Arhive blog

Frederick Carl Frieseke (7 aprilie 1874 – 24 august 1939), pictor impresionist american

Frederick Carl Frieseke – Girl in Blue Arranging Flowers

Frederick Carl Frieseke – The Blue Gown

Frederick Carl Frieseke – Peace, 1917

Frederick Carl Frieseke – Blue Interior

Frederick Carl Frieseke – The Artist’s Daughter

Frederick Carl Frieseke – Portrait of Madame Gely (On the Couch)

Frederick Carl Frieseke – The House in Giverny, ca. 1912

Frederick Carl Frieseke – Breakfast in the Garden,ca. 1911

Frederick Carl Frieseke – The Garden Parasol, ca. 1910

Frederick Carl Frieseke – Lilies

Frederick Carl Frieseke – Sunbath

Frederick Carl Frieseke – Hollyhocks, ca. 1912–1913

Frederick Carl Frieseke – In the Garden, Giverny

Frederick Carl Frieseke – Sun and Wind

Frederick Carl Frieseke – Lady with a Parasol

Frederick Carl Frieseke – Foxgloves

Frederick Carl Frieseke – Woman Seated in a Garden, 1914

Frederick Carl Frieseke – The Hammock

Frederick Carl Frieseke – The Hour of Tea

Frederick Carl Frieseke – Garden in June

Frederick Carl Frieseke – Two Young Women in a Garden

Frederick Carl Frieseke – Under the Willows

Frederick Carl Frieseke – On the Beach in Corsica

Frederick Carl Frieseke – Autumn

Frederick Carl Frieseke – Summer, 1914

Frederick Carl Frieseke – Venus in the Sunlight

Frederick Carl Frieseke – Nude in Dappled Sunlight

Frederick Carl Frieseke – On the Bank

Frederick Carl Frieseke – Cherry Blossoms, ca. 1913

Frederick Carl Frieseke – Through the Vines

Frederick Carl Frieseke – Reflections (Marcelle)

Frederick Carl Frieseke – Sleep, 1903

Frederick Carl Frieseke (7 aprilie 1874 – 24 august 1939) a fost un pictor impresionist american care si-a petrecut cea mai mare parte a vietii ca expatriat in Franta. Un influent membru in colonia de arta Giverny, picturile lui sunt concentrate pe diferite efecte ale petelor de lumina. E cunoscut in special pentru picturile cu femei, atat in interior, cat si in  aer liber.
In 1858, bunicii lui Frederick Carl Frieseke, Frederick Frieseke si sotia lui, au emigrat din Pritzerbe (langa Brandenburg, Germania) impreuna cu fiii lor, incluzandu-l si pe Herman Carl. S-au stabilit in Michigan in oraselul Owosso. Herman a servit in Armata Unionala apoi s-a reintors la Owosso, unde si-a deschis o afacere cu caramizi. S-a casatorit cu Eva Graham, iar in 1871 s-a nascut fiica lor Edith. Fiul lor, Frederick Carl, s-a nascut in Owosso in 1874. Eva a murit in 1880 cand Frederick avea sase ani, iar in 1881 familia s-a mutat in Florida.Herman a pornit alta afacere cu caramizi in Jacksonville. Cei patru ani petrecuti in Florida au lasat impresii de durata asupra tanarului Frederick; ani mai tarziu, cand intentiona sa se intoarca in Statele Unite din Europa, se  concentra pe Florida.

