Arhive blog

„…m-am hotarat sa-mi reincep viata”(Adrian Pintea)

Adrian Pintea

AP: Eu am trecut printr-o perioada de dezgust fata de realitatea cotidiana, putin mai lunga decat ar fi trebuit. Ajunsesem sa nu mai suport imbecilismul, desincronizarea de lumea cea adevarata, agresivitatea prostiei si a tembelismului de partid si de stat, care au efecte cumplite la nivelul artei. Toate astea m-au determinat ca, la un moment dat, sa fiu bantuit de gandul de a renunta. Iata insa ca lucrurile au inceput sa se schimbe si, victima a aceluiasi optimism deplasat si incurabil, m-am hotarat sa-mi reincep viata. Pentru ca imi doream, pentru ca am convingerea ca intotdeauna trebuie sa incerci si ca trebuie sa dai foc corabiei trecutului, obicei viking foarte sanatos, pentru ca inca mai cred in luatul de la capat, cu o forta noua si cu un gand mai bun. Ceea ce ma anima pe mine, oricat de greu mi-ar fi, e credinta in Dumnezeu – sunt convins ca Dumnezeu s-a apucat sa-l creeze pe om nu dintr-un capriciu – si in singura calitate care deosebeste omul de animal si anume – capacitatea de a iubi constient.

Interviu Formula As – Lumea romaneasca

Adrian Pintea spunea:“Important să nu mai lăsăm să treacă timpul pe lângă noi. Ideal ar fi să ne facem urgent rost de TEME ALE EXISTENTEI, în care să credem cu adevarat…”


Adrian_Pintea ( 9 octombrie 1954, Beiuş –  8 iunie 2007, Bucureşti), actor român de teatru şi film.

Constantin Tănase:”Toată viaţa e o scară/Toţi o urca şi-o coboară”.

„În ţara asta, ţara pâinii

Să aibă pâine chiar şi câinii

Guvernul nostru ne obligă

S-avem o zi de mămăligă

Lor ce le pasă cum e trăiul

Scumpiră trenul şi tramvaiul

Scumpiră tot, la cataramă

Până şi pâinea şi tutunul

Şi când înjuri pe şleau de mamă

Ei, cică, eu fac pe nebunul.”

„Teoria mea-i uşoară

Toată viaţa e o scară

Pe care, ca şi la moară

Toţi o urca şi-o coboară”.

 


„Rău era cu „der, die, das”

Da-i mai rău cu „davai ceas”

De la Nistru pân’ la Don

Davai ceas, davai palton

Davai ceas, davai moşie

Haraşo, tovărăşie”

Constantin Tănase (5 iulie 1880 – 29 august 1945), actor şi cupletist român, a fost o figură cheie în teatrul de revistă românesc.
In 1919 a pus bazele trupei de teatru Cărăbuş în Bucureşti, împreună cu care urma să creeze o tradiţie de teatru de cabaret/ revistă pe parcursul următorilor 20 de ani, tradiţie prezentă şi astăzi, mai ales la teatrul de revistă „Constantin Tănase” , care functioneaza încă la adresa fostului „Cărăbuş” pe Calea Victoriei, 33-35, în inima Bucureştiului.

 

Cred ca se potriveste aici si acest text:„Zece măsuri pentru scoaterea României din criză” (primit pe e-mail de la o prietena).

1. Impozitul pe umbră. Cei care vor fi descoperiţi ca fiind permanent însoţiţi de o siluetă indefinită ce alunecă în urma lor pe trotuare vor fi declaraţi aparţinători ai acesteia şi forţaţi să-i plătească obligaţiile la stat.

2. Înjumătăţirea pensiilor. Se va face lunar, până la dispariţia acelei categorii sociale care l-a făcut pe preşedinte să declare că suntem “un popor de asistaţi”. În schimb, vor fi angajaţi mai mulţi oameni activi, de genul acelora care în aceste zile schimbă pentru a mia oară bordurile în Bucureşti, după principiul “unul lucrează, opt fumează”.

