Arhive blog

Scrisoarea Părintelui Ioan,minciuna medievala

Părintele Ioan a fost un personaj fictiv, un preot despre care se credea, în Europa secolelor 12-17, că este conducătorul unui regat creştin aflat undeva în Orient, printre alte popoare musulmane şi păgâne. Presupus urmaş al celor trei magi, el era un conducător generos şi plin de virtuţi, regatul lui fiind foarte bogat şi populat de creaturi ciudate. În regatul lui, care se învecina cu Paradisul terestru, erau Porţile lui Alexandru şi Fântâna tinereţii. El avea în posesie şi o oglindă prin care vedeai orice loc, precum şi Sfântul Graal.


Regatul Părintelui Ioan a fost localizat, la început, în India, ca urmare a poveştilor despre succesul evengheliştilor nestorieni acolo , şi ca urmare a scrierilor apostolului Toma. După invazia mongolă, regatul a fost mutat în Asia Centrală, iar mai apoi exploratorii portughezi l-au localizat în Etiopia.

În anul 1165 se răspândeşte în Europa o scrisoare fictivă de la Părintele Ioan, adresată împăratului bizantin Manuel I Comnen.

Anul 1144. Cruciatii crestini erau batuti de armata musulmana.Crestinatatea se intreba daca isi vor reveni vreodata.

Chiar atunci in clipele grele ale infrangerii lor a venit un licar de speranta.In Europa se zvonea ca in Orient exista un mare si bogat regat crestin si ca regele acelui regat va da cruciatilor o mana de ajutor.Numele sau era Ioan.
Trecusera vreo 20 de ani de la acel zvon si Ioan nu dadea nici un semn de viata,pana intro zi cand a aparut o scrisoare de la el adresata imparatului bizantin Manuel I Comnen.Deci zvonul era adevarat,regele Ioan exista!


In scrisoarea sa, Ioan descria regatul sau imens care ,dupa spusele sale,se intindea din India pana in locul de unde rasare soarele.Scria si despre creaturile fantastice care traiau in regatul sau,de exemplu balauri cu sapte capete,pasari asa de mari care dintro lovitura puteau omori un om in armura,oameni cu coarne si trei ochi in spatele capului.Mai scria si despre o fantana a carei apa ii pastra tineri pe oameni.


Toate acestea sunau foarte frumos si europenii nu stiau cum sa-l determine pe rege sa-i ajute la triumful crestinismului in intreaga lume.

Autorul acestei scrisori este necunoscut,probabil a fost un cleric a carui fantezie a fost inspirata de vechile legende (ca de exemplu,legendele lui Alexandru cel Mare in Orient).
Probabil,intentia autorului scrisorii a fost sa ofere speranta armatelor de cruciati si poate ca a ajutat cu adevarat,chiar daca speranta s-a bazat pe un fals.

Povestea Sfantului Pantelimon

Sf.Pantelimon

Nu am stiut pana astazi ca noi, ortodocsii, avem un sfant tamaduitor care ocroteste medicii si bolnavii.Bineinteles ca am dorit sa aflu mai multe si asa am gasit povestea sa.Nu numai povestea Sfantului Pantelimon am gasit-o, ci si manastirea Pantelimon de pe Muntele Athos.Sper ca si cei care viziteaza acest taram de povesti si magie (adica blogul meu) sa fie interesati de aceasta poveste.

O mica rugaciune pentru sanatate.”Pantelimon, ridicam rugaciunile noastre si cerem sa ne asculte durerile si cu puterea ce-i este data de la Dumnezeu ca un doctor fara de arginti, sa ne cerceteze degrab si sa inlature de la noi bolile sufletesti si trupesti”.Pentru ca in acest blog sunt povestile triste ale unor copii si tineri bolnavi care au nevoie de ajutorul nostru, am sa-l rog pe Sfantul Pantelimon sa-i ajute pe toti,sa ne ajute si pe noi sa fim sanatosi, iar pe medici sa-i pazeasca si sa-i ocroteasca ca la randul lor sa ii tamaduiasca pe bolnavi.

„Sfantule Pantelimon, te rugam ajuta-ne!Ocroteste-i si tamaduieste-i pe toti copiii, sa nu mai fie atatea boli si durere, sa le dai la medici multa intelepciune si putere de munca, sanatate, au nevoie de ocrotirea ta ca sa ne ocroteasca pe noi.Doamne ajuta!”

În aceasta luna, în ziua a douazeci si saptea, pomenirea Sfântului maritului, marelui Mucenic si tamaduitor Pantelimon.