Matusa lui Frederick a observat ca el era mai interesat de arta decat de sport. Bunica lui materna, Valetta Gould Graham, picta din placere si l-a incurajat pe Frederick in activitatile sale artistice.O vizita in 1893 la Expozitia Mondiala Columbiana din Chicago i-a stimulat dorinta de a deveni artist.
In 1893, Frieseke a absolvit liceul Owosso High School, apoi si-a inceput pregatirea artistica la Art Institute of Chicago, unde a studiat cu Frederick Warren Freer si John Vanderpoel.Dupa ce s-a mutat la New York in 1895, si-a reluat educatia in arta la Art Students League in 1897. A lucrat ca ilustrator, vindea desenele pe care le executa pentru The New York Times, Puck si Truth. In urmatorul an s-a mutat in Franta, unde va ramane ca expatriat pana la sfarsitul vietii, exceptie micile calatorii in Statele Unite si in alte locuri.Si-a continuat educatia,  s-a inscris la Académie Julian din Paris, unde a studiat sub indrumarea lui Jean-Joseph Benjamin-Constant si Jean-Paul Laurens, si unde a primit critici de la Auguste-Joseph Delecluse.Studiile lui au inclus si o perioada de studii la Académie Carmen sub indrumarea lui James Abbott McNeill Whistler.Frieseke a vizitat Olanda, inclusiv coloniile de arta Katwijk si Laren, in vara lui 1898. In aceasta perioada a schitat si pictat in acuarele, ceea ce planificase initial sa fie specialitatea lui, insa a fost incurajat de profesorul  Frederick William MacMonnies de la Académie Carmen sa lucreze in ulei.

Frieseke a redus studiile rigide in arta, alegand sa fie autodidact; simtea ca a invatat mai mult din studiile sale independente ale operelor artistilor decat din studiile academice.
Incepand cu 1899, la doar un an dupa venirea lui in Paris, Frieseke a expus la Salonul Société Nationale des Beaux-Arts.

Influenta lui Whistler este evidenta in lucrarile timpurii din perioada matura a lui Frieseke, cu tonalitati inchise.In lucrarile din 1900, paleta lui s-a dezvoltat spre cea a impresionistilor, devenind luminoasa si plina de culoare.

In vara lui 1905 a petrecut cel putin o luna in colonia artistica de la Giverny . In octombrie a aceluiasi an s-a casatorit cu Sarah Anne O’Bryan(stiuta ca Sadie), pe care o cunoscuse cu sapte ani inainte. Frieseke si sotia lui (iar mai tarziu, fiica lor) si-au petrecut fiecare vara din 1906 pana in 1919 in Giverny. Friesekes avea un apartament si atelier in Paris si isi petrecea iernile acolo.Casa lor din Giverny, anterior resedinta lui Theodore Robinson, era langa casa lui Claude Monet. In ciuda vecinatatii lor, Frieseke nu a devenit prieten apropiat cu Monet, nici nu a fost influentat artistic de Monet.
Dupa ce a petrecut o perioada in colonia de la Giverny, stilul sau unica iesit in  evidenta si influent in colonie. Cu toate ca era renumit ca impresionist, unele dintre lucrarile lui, cu „culorile lor intense, aproape arbitrare”, demonstreaza  influenta post-impresionista a artistilor Paul Gauguin si Pierre Bonnard. Termenul ” Impresionism Decorativ” a fost inventat de un critic de arta cu referire la stilul lui Frieseke. Stilul lui combina stilul decorativ al Les Nabis, folosind culori si desene expresive, cu Impresionismul clasic in atmosfera si lumina soarelui.

El era foarte intersat de redarea pe panza a subiectelor luminate de soare, spunand, „Lumina soarelui, flori in lumina soarelui; fete in lumina soarelui; nudul in lumina soarelui, e ceea ce ma intereseaza in special. Daca as putea s-o reproduc exact cum o vad, as fi satisfacut.”

Influenta artistica a lui Frieseke s-a simtit foarte mult asupra artistilor americani de la Giverny, multi dintre ei fiind cunoscuiti din Vestul mijlociu al Statelor Unite ale Americii si cu studii de arta in Chicago. Printre acesti artisti s-au numarat Louis Ritman, Karl Anderson, Lawton Parker si Karl Buehr.

Frieseke a preferat mentalitatile din Franta fata de cele din  Statele Unite : „Sunt mai liber si aici nu exista restrictii puritane care predomina in America – aici pot picta nudul in aer liber.” A constatat ca mentalitatile americane sunt frustrante, insa ocazional puteau fi o sursa de amuzament. In timpul primei sale vizite acasa la Owosso in 1902, Frieseke scria, „Am o deosebita placere in socarea   cu nuduri a oamenilor buni din biserica”.