3. Închirierea liderilor la summit-uri. Dacă şefii de stat vor o fotografie de grup cu primii bărbaţi ai României, să plătească! Noi am plătit destul. Apoi, ce ţânc european nu şi-ar dori să-l aibă pe premierul român, dotat cu nas roşu şi galoşi cu trei numere mai mari, la petrecerea de împlinire a patru ani?

4. Taxa pentru autostrăzile neconstruite. Dacă nu poţi merge cu maşina pe ele, asta nu înseamnă că nu există. La ieşirile din fiecare oraş vor fi începute autostrăzi şi instalate aparate de taxat, în cadrul programului “Drumurile de veci ale viitorului”.

5. Împrumutul guvernului la bănci. Pentru că recentele tranşe luate de la UE şi FMI s-au dus, guvernul va contracta un împrumut imens direct de la băncile străine din România, returnându-le imediat banii, cu rugămintea de a nu-i scoate din ţară.

6. Acciza pe respiraţie. Consumul de oxigen pe cap de locuitor a atins, se pare, cote alarmante în România. Populaţia va fi încurajată să se abţină de la această practică nesănătoasă, care distruge oxigenul din aer şi duce la creşterea încălzirii globale. Se vor organiza campanii gen “Respiratul e singura ta plăcere?”. Pentru o oră de abţinere de la acest viciu, vei fi premiat cu o garsonieră în zona Bellu, ceea ce va impulsiona şi piaţa imobiliarelor.

7. Turism. Ministerul de resort va anunţa descoperirea unor izvoare de apă vie la Mamaia, unde jumătatea de litru costă cât kilogramul de aur. Masochiştii din toată lumea vor fi atraşi la Vama Veche, prin programul “Vii miliardar, pleci nudist”, apoi vom retroceda pe zece ani Dobrogea bulgarilor, pentru construirea de hoteluri.

8. Introducerea TVA-ului la dăruirea de cadouri, îmbrăţişări, împrumutul unei pompe de bicicletă de la vecin, saluturi, vânzarea de secrete militare.

9. Cererea de reziliere a contractului cu CNN, prin care celebrarea zilei de naştere a Monicăi Ridzi urma să fie difuzată live, în prime-time.
10. Intrarea guvernului în grevă. Lipsită de cele mai importante ajutoare ale sale, criza va începe, în sfârşit, să dea înapoi.

Tarzan,regele junglei

Johnny Weissmüller,(Peter Johann Weissmüller) s-a nascut in 2 iunie 1904, în cartierul Freidorf din Timişoara, pe atunci în Austro-Ungaria – (20 ianuarie 1984, Acapulco, Mexic) a fost un sportiv şi actor american de origine germană. Părinţii săi, şvabii bănăţeni Petrus Weissmüller şi Elisabeth Weissmüller născută Kersch, au emigrat în SUA împreună cu fiul lor în vârstă de şapte luni. Copil bolnăvicios, a fost sfătuit de un medic să se apuce de înot. Aşa a ajuns de cinci ori campion olimpic la înot (1924-1928 ), deţinătorul a 67 de titluri mondiale şi 52 de titluri naţionale. A deţinut recordurile la stilul liber la toate probele de la 100 de yarzi la jumătatea de milă şi a fost primul care a înotat 100 m sub un minut. A devenit celebru prin seria de filme Tarzan, ecranizări inspirate de romanele lui Edgar Rice Burroughs. Seria de filme a început la studiourile MGM, cu Tarzan the Ape Man (Tarzan omul-maimuţă), în 1932. Se povesteşte că în timpul revoluţiei cubaneze, pe când Johny Weissmüller juca golf cu nişte prieteni în Cuba, jucătorii s-au trezit înconjuraţi de revoluţionari înarmaţi. Fără să-şi piardă cumpătul, Weissmüller a lansat celebrul strigăt al lui Tarzan, iar soldaţii, recunoscându-l, au fost foarte încântaţi să escorteze grupul într-o zonă sigură.

Respectându-i-se dorinţa, la înmormântarea sa, coşciugul a fost coborât în groapă având ca fond sonor celebrul strigăt al lui Tarzan.

