Arhive blog

Cutiuta cu minuni.Amintiri din vacantele de la Sighisoara

Oricum as intoarce-o, la provocarea de acum, tot la povesti de demult m-am intors.Eu zic ca amintirile noastre au un parfum special si misterios pe care-l simtim de fiecare data cand ne intoarcem in anumite perioade din viata noastra, de obicei in copilaria fericita si lipsita de griji, de ganduri negre sau in tineretea cu pofta de viata si fiorii primei iubiri.Si intotdeauna exista o cutie cu poze, fel si fel de hartii, articole din ziare, vederi, pliante, cartulii, fiecare cu cate-o poveste.O poza vazuta nu demult mi-a inspirat povestea de astazi, raspunsul la provocarea parfumata a Mirelei.

sighisoara-tower-clock

De Sighisoara ma leaga multe amintiri frumoase din copilaria mea.In vacante mergeam la Sighisoara cu mama al carei frate locuia in acest oras de basm cu printi si printese.Am vizitat cetatea Sighisoarei si centrul vechi al orasului de multe ori, insa au trecut asa multi ani de-atunci, ca totul imi pare un vis frumos de demult.

800px-sighisoara_25

Unchiul meu avea o casa pe malul Tarnavei si dupa ce a fost inundat de doua ori in anii `70 (am vazut o poza din care se vedea doar acoperisul casei), a emigrat in Germania, RFG atunci (apropos, stiti de bancul cu RFG care circula in acea perioada?”Unde-ti petreci concediul?In RFG.traducere.Refugiu in Fundul Gradinii).

Unchiul si matusa mea aveau patru copii cu mult mai mari decat mine si sora mea.Trei dintre verisorii si verisoarele noastre era deja casatoriti la casele lor, iar cea mai mica verisoara era si ea la varsta maritisului.Imi amintesc ca unchiului meu ii placea sa gateasca, era mare specialitst in orice fel de mancare, iar cand ne asezam cu totii la masa, regula era sa mancam tot din farfurie.Pe atunci nu eram foarte mancacioasa, mai mult, eram chiar mofturoasa uneori (de exemplu la supa de agrise a unchiului meu).Fiindca n-o mancam pe toata si ca sa nu fiu dojenita, ii pasam mamei restul de mancare, scapand astfel, basma curata.

In fiecare zi ne plimbam prin oras, mai exact in cetatea medievala unde-si avea casa una din verisoarele casatorite.Ocupatia ei era cea de pictorita de farfurii, cutii de lemn, niste obiecte de artizanat cu motive sasesti.Sotul ei stanta lemnul, iar ea picta motivele cu rosu, albastru, negru,Dupa ce vopseaua se usca, urma un strat de lac.Ieseau adevarate minunatii din mana ei, iar atunci cand ne-a lasat si pe noi sa pictam, ne-am simtit foarte importante.

Mergeam si la Tarnava sa ne scaldam.Tin minte ca treceam pe cateva strazi cu case si gradini, apoi ajungeam la locul de plaja si scaldat de langa un pod.Intotdeauna erau multi oameni acolo, iar noi ne balaceam cu placere.

Apoi au venit inundatiile din anii 1970.Apa Tarnavei a ajuns de doua ori pana la acoperisul casei, iar unchiul si matusa au trebuit s-o ia de la capat.Dupa o vreme au obosit si au hotarat s-o ia de la capat altundeva, asa ca au plecat in Germania langa trei dintre copiii lor.Nu s-au mai reintors niciodata acasa, acolo isi dorm somnul de veci.

Siebenburgen, Romania – video creat de mine

Unde mai puteți citi Povestea parfumată dintre bloggeri :

Daniela

http://popasuriprincopilarie.blogspot.com/2011/03/dosesc-un-sipet-cu-amintiri.html

Gina

http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/03/pe-uriasul-nevazut-raboj.html

Carmen

http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/03/cutia-cu-minuni.html

Cati

http://catilupascu.wordpress.com/2011/03/27/sa-lupti-femeie-pentru-cutia-ta-cu-amintiri/

Cateva amintiri din copilaria mea

„Am gasit o batistuta,ma bate mamica
Cine-o are sa mi-o deie,
Ca-i sarut gurita!”

„Podul de piatra s-a daramat,
A venit apa si l-a luat,
Vom face altul pe rau in jos,
Altul mai trainic si mai frumos!”

„Tara,Tara,vrem ostasi!”

Sotronul,noi ii spuneam „Clase”.

Figurile,un joc cu mingea.Incepeam cu figuri simple la 10 si din ce in ce mai grele pana ajungeam la 1.Cea mai grea figura era la 1.Aruncam mingea la perete si ne roteam cu viteza batand din palme de doua ori.Cateodata reuseam sa prindem mingea.Cand ne plictiseam de unele figuri,inventam altele.