Singurul copil al lui Friesekesd, fiica Frances, s-a nascut in 1914. In 1920 Frieseke si familia sa s-au mutat la o ferma in Le Mesnil-sur-Blangy, Normandia. Arta lui din aceasta perioada a fost concentrata pe figuri feminine, in particular nuduri.

In 1923 a plecat de la Salonul de la Société Nationale des Beaux-Arts si a co-fondat, impreuna cu alti artisti, Salonul de la Tuileries.

Frieseke a castigat o excelenta reputatie in cariera. A fost  „unul din cei mai proeminenti membri ai americanilor auto-exilati.”A murit in casa lui din Normandia pe 24 august 1939,   din cauza unui anevrism.

Frederick Carl Frieseke (7 aprilie 1874 – 24 august 1939), pictor impresionist american

Tot in 7 aprilie s-au nascut:

Gerrit Dou (7 aprilie 1613 – 9 februarie 1675), pictor olandez.

Thomas Benjamin Kennington (7 aprilie 1856 – 10 decembrie 1916), pictor englez.

Lawton S. Parker (7 aprilie 1868 – 1954), pictor impresionist american.

Gino Severini(7 aprilie 1883–26 februarie 1966), reprezentant al futurismului italian.

Lawton S. Parker (7 aprilie 1868 – 1954), pictor impresionist american

Lawton Parker – Spring Blossoms

Lawton Parker – Alfresco Tea

Lawton Parker – Rhododendrons

Lawton Parker – Day Dreams

Lawton Parker – A Shower of Sunspots

Lawton Parker – Field Of Poppies

Lawton Parker – Orange Parasol, Giverny

Lawton Parker – Laurel

Lawton Parker – The Bather

Lawton Parker – Youth and Sunshine

Lawton Parker – Sunspots, Giverny

Lawton Parker – Figure on a Beach

Lawton Parker – Lady in lavender 1911

Lawton Parker – Ballerina (1914)

Lawton Parker – Frederick Carl Frieseke

Lawton Parker – Idleness

Lawton S. Parker (7 aprilie 1868 – 1954) a fost un pictor impresionist american.

 Parker s-a nascut in Fairfield, Michigan, a crescut in Kearney, Nebraska si a  studiat la Art Institute of Chicago incepand cu 1886.A plecat in Franta si a studiat la École des Beaux-Arts. Pentru o perioada s-a alaturat grupului artistic de la Giverny si a adoptat un stil impresionist.Dupa reintoarcerea  in Statele Unite, in 1892 a fost numit profesor la Saint Louis School of Fine Arts. A devenit director de arta Beloit College in 1893 si presedinte al New York School of Art in 1898-99. Incepand cu 1903, el s-a stabilit in Chicago si a predat la Art Institute.

A primit medalia de argint la Expozitia din Saint Louis in 1904; medalii de aur  la Expozitia Internationala, München, in 1905 si la Salonul din Paris in 1913 (primul american astfel onorat); precum si medalia de onoare la Expozitia din Panama in 1915.

A murit la varsta de 86 de ani in Pasadena, California.

Lawton S. Parker (7 aprilie 1868 – 1954), pictor impresionist american

Tot in 7 aprilie s-au nascut:

Gerrit Dou (7 aprilie 1613 – 9 februarie 1675), pictor olandez.

Thomas Benjamin Kennington (7 aprilie 1856 – 10 decembrie 1916), pictor englez.

Frederick Carl Frieseke (7 aprilie 1874 – 24 august 1939), pictor impresionist american.

Gino Severini(7 aprilie 1883–26 februarie 1966), reprezentant al futurismului italian.