 

TarzanTarzanTarzanTarzantarzan2CheetaTarzantarzan.weismuller-tarzancheeta2tarzanTarzan

Tarzan,omul maimuta e povestea copilasului supravietuitor al unui accident aviatic.Baietelul a fost crescut de maimute si a devenit un fel de rege al animalelor junglei.Intro zi, in jungla ajunge o expeditie in cautatrea cimitirului elefantilor a caror fildes era o sursa de imbogatire .Pe neasteptate,a aparut si frumoasa fiica a sefului expeditiei,tanara Jane.Curand,Tarzan si Jane se cunosc si de aici incep aventurile din jungla.

Tarzan Fan Site

Am citit aici ca in localitatea Medja din Serbia aflata la granita cu Romania,autoritatile vor sa construiasca un monument al lui Johnny Weissmuller, bine cunoscut din filmul Tarzan. ma intreb de ce nu le-a venit ideea asta romanilor,mai exact timisorenilor?Cred ca un astfel de monument ar atrage multi vizitatori.


Tot intro zi de 2 iunie,anul  1953,a avut loc un eveniment important in istorie:Elisabeth Alexandra Mary a fost incoronata ca regina a Marii Britanii la varsta de 27 de ani.

Charlie Chaplin,vagabondul melancolic şi romantic

Charles (Charlie) Spencer Chaplin, actor şi regizor englez, s-a născut la Londra, în Marea Britanie la data de 16 aprilie 1889. Este considerat a fi unul dintre cele mai mari staruri de cinema din secolul XX. Cele mai renumite filme ale sale sunt City Lights (Luminile oraşului), Modern Times (Timpuri noi) şi The Great Dictator (Dictatorul). S-a stins din viaţă la 25 decembrie 1977 în localitatea Vevey din Elveţia.

„Romanul a uitat sa viseze, stie numai sa se conduca dupa reguli.”Dan Puric

La multi ani,Dan Puric!



Update de la CELLA:O noua carte al carei autor e Dan Purichttp://www.buybooks.ro/despreomulfrumos.html
Azi e ziua lui Dan Puric.Si el e nascut in zodia varsatorului.Ii urez la multi ani si multa sanatate!Dan Puric s-a nascut in 12 februarie 1959, este un actor şi regizor român care a jucat atât în teatru, cât şi în film.dan-puric Spectacolele sale – Toujours l’amour, Made in Romania, Costumele, Don Quijote – au fost reprezentate în oraşe din mai multe ţări. În film, a jucat rolul principal în coproducţia româno-sârbă Broken Youth, regia Maria Marek, iar spectacolele sale de pantomimă au fost transmise de Televiziunile BBC Belfast Royal College, 3SAT Frankfurt, RTL. A mai jucat şi în filme pentru Televiziunea din Lausanne, Elveţia.
Ce spune omul si artistul Dan Puric despre persoana sa:”Personal ma identific ca un om care s-a nascut intr-o tara ce te indreptateste sa-ti zici cam asa : ” fa-ma mama cu noroc / si arunca-ma in foc „, adica fericit deopotriva ca m-am nascut in acest spatiu si nefericit cand ma uit la atatea cate ni se intampla.

101Intr-un fel, imi identific existenta ca pe o stare de constiinta in fata lui Dumnezeu.

In rest totul este o figuratie mai mult sau mai putin reusita. Atat pentru cei care ma cunosc cat si pentru cei care nu ma cunosc, aceasta este, cred, identitatea mea. „

„Visul meu este ca toti oamenii sa viseze. Romanul a uitat sa viseze, stie numai sa se conduca dupa reguli. Daca incetam sa visam, si aici ma refer la vis ca posibilitate, suntem distrusi.”

112„Sunt un copil al lumii. Calatoresc de la Londra la Calarasi, Brasov si de aici in Germania. Ce pasaport minunat mi-a dat Dumnezeu!”