Saream coarda,ne dadeam cu leaganul si aveam o placere deosebita sa sarim din leagan cand eram cel mai sus.Foarte rar se intampla sa ne lovim fiindca eram specialisti.
Mai aveam un joc simpatic care ne distra foarte mult.Luam un portmoneu pe care-l legam cu o sfoara si-l lasam la vedere pe trotuarul de langa bloc.Noi stateam ascunsi in gardul viu sau in gradina si pandeam sa vedem cand cineva se apleca sa ia portmoneul.Asta era punctul culminant pe care-l asteptam cu nerabdare.Imediat trageam de sfoara si omul ramanea nedumerit,ca sa zic asa.
Una dintre placerile noastre era sa furam prune si corcoduse din vecini,desi aveam si noi la bloc.Unii statea de paza,iar altii culegeau cat mai multe fructe.Ne placea sa furam si varza din gradina si o mancam cu totii ca si cand ar fi fost cine stie ce specialitate.Ne placea ca era dulce si putin zemoasa.
Sora mea cea mijlocie impreuna cu prietena ei cea mai buna s-au apucat sa puna muraturi si au cules toti strugurii verzi din vita de vie din curtea bunicilor prietenei.
Cateodata dadeam spectacole in fata parintilor,bunicilor si a copiilor mai mici.Terasa era scena,iar o patura era cortina.Ne pregateam pentru spectacol…aveam chiar si un regizor,o fata cu cativa ani mai mare care era la liceul de coregrafie.Cantam,spuneam poezii,uneori faceam teatru de papusi si eram aplaudati de spectatorii nostri care ne dadeau cate-un leu.ce mult insemna un leu pe vremea aia.Cate bomboane cu lapte sau praline ne cumparam!

Cand ne era pofta de niste bomboane am gasit o metoda sa facem rost de trei lei.Aveam o prietena foarte buna al carei tata o trimitea uneori sa invite o cunostinta,un fost coleg si de fiecare data,nenea ii dadea un leu pentru bomboane.Cateodata mergeam si eu cu sora mea impreuna cu prietena noastra si bateam la geam.Domnul deschidea geamul si ea ii spunea:Nenea Dumitru,va roaga tata sa treceti pe la el.Si uite-asa faceam rost de bani pentru bomboane.

Nu inteleg ce s-a intamplat de m-am trezit acum scriind aceste povesti din copilarie in loc sa merg la culcare.Sa fie semnul imbatranirii?

Amintiri despre Nalba

Alcea rosea 'Nigra'

In copilarie imi placea foarte mult sa privesc niste plante cu flori care cresteau la marginea magaziilor,cotetelor si gradinilor  de langa bloc.Mai intai sa va povestesc ca blocul in care m-am nascut, copilarit si  crescut se afla in cel mai vechi cartier cu blocuri din oras.Locuintele sunt construite inainte de anii`50 pentru oamenii veniti in oras sa munceasca la marele combinat care a fost odata.

Blocul nostru avea parter si un etaj si patru apartamente.Fiecare apartament avea repartizata o magazie de lemne (acum magazie de orice) si cate un cotet in care fiecare  crestea unul sau doi porci si gaini.Pe langa bloc erau gradinile in suprafete de cateva zeci de metri patrati,in care fiecare isi punea niste ceapa,cateva fire de rosii,fasole verde,morcovi , patrunjel si cateva flori.Mai erau pe-acolo si pomi fructiferi,in special corcodusi si pruni .

Era frumos atunci si oamenii erau diferiti!Nu exista duminica in care sa nu mearga cu totii in drumetii,iar in unele seri mergeau la terasa restaurantului din cartier aflat in parcul cel mai vechi al orasului).Oamenii stiau sa se distreze in acea perioada…chiar dansau pe muzica orchestrei,in timp ce copiii se jucau si ei pe-acolo pe langa parinti.

Vad ca povestesc cu totul altceva,nu despre florile de care mi-e dor.Mai sunt si acum,dar foarte putine fiindca in cartierul copilariei mele s-au cam desfiintat magaziile ,cotetele si multe gradini si au aparut o multime de constructii.Nu mai recunosc strada mea si nici oamenii nu mai sunt aceeasi (cei care au mai ramas) si nu-mi place .

nalba
Nalba e floarea de care mi-e dor si am facut un slideshow cu cele mai frumoase poze pe care le-am gasit.

Nalba are mai multe denumiri: Nalba Mare (althaea officinalis),Familia Malvaceae
Denumiri populare: nalba alba, nalba buna, nalba de cimp, nalba de lunca, nalba de padure, ruja.
Ecologie si raspindire: prefera solurile umede si creste in cimpie, finete, pe linga apele curgatoare si balti. Mai poate fi vazuta pe ziduri vechi, pe linga drumuri si pe terenurile parasite sau si in vecinatatea celor locuite de om. Este utilizata si la colorarea otetului aromatic, vinurilor,siropurilor.