Thomas Benjamin Kennington (7 aprilie 1856 – 10 decembrie 1916), pictor englez

Thomas Benjamin Kennington – The Pinch of poverty-1889

Thomas Benjamin Kennington – The Toy Shop

Thomas Benjamin Kennington – Homeless, 1890

Thomas Benjamin Kennington – Orphans -1885

Thomas Benjamin Kennington – Widowed and Fatherless

Thomas Benjamin Kennington – Girl with doll-1860

Thomas Benjamin Kennington – Autumn

Thomas Benjamin Kennington – Lady reading by a window

Thomas Benjamin Kennington – Temptation-1914

Thomas Benjamin Kennington – Wedding Dress

Thomas Benjamin Kennington – Mother and Daughter

Thomas Benjamin Kennington – No! Gossip-1907

Thomas Benjamin Kennington – Idle Hours-1892

Thomas Benjamin Kennington – Reading the letter

Thomas Benjamin Kennington – The Glory of Womanhood

Thomas Benjamin Kennington – The Mother

Thomas Benjamin Kennington – Polishing the brass-1912

Thomas Benjamin Kennington – Chatterboxes-1912

Thomas Benjamin Kennington – Relaxation

Thomas Benjamin Kennington – Among the rocks

Thomas Benjamin Kennington (7 aprilie 1856 – 10 decembrie 1916) a fost un pictor englez de compozitie, social realist si portretist. A fost membru fondator al New English Art Club (NEAC) si al Imperial Arts League.

Kennington s-a nascut in Grimsby din Lincolnshire si s-a pregatit in arta la Liverpool School of Art (acolo a casigat o medalie de aur), la Royal College of Art (RCA) din Londra si la Academie Julien din Paris, unde a studiat sub indrumarea lui William-Adolphe Bouguereau si Robert-Fleury.Mai tarziu s-a mutat la Chelsea in Londra.

A expus la Royal Academy, Londra din 1880–1916, de asemenea si-a prezentat lucrarile in mod regulat la Royal Society of British Artists (RBA) din Suffolk Street si la galeria Grosvenor. A castigat o  medalie de bronz la Exposition Universelle din 1889.

Kennington a devenit cunoscut nu numai datorita picturilor idealizate cu subiecte casnice si scene din viata de zi cu zi, ci si pentru lucrarile social realiste. Lucrari ca „Orphans” (1885), „Widowed and fatherless” (1885), „Homeless” (1890) si „The pinch of poverty” (1891), descriu realitatile crude ale saracilor din Marea Britanie intro maniera care emotiona privitorul. Se presupune ca ar fi fost influentat de pictorul spaniol Bartolomé Esteban Murillo (1618–1682), ale carui lucrari descriau copii ai strazii. A pictat atat in ulei cat si acuarela.

Kennington a murit in Londra pe 10 decembrie 1916. Fiul sau Eric Kennington (1888–1960) a fost de asemenea un artist, ilustrator si sculptor notabil.

sursa

Thomas Benjamin Kennington (7 aprilie 1856 – 10 decembrie 1916), pictor englez

Tot in 7 aprilie s-au nascut:

Gerrit Dou (7 aprilie 1613 – 9 februarie 1675), pictor olandez.

Lawton S. Parker (7 aprilie 1868 – 1954), pictor impresionist american.

Frederick Carl Frieseke (7 aprilie 1874 – 24 august 1939), pictor impresionist american.

Gino Severini(7 aprilie 1883–26 februarie 1966), reprezentant al futurismului italian.

Gerrit Dou, Gino Severini, artisti nascuti in 7 aprilie

Gerrit Dou – Woman Pouring Water into a Jar

Gerrit Dou – The young mother

Gerrit Dou – Old woman with a candle

Gerrit Dou – Cardplayers at Candlelight

Gerrit Dou(7 aprilie 1613 – 9 februarie 1675),cunoscut si ca Gerard Douw sau Dow, a fost un pictor olandez apartinand curentului artistic Dutch Golden Age.

Gino Severini - Blue Dancer

Gino Severini – La famiglia del povero Pulcinella

Gino Severini – The Hospital Train

Gino Severini(7 aprilie 1883–26 February 1966), pictor italian si un membru marcant al miscarii Futuriste.