În 2008 i-a apărut la editura „Platytera” din Bucureşti, cartea Cine suntem, sau „despre taina identităţii personale şi comunitare trăită şi exprimată în şi prin persoana autorului” . Cartea începe cu îndemnul părintelui Iustin Pârvu „Urmaţi-l, citiţi-l şi-l veţi înţelege”, are o prefaţă, „Dan Puric, un apologet ortodox” semnată de Dan Ciachir, o postfaţă, „Dan Puric, un foc nestins”, semnată de Gheorghe Ceauşu, şi conţine zece capitole: Mătur poteca spre Biserică; Dragostea, mai presus de artă; Sensul vieţii, al morţii şi al suferinţei; Zodia supravieţuirii; Demnitate creştină; Cauză şi efect; Cele trei priviri; Zece leproşi; Cine suntem; Lumină de om şi de neam românesc.
Dan Puric „vede” în permanenta o piesa de teatru în lumea care îl înconjoara. „Poporul roman ma izbeste zilnic, ma doare… cand vad lumea pe strada cum mananca, cum se îmbraca, cum stau aplecati în metrou, e dureros! Sunt stresati, sunt obositi… si, cand ma uit la ei, ma vad pe mine. Asta este ceea ce transmit eu”. Momentan, produce, cu trupa lui de teatru, „Don Quijote”. „Între Don Quijote si Sancho Panza este urmatoarea diferenta: Sancho Panza vede realitatea si e plin de griji, Don Quijote vede adevarul si lupta! Una este sa vezi adevarul acestui popor si alta este sa vezi realitatea acestui popor! Faptul ca se afla la limita gradului de subzistenta, ca valoarea e pe cale de disparitie, nu înseamna ca romanii nu sunt un popor tainic, cu resurse infinite de sensibilitate”. Este Dan Puric un Don Quijote?

„De mai bine de o ora stai de vorba cu el! Toti suntem în taina Don Quijote, dar pe strada devenim Sancho! Tinem cu dintii de rolurile pe care ni le-a dat societatea si uitam ce ne-a dat Dumnezeu. Eu sunt în primul rand OM si abia dupa aceea, actor la Teatrul National!”

Fara IUBIRE nu exista viata!IUBITI-VA!


LoveO viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara. pierduta lucire din raza de luna, frumoasa mea umbra, ce umbra nebuna,frumoasa lumina, scapata din stele, cazuta-i din noapte in visele mele… Adevarul care ii face pe oameni liberi este in cea mai mare parte adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda. Cand iubirea, acel puf de papadie, ce vine mereu si pleaca cu primul fir de vant, va trece si pe la poarta ta, atunci vei sti ca m-ai intalnit… Sa visezi un inger?…
dar am deja un vis…si am si un inger…iar ingerul e visul meu… Cand iubesti esti cel mai fericit om din lume; cel mai trist lucru este sa suferi din iubire… Fara IUBIRE nu exista viata!
IUBITI-VA!Si alungati bezna aceasta ce ne sugruma in fiecare clipa! Dragostea sau Iubirea este un giuvaer de mare pret, dat in dar fiecarei
fiinte umane. Daca l-ai pierdut, viata ta nu mai are nici un sens… Dorul e focul in care ard sperantele, dorintele, durerile, iar cenusa ce ramane reprezinta amintirile… In iubire, chiar si tacerea e plina de lumina, avand un anume farmec. Iubirea sincera si profunda nu are nevoie de vorbe multe. Nu dispretui lucrurile mici; o lumanare poate face oricand ceea ce nu poate face niciodata soarele: sa lumineze … noaptea!Iubirea nu constientizeaza, nu ascunde si nici macar nu ignora defectele, ci pur si simplu le arde. Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai bun si hotarasti sa i te dai pe tine insuti…  Dragostea e speranta si fara speranta lumea nu ar exista… Viata este frumoasa si e pacat sa trecem prin ea, fara sa iubim, macar o singura data, cu adevarat… Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire… Iubirea este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa se micsoreze…
I love you!
Love letter!
You make my heart dance!


victor-rebenciuc-si-mariana-mihut

Sursa poza.

