Arhive blog
François Boucher (29 septembrie 1703 – 30 mai 1770), pictor francez, reprezentant al stilului rococo
François Boucher(n. 29 septembrie 1703, Paris – d. 30 mai 1770, Paris) a fost un pictor francez, reprezentant al stilului rococo, portretist remarcabil, renumit pentru picturile sale idilice și senzuale, cu tematică bucolică sau alegorică. Reflectare fidelă a vieții de curte a Franței din timpul domniei regelui Ludovic al XV-lea, opera lui exprimă gusturile societății, atmosfera și stilul de viață al unei epoci dominate de hedonism și erotism. Talentul multilateral al artistului transpare din opere dintre cele mai variate. Boucher a fost un creator de scene pastorale, a realizat un număr mare de peisaje, scene de viață, portrete și tablouri cu tematică mitologică, a proiectat tapiserii, decoruri de teatrale și figurine de porțelan. Provenind dintr-un mediu social modest, Boucher a reușit să facă o carieră extraordinară: a lucrat pentru regele Ludovic al XV-lea, pentru metresa acestuia, marchiza de Pompadour, pentru manufacturile regale, pentru curțile regale ale altor țări, pentru colecționari particulari, tablourile sale fiind primite cu entuziasm de public și de critici.
Pe 28 august 1723, artistul, în vârstă de numai douăzeci de ani, obține premiul întâi al Academiei de Pictură și Sculptură din Paris. În următorii cinci ani va lucra pentru diverși clienți, executând desene și gravuri după operele marilor maeștri. Printre altele realizează un număr de 119 acquaforte după lucrările lui Antoine Watteau.
În primăvara anului 1728, Boucher pleacă în Italia. La Roma lucrează în cadrul Academiei Franceze, al cărei director este pictorul Nicolas Vleughels. La începutul anului 1731 se află din nou în capitala Franței și se consacră mai ales gravurii și desenului.
La 21 aprilie 1733 se căsătorește cu Marie-Jeanne Buseau, cu care va avea trei copii.
În anul 1734, Boucher repurtează primele succese cu adevărat importante. La 30 ianuarie a prezentat juriului tabloul Rinaldo și Armida și a fost primit în Academie ca pictor de scene istorice, gen considerat de cea mai prestigioasă categorie.
În calitate de membru al Academiei, Boucher primește prima sa comandă oficială din partea curții regale: trebuie să realizeze o pictură „en camaïeu” (pictură monocromatică imitând basorelieful), care să înfățișeze cele patru Virtuți, pentru plafonul camerei reginei Maria Leszczynska din palatul de la Versailles. Își expune în mod regulat lucrările la expozițiile anuale de la Salonul Parizian, prezentându-și și desenele și gravurile, fapt care va contribui la creșterea prestigiului acestor genuri artistice.
În anii 1738-1739, împreună cu alți pictori, precum Carle Vanloo (1705-1765), Charles Natoire (1700-1777), Jean Restout (1692-1768) și Pierre-Charles Trémolière (1703-1739), participă la lucrările de decorare a palatului prințului de Soubise.
În anul 1748 începe să lucreze pentru marchiza de Pompadour, care îi comandă decorarea sălii de mese din palatul de la Fontainebleau.
În scurtă vreme, favorita regelui se erijează în protectoarea artistului.Influenta doamnă îi încredințează numeroase lucrări de prestigiu, îl introduce în mediul înfloritor al manufacturilor regale. Datorită ei, Boucher pictează câteva dintre cele mai strălucite opere ale sale, printre care se numără numeroase portrete ale puternicei lui protectoare.
- Francois Boucher – Self-portrait in the Studio, 1720
- Francois Boucher – Portrait of the artist’s wife Marie-Jeanne Buseau
- Francois Boucher – Madame de Pompadour
- François Boucher – Brown Odalisque, 1745
- Francois Boucher – The Birth of Venus
- François Boucher – The Enlevement of Europe
- Francois Boucher – The Muse Euterpe
- François Boucher – The Muse Terpsichore
- François Boucher – Venus and Amor
- François Boucher – Zwei malende Putten. Allegorie der Malerei.
- François Boucher – The toilet of Venus.
- Francois Boucher – Charms of Country Life
- François Boucher – Rural idyll
- François Boucher – The Angler
- François Boucher – The Flute Lesson
![]() |
François Boucher (29 septembrie 1703 – 30 mai 1770), pictor francez, reprezentant al stilului rococo |
Tot in 29 septembrie s-au nascut:
Caravaggio(29 septembrie 1571 – 18 iulie 1610), precursorul stilului baroc.
Tintoretto (29 septembrie 1518-31 mai 1594), pictor italian.
Michiel Sweerts(29 septembrie 1618–1664), pictor flamand.
Andreas Achenbach (29 septembrie 1815 – 1 aprilie 1910), pictor peisagist german.
Rupert Bunny(29 septembrie 1864 – 25 mai 1947), pictor australian.
Din blogosfera. Mirela Pete.Opium și Belle d`Opium de YSL. Premieră autumnală parfumată Cristian.CE SE ÎNTÂMPLĂ CU NOI? Călin Hera.Provincia Corvina cu miere Călin Hera. Grupul blogurilor Vania Ioan Usca.Prot
Din blogosfera.
freestyler.românia: misogină sau înapoiată?