Gerard David (c. 1460 – 13 august 1523), pictor olandez

Gerard David – Virgin among the Virgins

Gerard David – The Virgin and Child with Saints and Donor

Gerard David - The Virgin of the Annunciation

Gerard David – The Virgin of the Annunciation

Gerard David - The Annunciation

Gerard David – The Annunciation

 Gerard David - Triptych with the Nativity

Gerard David – Triptych with the Nativity

Gerard David - The marriage at Cana

Gerard David – The marriage at Cana

Gerard David - Madonna and Child

Gerard David – Madonna and Child

Gerard David - Madonna and Child with the Milk Soup - Google Art Project

Gerard David – Madonna and Child with the Milk Soup – Google Art Project

Gerard David - Triptych of Jean Des Trompes

Gerard David – Triptych of Jean Des Trompes

Gerard David - Christ on the Cross

Gerard David – Christ on the Cross

Gerard David - Deposition

Gerard David – Deposition

Gerard David - Lamentation - Google Art Project

Gerard David – Lamentation – Google Art Project

Gerard David - Transfiguration of Christ

Gerard David – Transfiguration of Christ

Gerard David (c. 1460 – 13 august 1523)a fost un pictor olandez si pictor de miniaturi si anluminuri, denumite și iluminări(anluminurile sunt ilustrații într-un manuscris cu picturi sau ornamente manuale, de toate felurile). S-a nascut in Oudewater, acum in Utrecht. Si-a petrecut viata in Bruges, unde a fost membru in breasla pictorilor. Dupa moartea lui Hans Memling in 1494, David a devenit cel mai important pictor din Bruges.

David a fost complet uitat pana la inceputul anilor 1860 cand a fost readus de William Henry James Weale, ale carui cercetari in arhivele din Bruges au adus la lumina cele mai importante fapte din viata pictorului si care au dus la reconstituirea personalitatii lui David, incepand cu recunoasterea operei lui David, „Virgin Among Virgins at Rouen”.Se cunoaste acum ca David a venit la Bruges in 1483, probabil din Haarlem, unde si-a insusit cunostintele de arta sub indrumarea lui Albert van Oudewater; a intrat in breasla St Luke din Bruges in 1484 si a devenit decanul ei in 1501; in 1496 s-a casatorit cu Cornelia Cnoop, fiica decanului breslei orfevrierilor; a murit pe  13 august 1523 si a fost inmormantat in biserica Our Lady din Bruges.

In primele sale lucrari, David a urmat stilul artistilor din Haarlem ca de exemplu Dirk Bouts, Albert van Oudewater si Geertgen tot Sint Jans, desi era deja evidenta superioritatea lui in coloristica. In Bruges a studiat si a copiat capodopere ale lui Van Eycks, Rogier van der Weyden si Hugo van der Goes. Aici a intrat direct sub influenta lui Hans Memling , maestrul pe care l-a urmat indeaproape. De la el si-a insusit solemnitatea,  realismul in the redarea  formei umane si un aranjament ordonat al figurilor.

Alt maestru care l-a influentat mai tarziu a fost Quentin Matsys, cand in 1515 a plecat la Antwerp.

La moartea lui David, gloria orasului Bruges si a pictorilor de acolo era in declin: Antwerp a devenit liderul in arta precum si in politica si comert.Dintre elevii lui David din Bruges, numai Isenbrant, Albert Cornelis si Ambrosius Benson au avut importanta. Alti pictori flamanzi, Joachim Patinir si Jan Mabuse au fost influentati intro oarecare masura de David.

Gerard David (c. 1460 – 13 august 1523), pictor olandez

In 7 aprilie s-au nascut:

Gerrit Dou(7 aprilie 1613 – 9 februarie 1675), cunoscut si ca Gerard Douw sau Dow, a fost un pictor olandez apartinand curentului artistic Dutch Golden Age.

si

Gino Severini (7 aprilie 1883–26 February 1966), pictor italian si un membru marcant al miscarii Futuriste.

Din blogosfera. Mirela Pete.Clipe de Cluj. Invitație pe noul blog Gabriela Elena.Refrenul din melodia unei zile însorite

Gerrit Dou (7 aprilie 1613 – 9 februarie 1675), pictor olandez

Gerrit Dou – Astronomer

Gerrit Dou (7 aprilie 1613 –  9 februarie 1675),cunoscut si ca Gerard  Douw sau Dow, a fost un  pictor olandez apartinand curentului artistic Dutch Golden Age, ale carui lucrari cu detalii amanuntite sunt tipice perioadei  Leiden fijnschilders (pictura rafinata). S-a specializat in scene de gen si a fost recunoscut pentru  picturile care redau naturaletea scenelor la lumina lumanarii,  clarobscur.