In 10 februarie 1933 s-a nascut Victor Rebengiuc, actor român de teatru şi film.La multi ani!
Pentru ca azi am vorbit despre iubire,sarbatoritul zilei de 10 februarie are si el povestea lui de iubire alaturi de sotia sa.Cel mai mare succes cinematografic românesc „Pădurea spînzuraţilor” avea să fie şi debutul (pentru că tot vorbim de actori) unui cuplu fascinant, cel al Marianei Mihuţ cu Victor Rebengiuc. Atunci cînd maestrul Liviu Ciulei a ales-o pentru rolul viitoarei soţii a lui Apostol Bologa, Mariana Mihuţ încă nu jucase pe scenă. Era studentă. Cea care avea să devină o remarcabilă actriţă de teatru a început cu cinematograful. Mărturiseşte chiar că preferă să se uite la filme (dacă se poate de Ingmar Bergman), dar totuşi să joace seară de seară în faţa unui public viu. Interviul pe care cei doi magnifici mi l-au acordat cu multă generozitate, s-a petrecut în chiar cabina doamnei Bulandra. În jurul nostru parcă totul se oprise în loc şi pătrunsesem într-o lume paralelă atemporală. Interviu cu Victor Rebengiuc şi Mariana Mihuţ

„Magazinul meu de vise”,remember Ştefan Iordache

stefaniordachedocx1

într-o zi … “de azi” … a veni în LUME

ŞTEFAN IORDACHE !!!

poetul TEODOR PÎCĂ – ” Scumpului Fănică cel Iordache – Scurtă despărţire ”
” Vă las în valea – acestei stinse plîngeri –
Orice sfîrşit vesteşte-un început –
Mă duc eu primul , sunt mai priceput –
Să pun din vreme şeile pe îngeri “

(de la CELLA).

Stefan Iordache – Magazinul meu de vise – 2007
CELLA,n-am uitat de Stefan Iordache,alt om bun nascut in zodia varsatorului.Dar trist,mahnit,dezamagit.Cititi-i ultimul interviu,acolo spune de ce era mahnit.
Ştefan Iordache s-a nascut in 3 februarie 1941, in Calafat, România, (†14 septembrie 2008, Viena, Austria) a fost unul dintre cei mai mari actori români de teatru, film şi televiziune. A slujit teatrul românesc vreme de 49 de ani, interpretând memorabil pe scenă mari roluri ca Titus Andronicus, Hamlet, Richard al III-lea sau Barrymore. A avut de asemenea o îndelungată colaborare cu Teatrul Naţional Radiofonic şi Teatrul Naţional de Televiziune, şi a jucat în numeroase filme pentru marele ecran. Ştefan Iordache şi-a petrecut copilăria în cartierul Rahova din Bucureşti, într-o familie de oameni simpli, care şi-au dorit ca fii lor să înveţe carte. În şcoală a fost bun la matematică şi ştiinţele exacte. Studiile teatrale nu au fost prima lui alegere. A dat la Teatru abia după ce a picat, la 16 ani, examenul de admitere la Medicină. După acest eşec, întâmplarea a făcut să fie inclus în brigada artistică a unei cooperative. În anul următor, 1959, a dat la Teatru şi a fost admis ultimul la IATC. A absolvit însă secţia de Actorie a institutului printre primii şi a avut o carieră artistică încununată de succes, până la sfârşitul vieţii. Ultimul său rol a fost Prinţul Potemkin, în piesa Ecaterina cea Mare, de George Bernard Shaw, pusă în scenă, în 2008 la Teatrul Naţional Bucureşti.

A fost căsătorit timp de 40 de ani cu nepoata pictorului Nicolae Tonitza, Mihaela Tonitza-Iordache, teatrolog şi profesor universitar. Nu a avut copii.

Ştefan Iordache s-a stins din viaţă la 14 septembrie 2008 într-un spital din Viena. Actorul suferea de leucemie. A fost înmormântat cu onoruri militare în comuna Gruiu.
Rostea apăsat Ştefan Iordache:

„Vreau să fiu îngropat în pămînt românesc, aici, în pămîntul de ţară al comunei, să crească pe mine iarbă românească şi să mă calce talpă de român. Iar cînd păşeşte românul meu peste mormînt să-şi amintească doar atît, aici stă un actor român, Ştefan Iordache”. Era de o modestie tulburătoare. Înaintea fiecărui interviu te ruga să nu cumva să-l numeşti maestru, să nu cumva să i te adresezi cu marele actor, să-i spui pur şi simplu Ştefan Iordache. „După ce joc şi un actor, şi un rege, şi un ziarist, şi un profesor băgat la puşcărie, adesea nu mai ştiu nici eu cine este Ştefan Iordache.”