Exista si o poveste despre Nalba si Rasura,o poveste a Fratilor Grimm,dar nu e vorba despre flori ,e povestea unei  vaduve care avea o gradinita in care cresteau doua tufe de trandafiri. Una din tufe dadea trandafiri albi ca neaua, iar cealalta rosii ca singele. Si mai avea vaduva doua fetite, aidoma tufelor de trandafiri. Si una se chema Nalba, iar cealalta Rasura.


Teatrul de balet si „Spărgătorul de nuci“

Astazi mi-am amintit de o prietena din frageda-mi copilarie pe care nu am mai vazut-o de foarte multi ani,cel putin 20 de ani.
Laura o cheama si e profesoara de balet in strainatate.A urmat cursurile liceului de coregrafie din Cluj,apoi a ajuns balerina la Opera din Iasi,prim solista mai exact.A dansat balet clasic pe multe scene din lume.Imi amintesc ca parintii ei ne spuneau pe unde mai danseaza si ce scriau ziarele.Of,of,cum au trecut anii…

Mi-am amintit de acea perioada de demult dupa ce am citit in calendarul zilei:9 februarie1917:s-a nascut Oleg Danovski, întemeietorul şcolii naţionale de balet modern; fondatorul şi directorul primului teatru de balet al ţării.Oleg Danovski a remarcat-o,cred ca a si dansat sub coregrafia lui.
Oleg Danovski senior a apărut pe scenele Teatrului Balşoi, a dansat la Opera din Milano, la New York, pe toate marile scene ale lumii.

A fost aplaudat la scară deschisă, iar carisma sa combinată cu talentul şi dăruirea cu care dansa i-au adus întotdeauna aprecierea publicului. A obţinut toate premiile importante din domeniu. Cea mai mare realizare a sa a fost regia şi coregrafia operei „Spărgătorul de nuci“ a lui Ceaikovski, operă care s-a jucat cu mare succes din 1983 şi se joacă până în zilele noastre pe marile scene din lume.

nutcracker_herm2b1
Teatrul de balet
intemeiat de Oleg Danovski in 1979,un teatru cunoscut si solicitat pretutindeni in Europa, aducator de valuta pentru stat si de prestigiu profesional si chiar bunastare pentru artisti.Erau 56-60 de dansatori, dar aveam echipa noastra de masinisti, scenografi, costumiere, iar corpul de balerini propriu-zis avea in permanenta posibilitatea sa se improspateze, atunci cind unii ramineau in strainatate, plecau in concedii de nastere si asa mai departe. Se dadea concurs si veneau de la scolile de balet din tara, din Cluj, Timisoara, Bucuresti, chiar din Constanta.

Sigur ca el, creind si acel concurs national de balet din Constanta, avusese in vedere si posibilitatea de a asigura continuitatea teatrului. Veneau foarte multi dansatori, iar el ii recruta.

Visez la un Craciun alb

fireside-christmas

Imi plac foarte mult doua melodii de Craciun.Cand le-ascult,chiar simt spiritul Craciunului si-mi amintesc de copilarie,imi amintesc de emotia pe care o aveam cand il asteptam pe Mos Craciun sa vina si pe la noi.

father-christmas

Cand am mai crescut putin,ma prinsesem care e chestia cu Mos Craciun si intotdeauna gaseam cu sora mea mijlocie cadourile care erau bine ascunse (asa credea el).

santassleigh

Melodiile mele preferate de Craciun sunt Stille Nacht si White Christmas.

Stille Nacht

Noapte de vis, timp preasfânt,
Toate dorm pe pământ
Doar două inimi veghează,
Pruncul dulce visează
Într-un leagăn de vis.
Noapte de vis
Timp preasfânt,
Dumnezeu râde blând
Pieptu-I vibreaz-a iubire
Lumii îi dă mântuire
Pacea-n ea aducând
Noapte de vis
Timp prea sfânt
Păstoraşi vin cântând
Îngerii cânta „Aleluia”
Lumii vestesc bucuria:
Domnul e pe pământ.

Noapte de vis (germană: , heilige Nacht, literal noapte tăcută, noapte sfântă) este un cântec de Crăciun. Versurile originale au fost scrise în germană de Joseph Mohr pe o melodie de Franz X. Gruber. Cântecul a fost tradus în 130 de limbi (unele utilizate curent, altele dispărute sau inventate) şi circulă în peste 300 de variante.

christmas058

White Christmas

Visez la un Craciun alb
Cum era odata
Cu varful pomilor licarind
Si cu copiii ascultand
Sa auda clopoteii saniei alunecand in zapada.
Visez la un Craciun alb
Cu fiecare felicitare pe care o scriu
Sa aveti zile senine si fericite
Si toate Craciunurile voastre sa fie albe.
I’m dreaming of a white Christmas
Just like the ones I used to know
Where the treetops glisten,
and children listen
To hear sleigh bells in the snow

I’m dreaming of a white Christmas
With every Christmas card I write
May your days be merry and bright
And may all your Christmases be white.

Scrisori pentru Mos Craciun.