Clarobscur, de multe ori clar-obscur, este un termen desemnând un procedeu grafic şi pictural cu ajutorul căruia se obţine redarea volumelor, perspectivei şi a „adâncimii” unei imagini fie prin redarea gradată şi clară a umbrelor şi a luminii, fie prin folosirea contrastelor puternice între lumină şi întuneric.

Cuvântul clarobscur provine din cuvântul italian compus chiar-oscuro, scris mai apoi chiaroscuro, însemnând redarea clară a părţii luminate şi a celei lipsită de lumină sau redarea clară a luminii şi a întunericului.

Gerrit Dou (7 aprilie 1613 – 9 februarie 1675), pictor olandez

Tot in 7 aprilie s-au nascut:

Thomas Benjamin Kennington (7 aprilie 1856 – 10 decembrie 1916), pictor englez.

Lawton S. Parker (7 aprilie 1868 – 1954), pictor impresionist american.

Frederick Carl Frieseke (7 aprilie 1874 – 24 august 1939), pictor impresionist american.

Gino Severini(7 aprilie 1883–26 februarie 1966), reprezentant al futurismului italian.

Din blogosfera:

Geisha

Dincolo de limite

Fuga

El Greco (* 1541 – 7 aprilie 1614), pictor manierist spaniol

El Greco - Sagrada familia

El Greco – Sagrada familia

El Greco - The Adoration of the Shepherds

El Greco – The Adoration of the Shepherds

El Greco - Christ as Saviour

El Greco – Christ as Saviour

El Greco - Christ Carrying the Cross

El Greco – Christ Carrying the Cross

El Greco - Christ crucified with Toledo in the Background

El Greco – Christ crucified with Toledo in the Background

El Greco - The Entombment of Christ.

El Greco – The Entombment of Christ.

El Greco - Laocoön

El Greco – Laocoön

El Greco - The Opening of the Fifth Seal

El Greco – The Opening of the Fifth Seal

El Greco (nume în spaniolă influenţat de italienescul- „Il Greco” – Grecul), numele sub care este cunoscut Δομήνικος Θεοτοκόπουλος (Domênikos Theotokópoulos), (* 1541, Candia azi Iraklion / Creta – † 7 aprilie 1614, Toledo / Spania), a fost un pictor spaniol manierist de origine greacă, personalitate misterioasă, atât sub aspectul specificului stilului său, cât şi din pricina biografiei lui incomplete. Cunoscut mai ales datorită picturilor sale pe teme religioase şi ca portretist, contribuţiile lui în domeniul sculpturii şi arhitecturii au fost, din păcate, date uitării.Următorii doi ani ai vieţii lui El Greco rămân o necunoscută pentru biogafi.

Însemnările din arhive ne informează că în luna august 1568 se pregăteşte să expedieze, de la Veneţia la Candia, desenele unui cartograf, şi el originar din Creta. Intră probabil ca ucenic în atelierul lui Tiziano sau lucreză pentru alt pictor. Doi ani mai târziu, îl întâlneşte la Roma pe Tintoretto, care va fi următorul său maestru. Giulio Clovio, miniaturist şi filosof iluminist, protector al pictorului, îl recomandă influentului şi bogatului cardinal Alessandro Farnese. Condiţiile sunt favorabile şi tânărul grec începe să aibă comenzi. În 1572, Domênikos Theotokópulos devine membru al corporaţiei pictorilor din Roma, cunoscută sub numele de „Academia Sfântul Luca”. Relaţiile cu pictorii din Roma nu sunt din cele mai bune, şi în scurtă vreme va părăsi Italia, plecând în Spania, unde la Escurial regele Filip al II-lea a început construirea unui imens palat-mănăstire, o ocazie pentru numeroşi artişti de a-şi găsi de lucru.

El Greco (* 1541 – 7 aprilie 1614), pictor manierist spaniol

Din blogosfera.