Interviu.

Scarface Al Capone


Chiar in aceasta zi,adica 17 octombrie,dar in anul 1931,cel mai mare gangster, Al Capone a fost condamnat pentru evaziune fiscala si inchis pentru 11 ani.

Nu am planificat sa vorbesc despre un ganster,dar asa s-a nimerit.Prea se potriveste situatia actuala cu ce a fost atunci (mai putin crimele) ca parca mi-ar placea sa aud ca cei mai mari „gangsteri „din Romania au fost condamnati pentru evaziune fiscala,tunurile pe care le-au dat,escrocherii,coruptie etc.

Mi-ar placea,dar nu cred ca in Romania vom apuca sa vedem ca marii „gangsteri” vor fi condamnati si inchisi.

Al Capone, pe numele sau adevarat Alphonse Caponi, s-a nascut la 17 ianuarie 1899 la New York, intr-un cartier locuit in majoritate de afro-americani in Brooklyn. In adolescenta se alatura unei bande,mai tarziu se muta in Manhattan si se angajeaza ca barman. In cursul unei dispute cu un client, se alege cu o taietura pe fata, cauzata de o lama de ras, care ii va aduce porecla de Scarface.

In 1922 devine mana dreapta a unui mare mafiot. Dupa retragerea sefului, intreaga afacere ii ramane in administrare. Al Capone a lasat un nume in istoria crimei organizate, fiind, intre 1925 si 1930 patronul industriei viciilor din Chicago. A castigat o avere imensa (veniturile sale anuale atingeau 100 milioane de dolari), gratie exploatarii barurilor clandestine, tripourilor, bordelurilor, barurilor de noapte etc. Al Capone este instigatorul masacrului de Sfantul Valentin  din 1929, in cursul caruia principalii sai adversari au fost omorati in timp ce el se afla in Florida. In 1931 este condamnat pentru frauda fiscala, intr-un final tradat de un mod de viata exagerat superior veniturilor sale oficiale.

A pledat la inceput ca vinovat, sperand la o reducere a sentintei prin platirea unei cautiuni. Intr-un final este declarat vinovat si condamnat la 11 ani de inchisoare, la o amenda de 50.000 de dolari si la 30.00 de dolari taxe de judecata. Este trimis intai la inchisoarea din Atlanta, de unde putea sa isi gestioneze incontinuare afacerile, inainte de a fi transferat in celebra inchisoare Alcatraz si supus unui regim mai sever.

S-a stins din viata la 21 ianuarie 1947.

Muzeul Al Capone

Va amintiti filmele americane de demult cu gansteri?Daca da,sper ca va amintiti de actorul care a jucat roluri de gangsteri,Edward Goldenberg Robinson (nascut in 12 decembrie 1893, Bucureşti, a trait pana in 25 ianuarie 1973, Hollywood, California) a fost un actor american de origine română.Institutul American de Film l-a clasat pe Robinson printre cei mai mari actori ai secolului XX.

„La multi ani,M.M.!”si despre arta ascultarii

Inainte de a trece la povestile mele,as vrea sa-i urez domnului Mihai Malaimare „La multi anI!”Am citit in calendarul zilei ca astazi,26 august,acum 58 de ani s-a nascut la Botosani, Mihai Malaimare. Actor.Are si blog.

Ii dorim multa sanatate si putere de munca.Sper sa-si vada visul indeplinit,Proiect cultural-Capitala culturala a Romaniei!

O floare din partea noastra pentru sarbatorit!

Astazi vreau sa vorbesc despre arta ascultarii.Ii ascultam pe cei de langa noi sau doar ne prefacem ca-i ascultam cand ne vorbesc.Ii aprobam,gesticulam…dar gandurile noastre sunt cu totul altundeva,iar urechile aud doar niste sunete sau cate un cuvant clar.