Sfântul si maritul Mucenic al lui Hristos, Pantelimon, s-a nascut la Nicomidia din parintii Eustorgios, senator pagân, si Evula, o crestina; acestia i-au dat numele de Pantoleon. Incredintat spre educatie lui Eufrosin, medic de renume, el ajunse dupa putina vreme la o cunoastere desavârsita a artei medicale intr-atât incât imparatul Maximian, care ii remarcase calitatile, intentiona sa il ia la palat ca medic particular. Cum tânarul trecea in fiecare zi in fata casei unde era ascuns Sfântul Ermolae (cf. 26 iulie), Sfântul Parinte ghici dupa tinuta lui calitatea inalta a sufletului sau si il invita intr-o zi sa intre si incepu sa il invete ca stiinta medicala nu poate aduce decât slaba usurare naturii noastre suferinde si sortita mortii si ca numai Hristos, singurul Doctor adevarat, a venit sa ne aduca Mântuirea, fara leacuri si fara plata. Cu inima batând de bucurie la auzul acestor cuvinte, tânarul Pantoleon incepu sa il viziteze regulat pe Sfântul Ermolae si fu initiat de el in Tainele credintei. Intr-o zi, pe când se intorcea de la Eufrosin, gasi pe drum un copil, mort dupa ce fusese muscat de o napârca. Judecând ca momentul venise sa probeze adevarul promisiunilor lui Ermolae, el chema in ajutor Numele lui Hristos si pe data copilul se ridica iar napârca muri. Atunci el alerga la Ermolae si, plin de bucurie, ceru sa primeasca fara intârziere Sfântul Botez. Ramase apoi in preajma batrânului Sfânt pentru a se bucura de invataturile lui si nu mai reveni acasa decât in a opta zi. La intrebarile tatalui sau nelinistit el raspunse ca ramasese la palat, tinut de vindecarea unui om de pe lânga imparat. Pastrând inca secreta convertirea lui, el arata in acealasi timp o adânca preocupare pentru a-l convinge pe Eustorgios tatal sau de zadarnicia inchinarii la idoli.

Dupa o vreme fu adus la senator un orb care il implora pe Pantoleon sa il vindece, caci isi pierduse zadarnic toata averea pe la doctori. Increzator in Hristos, care salasluia de-acum in el cu putere, tânarul confirma in fata tatalui sau uimit ca avea sa il vindece prin harul Stapânului sau. Facu semnul Crucii pe ochii orbului, rugându-se lui Hristos si pe loc barbatul isi recapata vederea, nu numai a ochilor trupului ci si ai sufletului, caci el intelese ca Hristos il vindecase. Fu botezat de Sfântul Ermolae impreuna cu Eustorgios, care nu dupa multa vreme adormi in pace.

Pantoleon imparti atunci mostenirea sa saracilor, elibera sclavii si se dedica si mai vârtos ingrijirii bolnavilor carora nu le cerea in schimb decât sa creada in Hristos, cel venit pe pamânt pentru a ne vindeca de toate bolile noastre (de aceea este slavit printre Sfintii Doctori fara de arginti). Ceilalti doctori din Nicomidia incepura sa fie invidiosi pe el si cum el ingrijise pe un Crestin care tocmai fusese chinuit din ordinul imparatului, ei profitara de ocazie pentru a-l denunta la Maximian. Dupa ce le-a ascultat cu tristete plângerea impotriva protejatului sau, imparatul il convoca pe cel care fusese mai inainte orb si ii puse intrebari despre ce mijloace folosise Pantoleon ca sa ii redea vederea. Precum orbul din nastere din Evanghelie, omul raspunse cu simplitate ca Pantoleon il vindecase chemând Numele lui Hristos si ca aceasta minune ii adusese adevarata lumina, aceea a credintei. Furios, imparatul ceru sa i se taie capul pe data si trimise oameni sa il gaseasca pe Pantoleon. Când Sfântul se afla inaintea lui, ii reprosa ca ar fi tradat increderea pe care i-o acordase si il acuza ca il insulta pe Asclepios si pe ceilalti zei prin credinta sa in Hristos, un om mort crucificat. Sfântul ii raspunse ca atât credinta cât si mila fata de adevaratul Dumnezeu sunt superioare tuturor bogatiilor si onorurilor acestei lumi de desertaciune si pentru a-si intari argumentele ii ceru lui Maximian sa il puna la incercare. Fu deci adus un paralitic, asupra caruia preotii pagâni spusera incantatiile lor, salutate batjocoritor de catre Sfânt. Cum eforturile lor ramasera fara efect, Pantoleon isi inalta rugaciunea catre Dumnezeu si luând pe paralitic de mâna, il ridica in Numele lui Hristos. Numerosi pagâni, vazându-l pe om mergând plin de bucurie, crezura atunci in adevaratul Dumnezeu, in timp ce preotii pagâni insistau pe lânga imparat sa fie ucis acest rival periculos.

