurs: Cultura pe continentele lumii.Logo-ul concursului este făcut de Vic.

Biserică fortificată săsească, Biertan

Mihnea a vizitat Ardealul si a facut multe poze.

Mediaş (Mediasch, Medgyes) - wall tower (Turnul Pietrarilor)

Saşii transilvăneni (germ. Siebenbürger Sachsen) sunt o populaţie de origine etnică germană, stabilită în sudul şi în nord-estul Transilvaniei începând cu mijlocul secolului al XII-lea.

Sibiu.Turnul Scarilor

Colonizarea saşilor în Transilvania a fost iniţiată de regele Géza al II-lea (11411162) al Ungariei, fiind justificată, în esenţă, prin raţiuni de ordin economic şi militar. Timp de câteva decenii, sarcina principală a coloniştilor germani a fost apărarea graniţei Regatului Ungar din sudul Transilvaniei. Procesul colonizării germane în Transilvania a continuat până spre sfârşitul secolului al XIII-lea şi începutul veacului următor. Transilvania,Ardealul mai bine zis e mai altfel,tocmai datorita sasilor si svabilor care au adus civilizatia apusului.Stiti ca printul Charles e interesat de satele sasesti si si-a cumparat o casa in zona.

Sighisoara-Tower-Clock

In copilaria mea indepartata, indepartata, mergeam in vacante la Sighisoara si Medias.Aveam matusi si unchi, aveam si verisori, dar mult mai in varsta decat mine si sora mea.Mi-am amintit de acea perioada fericita din copilarie si ce mult imi placeau cele doua orase atat de vechi si, mai ales, atat de…sasesti.Mama e sasoaica, s-a nascut in Medias si a copilarit in Sibiu.A facut scoala la Ursuline.Nu stiu limba germana, n-am vrut s-o invat, imi amintesc cum strigau unii copii dupa noi:hitleristii, fascistii.Asa era atunci;cateodata se vorbea despre razboi desi era terminat de multi ani.Poate de aceea n-am vrut sa invat germana, simteam ca-i urasc si eu pe nemti.La gradinita germana uram sa vad la copii papuci ca ai mei (le spuneam „papuci nemtesti”), erau toti cam la fel, nu ca acum, atatea modele.Am uitat sa va spun.Tatal meu era nascut in Basarabia si eram mandra la gradinita cu creioanele mele colorate, ascutite de tata(cu cutitul fiindca nu erau ascutitori).Nimeni nu le avea asa frumos ascutite.Imi amintesc ca de cate ori ne plimbam cu parintii, intotdeauna erau intrebati de prieteni cu care nu se intalnisera de mult:”cum se mai impaca rusii cu nemtii?”Era frumos si bine atunci.

Sighişoara (Schäßburg,Segesvár)

Am facut aceasta introducere cam lunga ca sa ajung la radacinile familiei mamei.O ruda de-a mamei a facut arborele genealogic al familiei.A ajuns pana in anul 1550.”Stefan Gundhardt, Stadtprediger in Schassburg Geb.um 1550″.Nu e familie de rang inalt, e doar o familie oarecare cu oameni de diferite profesii, meseriasi foarte buni.Din pacate, nu s-a mai ocupat nimeni de arborele genealogic desi sunt multi copii, nepoti, stranepoti, insa doar un baiat care duce numele mai departe, din pacate n-are copii.Daca nu va avea un copil, mai bine zis un baiat, ar fi pacat.Mama s-a gandit sa afle mai multe despre radacinile familiei, din ce regiune se trage familia ei.M-a rugat pe mine stiind ca m-am apucat de navigat pe internet si avand mai mult timp liber sa intreb la redactia unui ziar de limba germana din Sibiu daca o pot ajuta sa-i spuna unde se poate adresa.Am primit raspunsul imediat.Mi s-a recomandat sa ma adresez bisericii evanghelice din Sighisoara.Am scris si n-am primit raspuns.Nu stiu unde m-as mai putea adresa, am si uitat pana de curand….Cam asta e povestea.Mi-e dor de copilarie, mi-e dor de matusa preferata, Minnie Tante care locuia intr-o camaruta inchiriata din Medias…era singura si era asa de buna, o iubeam.A murit demult.