Mirela Pete.Miercurea fără cuvinte. Stânci şi ape
Rokssana.miercurea fara cuvinte 22 – din trecut
Clipe de Cluj.Miercurea fără cuvinte I. Septembrie de vară la Cluj
Clipe de Cluj.Plimbare de sfârşit de vară în Grădina Botanică
Amintiri din filumenie.Linişte înflăcărată (13)
zamfirpop.Tăcute imagini miercuriene (22)
Peter Wtewael (1596–1660), pictor olandez
Peter Wtewael (1596–1660) a fost un pictor olandez din perioada de aur a picturii olandeze.
Wtewael s-a nascut in Utrecht, fiul pictorului si gravorului olandez Joachim Wtewael si fratele pictorului Johan Wtewael.E cunoscut ca adept al pictorului Caravaggio.S-a specializat in pictarea scenelor de bucatarie si a figurilor mitologice. Wtewael a murit in 1660.
- Peter Wtewael – Allegory of Love
- Peter Wtewael – A Shepherdess reclining with a Rabbit, a Hound and a Ram
- Peter Wtewael – Shepherd Piping
- Peter Wtewael – Kitchen Scene
- Peter Wtewael – Soldiers playing cards by candlelight
- Peter Wtewael – Jester Holding Flute
- Peter Wtewael – Penitent Magdalene
- Peter Wtewael – Christ Washing the Disciples’ Feet
- Peter Wtewael – Denial of Peter
Din blogosfera.
Frans Hals (*1582 – 29 august 1666), pictor olandez
Frans Hals (*1582, Antwerpen – 29 august 1666, Haarlem) a fost un pictor olandez din secolul al XVII-lea, care a excelat în arta portretistică, expresie a unei filosofii aparte în pictură, care pune accent pe vivacitate, suflu amplu și coloritul vieții.
Hals a sosit la Haarlem, oraș situat în nordul Olandei, pe când era copil și a locuit în acest oraș până la moarte. În epoca respectivă, Olanda cunoaște o perioadă de maximă înflorire, iar Haarlem-ul devine un centru cultural de primă mărime. Hals a fost ucenicul lui Karel van Mander, dar a renunțat rapid la stilul manierist al maestrului său în favoarea naturalismului, sub influența caravaggiștilor olandezi.
Frans Hals s-a născut la Antwerpen, probabil în anul 1582. Tatăl lui, Franchoys Hals, era meșteșugar și negustor de postav. Părinții încurajează preocupările artistice ale copiilor, la fel ca Frans, și frații mai mici, Joost și Dirck, vor deveni la rândul lor pictori. Familia se mută în anul 1585 la Haarlem, datorită războiului care pustia regiunile sudice ale Olandei și ocupării orașului Antwerpen de către spanioli. În anul 1601, Frans Hals intră ca ucenic în atelierul lui Karel van Mander, unde rămîne până în 1603, când maestrul se mută la Amsterdam. În anul 1610, Frans Hals intră în breasla „Sfântul Luca”, care reunea toți pictorii din Haarlem. În același an se căsătorește cu Anneke Harmensdochter, care moare în 1615, la scurtă vreme după nașterea unui al doilea copil.
De la începutul carierei sale artistice, Frans Hals se remarcă ca excelent portretist. Printre primele sale lucrări se numără portretul fabricantului de bere din oraș, Pieter Jacobszon, și al altor șaptesprezece membri ai familiei sale. În anul 1616, Hals pictează primul portret colectiv al membrilor gărzii civile – Banchetul ofițerilor corporației Sfântul Ggheorghe din Haarlem. În anul 1612, va deveni, de altfel, el însuși mușchetar în această gardă.
Pe 12 februarie 1617, Frans Hals se recăsătorește cu Lysbeth Reyniers. Din acest mariaj se vor naște opt copii, dintre care cinci fii se vor dedica picturii. În anul 1633 pleacă la Amsterdam pentru a picta tabloul înfățișând ofițerii companiei căpitanului Reael, dar se întoarce înainte de a-l termina. Pânza va fi finisată mai târziu de Pieter Codde.
Frans Hals moare pe 29 august 1666 și va fi înmormântat la biserica Sint-Baafs din Haarlem.
Obiectul principal al interesului lui Hals l-au reprezentat întotdeauna oamenii, iar granița dintre portret și scenele de viață în pictura lui este destul de mobilă. Pe de o parte, personajele din scenele de viață sunt atât de sugestive, încât ne creează senzația că sunt portrete după natură, pe de altă parte portretele lui Frans Hals sunt asemănătoare scenelor de viață din cauza faptului că ele ilustrează un anumit stil de viață, mediul social, coloritul local și caracterul epocii în care au apărut.
Cel de-al treilea deceniu al secolului al XVII-lea coincide cu perioada de vârf a creației lui Frans Hals, caracterizată de capodopere precum Cavalerul care râde, Cântărețul din lăută, Tânărul flautist sau Malle Bable. Influența lui Caravaggio, exercitată mai întâi asupra pictorilor din Utrecht, este evidentă și în arta lui Hals, care introduce în tablourile sale culori luminoase și o varietate mare de străluciri care înviorează fundalul și creează profunzime. Abordează, de asemenea, teme noi la vremea respectivă în Olanda, preluate de la Caravaggio: muzicanți, scene desfășurate în cârciumi, personaje pitorești din viața orașului Haarlem („vrăjitoarea” Malle Babbe, Verdonck).
![]() |
Frans Hals (*1582 – 29 august 1666), pictor olandez |
Din blogosfera.
Mirela Pete.Serafinele și monologul
Cristian.Un sărut cât o ploaie nesfârşită
Teo Negură.Despre supravieţuire