Mirela Pete.Sapte flori, niste pisici, doi copii si zane mici

Cristian.LUP – Vis

Orfiv.Emily Dickinson (1830-1886) – Sorb un rachiu nemaigustat

Nataşa.If

paytrick7.Oglinda in oglinda

Ioan Usca.Bergenbier

Gino Severini(7 aprilie 1883–26 februarie 1966), reprezentant al futurismului italian

Gino Severini – Blue Dancer

Gino Severini (7 aprilie 1883–26 februarie 1966), pictor italian si un membru marcant al miscarii  Futuriste. A lucrat in diferite medii, incluziv mozaic si fresce. Si-a prezentat lucrarile in expozitii importante, incusiv la  Rome Quadrennial si a castigat prmii importante din partea multor institutii de arta.

Futurismul este o mişcare a modernismului artistic italian, celebrând noua eră a tehnologiei moderne. Iniţiatorul mişcării este poetul Filippo Tomasso Marinetti care, în 1909 publică Manifestul futurist.În manifestul său, Marinetti îndeamnă la respingerea artei tradiţionale şi la lichidarea muzeelor şi bibliotecilor, glorificând curajul, revolta şi războiul, preamăreşte viteza, cântă „mulţimile excitate de muncă”, precum şi realizările tehnice ale erei industriale. In pictură, futurismul este reprezentat de către Umberto Boccioni, Gino Severini, Giacomo Balla, Carlo Carrà şi Luigi Russolo, care publică pe 8 martie 1910 „Manifestul picturii futuriste”, mai târziu (1915), „Manifestul construirii futuriste a universului”. Futurismul devine, aşadar, o mişcare interdisciplinară care intervine în toate sferele creaţiei artistice. Pictura celor cinci artişti italieni futurişti este adaptată timpului în care trăiesc, constituindu-se în avangardă artistică, corespunzând avangardei tehnologice.

Gino Severini – Armored Train

Galerie de pictura.

Gino Severini(7 aprilie 1883–26 februarie 1966), reprezentant al futurismului italian

Tot in 7 aprilie s-au nascut:

Gerrit Dou (7 aprilie 1613 – 9 februarie 1675), pictor olandez.

Thomas Benjamin Kennington (7 aprilie 1856 – 10 decembrie 1916), pictor englez.

Lawton S. Parker (7 aprilie 1868 – 1954), pictor impresionist american.

Frederick Carl Frieseke (7 aprilie 1874 – 24 august 1939), pictor impresionist american.

Din blogosfera:

Sper ca v-am nimerit

Stupul v

Rezerva de cadre. Ca păstrăvii…

O altfel de politică

Meteo aprilie 2010

Daca e de plecare, pleaca toata lumea

Adolescenţa unui scriitor sub nazism

Detaliul din revistă

(…)”înainte să se schimbe tronurile lumii(lor)… oamenii trebuie să se schimbe”…(…)

Cea mai mare bogatie e sanatatea.”Ziua Mondiala a Sanatatii”

Astazi,7 aprilie e „Ziua Mondiala a Sanatatii”.Le doresc multa sanatate medicilor,salvatorii de vieti.La multi ani tuturor cadrelor sanitare!

 

 

 

 

 

Cea mai mare bogatie e sanatatea.Virgil

 

 

Sănătatea este ca banii, niciodata nu vom avea o adevărată ideea de valoarea sa până când o vom pierde. Josh Billings

 

 


Medicina (lat.: ars medicina = arta de a vindeca)


 

 

 