In unele cazuri cred ca a te preface ca asculti pe cineva e doar un gest de autoaparare (in cazul sacaielilor si bombanelilor din familie) sau de politete,in cazul cunostintelor carora le place sa se auda vorbind.Poate ca si eu fac parte din aceasta categorie (a doua),uneori mi se intampla sa vorbesc mai mult.

Trebuie sa recunosc ca de multe ori se intampla sa mi se vorbeasca si sa nu stiu sa ascult;asta e ca si cand n-as auzi si-mi pare tare rau cand ma dezmeticesc.Asa ca mai am de lucrat la arta ascultatului,cum spun specialistii.

„Atunci cand jumatate din viata ne-o petrecem ascultandu-i pe ceilalti, a sti cum sa asculti nu mai reprezinta deloc o problema peste care putem trece cu superficialitate si indolenta. Ai constatat ca atunci cand vine vorba de propria persoana iti doresti sa fi ascultat, insa atunci cand esti pus tu in postura ascultatorului manifesti semne de nerabdare si de neatentie?

Arta ascultarii nu este niciodata simpla. Este si firesc. In momentul in care ascultam gandim mult mai repede decat in momentul in care vorbim. Gandul se indreapta catre alte chestiuni decat cele prezentate de interlocutor, iar atentia este distrasa de persoana care vorbeste si nu de spusele sale. De asemenea, se prea poate ca informatia transmisa de celalalt sa nu fie perceputa ca atare, cel care asculta fiind mult prea preocupat de gasirea unei replici adecvate. Este de mirare atunci ca multe din conversatiile noastre se soldeaza cu esec? Pentru a fi ascultat, trebuie sa stii in primul rand sa asculti. Daca iti doresti sa fi un bun ascultator, iata cateva mici sugestii demne de luat in calcul:

-Pune-ti in valoare capacitatea de autocontrol. Incerca sa te stapanesti, iar daca nu reusesti, incearca sa -ti imaginezi o situatie similara, dar punandu-te de data aceasta pe tine in ipostaza celui care care este ascultat. Si ignorat… Traind experienta celuilalt, poate ca vei evita sa procedeze la fel.

-Lasa prejudecatile deoparte si urmareste cu atentie rationamentele celui care povesteste. Nu te grabi sa califici din start un mesaj ca fiind insignifiant doar pentru ca nu a reusit sa iti atraga atentia din start. Foarte posibil, ca pe parcursul comunicarii, acelasi mesaj sa iti solicite puternic interesul.

-Incearca sa te transpui in persoana interlocutorului si in universul ideilor sale. Cu putina atentie in plus, ii poti intelege punctul de vedere cu mai multa usurinta. Se prea poate ca anumite idei sau cuvinte sa ne produca o stare de iritabilitate si dezaprobare. Nu suntem de acord cu ceea ce se spune sau ne putem simti lezati de anumite cuvinte. Nu lasa emotiile sa intervina intre tine si celalalt pentru ca de multe ori acestea dauneaza grav comunicarii intre persoane. In acest caz, energia care ar trebui depusa in scopul unei receptari eficiente este irosita in incercarea de a-ti recapata stapanirea de sine.

-Daca doresti sa pui intrebari dupa ce ai ascultat, nu o face intr-un mod ostentativ. Acestea sunt menite sa genereze o clarificare a mesajului pe care interlocutorul a intentionat sa il transmita si nu sa-l puna in incurcatura. Si poate ca reprezinta cea mai eficienta metoda de a-ti arata interesul si preocuparea pentru cele comunicate.

Ele au rolul de a exprima curiozitate pentru subiectul expus si de a imprastia acceptare, producand celui ce a incheiat comunicare un sentiment de confort si siguranta. Intrebarile si raspunsurile creeaza senzatia unei intelegeri reciproce. A stii cand sa pui intrebarile potrivite, in momentul potrivit, reprezinta de asemenea o calitate care lipseste multora dintre noi.”

Sursa articol:”arta de a-l asculta pe celalalt”.