Arhive blog

Castelul din Carpati

Nu m-as fi gandit la acest subiect daca nu as fi cautat niste site-uri cu monumente istorice din Romania,mai precis cetati,pentru tanarul Kevin din Franta care imi viziteaza blogul si e interesat de Romania.Stie si despre Dracula,dar stie si despre Micul Paris si despre stramosii nostri daci si legatura lor cu celtii care au convietuit alaturi de daci fiind asimilati in cele din urma.Asa ca noi,europenii,suntem mai inruditi decat ne inchipuim.Cine stie cu exactitate care sunt stramosii lui?
Dar sa nu pierd timpul,mai bine sa vorbesc despre cetatea Colt si legenda ei.
Cetatea Colt, asezata pe o stânca la intrarea în defileul Râusorului, este semnalata documentar din sec. XIV. Ea a apartinut familiei cneziale Cândea din Râu de Mori. Ridicata în scopuri de aparare, cetatea nu a îndeplinit niciodata acest rol. Cetatea Colt pare mai degraba un loc de refugiu romantic. Sub zidurile cetatii nu a avut loc nici o batalie. Cu toate astea, dupa 600 de ani de la zidirea ei, cetatea a fost martorul mut al unei adevarate batalii împotriva destinului, batalie care avea sa o faca mai celebra decât toata istoria ei de pâna atunci. Aici s-a consumat una dintre cele mai duioase si mai secrete povesti de dragoste, al carei erou a fost însusi Jules Verne.jules_verne_croppedLegenda spune ca in secolul 19 celebrul scriitor francez Jules Verne a vizitat cetatea impreuna cu o misterioasa femeie, fiind apoi sursa de inspiratie pentru romanul Cetatea din Carpati.
chateaucarpathes
Povestea de iubire dintre Jules Verne si Luiza,”unica sirena”,o gasiti aici.

Castelul din Carpati,fragment.
Ciudată fărâmă din imperiul Austriei, această Transilvanie, Erdely în limba maghiară, adică «ţara pădurilor»!

Se mărgineşte cu Ungaria la nord, cu Valahia la sud, cu Moldova la vest 10 , întinsă pe şaizeci de mii de kilometri pătraţi, deci pe şase milioane de hectare — cam a noua parte din Franţa — e un fel de Elveţie, dar cu jumătate mai mare decât ţinutul helvetic, fără a fi mai populată. Cu podişuri potrivite pentru semănături, păşuni îmbelşugate, văi capricios desenate, cu piscuri severe, vărgată de ramificaţiile de origine plutonică ale Carpaţilor, Transilvania e brăzdată de numeroase cursuri de apă care sporesc Tisa şi mândra Dunăre, ale cărei Porţi de Fier, la câteva mile 11 spre sud, închid defileul Balcanilor pe hotarul Ungariei cu imperiul otoman.

Aşa arată această veche ţară a dacilor, cucerită de Traian în primul veac al erei creştine. În curmătura limpede de la orizont, la o milă bună, dar mult micşorate din pricina depărtării, se profilau formele unei cetăţui. Vechiul castel ocupa, pe o culme singuratică a pasului Vulcan, partea superioară a unui podiş, numit Dealul Gorgan, în lumina scăpărătoare, volumele se detaşau net, cu limpezimea unor imagini stereoscopice. Cu toate acestea, ochiul păcurarului trebuie să fi fost înzestrat cu o mare putere pentru a desluşi vreunul dintre amănuntele grămezii îndepărtate.

Deodată, iată-l că strigă, clătinând din cap:

— Bătrână cetăţuie!… Bătrână cetăţuie!… Degeaba te propteşti în temelie!… încă trei ani şi vei fi încetat să dăinui, de vreme ce fagul tău mai are doar trei crăci!

Sădit la marginea unuia dintre bastioanele cetăţuii, fagul se zărea negru pe fundalul cerului, ca decupat gingaş din hârtie, şi, la acea depărtare, abia ar fi putut fi văzut de către oricine, în afara lui Frig.

— Da, repetă el, trei crăci!… Erau patru ieri, dar a patra a căzut azi-noapte… I-a rămas numai ciotul… Acolo unde se desfac de trunchi nu mai număr decât trei… Numai trei, bătrână cetăţuie… numai trei!

Panorama Cetatea Colt.

Poze Cetatea Colt.