Cum Maximian ii amintea chinurile la care cu câtva timp in urma fusese supus Sfântul Antim (cf. 3 septembrie), Pantoleon raspunse ca daca un batrân facuse dovada unui asemenea curaj, cu atât mai mult tinerii trebuiau sa se arate curajosi in incercari. Nici magulirile nici amenintarile neputând sa il faca pe Pantoleon sa isi schimbe atitudinea, tiranul il incredinta torturii. Legat de un stâlp, trupul ii fu sfâsiat cu gheare de fier apoi ranile ii fura arse cu faclii aprinse. Dar Hristos, aparut Sfântului Mucenic sub chipul parintelui sau spiritual, Sfântul Ermolae, ii spuse : „Nu te teme, copilul meu, caci sint cu tine si iti voi fi de ajutor in tot ceea ce vei suferi pentru mine”. De indata tortele se stinsera iar ranile Sfântului fura vindecate. Apoi, fie scufundat in plumb topit, fie aruncat in mare legat de un pietroi, in toate incercarile Domnul il insotea si il pazea nevatamat. Dupa aceea fu aruncat fiarelor salbatice, dar si acolo Hristos il apara iar animalele venira gudurându-se la picioarele lui asemeni unor animale domestice. Cit priveste imparatul, ramânând el mai salbatec decât niste animale fara ratiune, dadu ordin ca Sfântul sa fie legat de o roata cu lame ascutite ce urma sa fie lasata sa se rostogoleasca de pe o inaltime in fata intregului oras adunat. Din nou Domnul interveni in chip minunat. Il elibera pe slujitorul sau de legaturile lui iar roata strivi in rostogolirea ei un mare numar de necredinciosi.

Cum Maximian il intreba de unde avea o asemenea putere si cum ajunsese el la Credinta Crestina, Pantoleon ii arata unde se ascundea Ermolae, caci Dumnezeu ii facuse cunoscut ca venise vremea, pentru el si stapânul sau, sa-L marturiseasca si sa isi gaseasca in Muceninicie desavârsirea. Dupa moartea preamarita a Sfântului Ermolae si a celor impreuna cu el, tiranul il aduse din nou pe Pantoleon si pretinzând ca mucenicii se supusesera, incerca sa il convinga sa se inchine idolilor, dar preafericitul ceru sa ii vada. Suveranul raspunse ca ii trimisese in misiune intr-un alt oras iar Pantoleon ii replica : „Ai spus adevarul fara sa vrei, mincinosule, caci ei sint acum in Ierusalimul ceresc!”. Constatând ca nu va putea sa il clinteasca din credinta sa, Maximian dadu atunci ordin ca Pantoleon sa fie decapitat iar trupul sa ii fie aruncat in foc.

Sfântul ajunse cu bucurie la locul executiei, in afara orasului, dar in momentul in care calaul isi agita spada, aceasta se topi precum ceara se topeste in foc. In fata acestei minuni, soldatii care erau de fata il marturisira pe Hristos. Pantoleon ii indemna insa sa isi indeplineasca datoria si mai spuse o ultima rugaciune. Un glas de sus ii raspunse : „Slujitor credincios, dorinta ta va fi acum indeplinita, portile cerului iti sint deschise, cununa ta e pregatita. Tu vei fi de-acum inainte adapost deznadajduitilor, ajutor celor incercati, doctor bolnavilor si teroare demonilor, de aceea numele tau nu va mai fi Pantoleon ci Pantelimon” (care inseamna „prea milostiv”). El isi intinse grumazul iar când capul ii cazu, curse lapte din gâtul lui, trupul sau deveni alb ca zapada iar maslinul uscat de care fusese legat inverzi din nou pe data si rodi cu fructe din belsug. Soldatii, carora li se daduse ordin sa arda trupul Sfântului, il incredintara credinciosilor care il ingropara cu piosenie pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul si se dusera sa propovaduiasca Vestea cea Buna si in alte locuri.

De atunci, Moastele Sfântului Pantelimon nu au incetat sa savârseasca vindecare si sa aduca harul lui Hristos, singurul Doctor al sufletelor si trupurilor, al tuturor celor care se apropie de El cu evlavie.

Calendar,27 iulie