Medicina nu a apărut ca ştiinţă aşa cum o cunoaştem astăzi. De la arta vracilor şi şamanilor care pretindeau că alungă duhurile rele, la medicina sacerdoţilor care practicau în umbra templelor, până la medicina modernă este o cale lungă. Dacă medicul medieval şi renascentist era un erudit, bun cunoscător atât al textelor clasice, cât şi al astrologiei şi alchimiei, medicul modern trebuie să fie atât savant, cât şi cetăţean, care să aplice ştiinţa actuală în scopul modificării pozitive a condiţiilor de mediu natural şi social.Boala a preexistat apariţiei omului pe Pământ: La animale cu îmbolnăviri de diferite tipuri, se înregistrează comportamente care pot fi încadrate printre activităţile tămăduitoare. Astfel, mamiferele obişnuiesc să-şi lingă rănile (prin care se realizeaza şi o dezinfecţie datorită antibioticelor din salivă), îşi expun la soare părţile suferinde, în caz de indigestie chiar şi carnivorele consumă iarbă. Deci acţiunea de vindecare a existat înainte de apariţia omului. Există o filogeneză a activităţii vindecătoare. Se remarcă însă o deosebire esenţială între acţiunile vindecătoare din lumea biologică şi cele din medicina umană. Cele din prima categorie sunt instinctive, fiziologice în timp ce acţiunile medicinei umane se bazeaza pe conştiinţă, gândire, strategie. Medicina umană a apărut şi evoluat din necesitatea păstrării forţei de muncă, necesitatea îngrijirii nou-născutului şi a gravidei, necesitatea combaterii durerii.

 

 

 

Medicina preistorica

 

 

 

 

 

 

Trepanarea este cea mai veche formă de chirurgie atestată arheologic, cele mai vechi vestigii fiind datate în neolitic şi chiar în mezolitic. În anumite regiuni era destul de răspândită.

 

 

 

Operaţia consta în perforarea craniului în scopul îndepărtării unei porţiuni de os cranian. Se urmărea fie reducerea hipertensiunii craniene, fie alungarea spiritelor maligne.

 

 

 

 

Medicina în Egiptul antic

 

 

 

 

 

 

Cele mai multe informaţii privind medicina acestei perioade provin de la celebrele papirusuri medicale.

 

 

 

 

 

 

Medicina nu era practicată de vrăjitori sau vraci ca în triburile primitive, ci de medici laici care totuşi colaborau cu sacerdoţii.

 

 

 

Intervenţiile chirurgicale se limitau doar la deschiderea abceselor şi circumcizia. Totuşi chirurgii egipteni antici au fost primii care au suturat rănile.

 

 

 

Medicamentele folosite erau de origine naturală: miere, ulei, ceapă, usturoi etc. sau minerală: săruri de plumb, de cupru. Uneori se recurgea şi la remedii care astăzi par fanteziste: organe sau excremente de animale, pilule combinate cu vin, bere etc.

 

 

 

Medicina egipteană a deschis largi perspective celei greceşti.

 

 

 

Medicina tradiţională chineză

 

 

 

Având o vechime de câteva milenii, medicina chineză antică a evoluat foarte mult, dar şi-a păstrat esenţa, dată de filozofia taoistă şi confucianistă. Boala apare datorită deteriorării echilibrului dintre cele două principii fundamentale yin şi yang.

 

 

 


Medicii chinezi erau excelenţi observatori clinici; pacienţii erau supuşi la examene medicale amănunţite. Anatomia era punctul slab deoarece, conform învăţăturilor lui Confucius, corpul omenesc era sacru, iar cercetăruile anatomice erau interzise.

 

 

 

În ceea ce priveşte terapeutica, chinezii cunosteau destul de bine plantele medicinale, dar utilizau şi extracte din ţesuturi sau organe animale şi substanţe minerale (compuşi chimici).

 

 

 

Alte metode terapeutice originale: gimnastica medicală, masajul, acupunctura.

 

 

 

Medicina Greciei antice

 

 

 

 

 

 

Învăţaţii Greciei antice pot fi consideraţi fondatorii medicinei occidentale moderne, deoarece au realizat ruperea definitivă de magie şi supranatural.

 

 

 

 

 

 

Hippocrate, părintele medicinei, caracteriza bolile ca: acute, cronice, endemice şi epidemice. Boala era considerată ca un dezechilibru dintre elementele clasice (umori).

 

 

 

Roma antică

 

 

 

Romanii au inventat numeroase instrumente chirurgicale cum ar fi: forcepsul, scalpelul, speculum, acul chirurgical. Ei au fost pionierii chirurgiei cataractei.

 

 

 

Cel mai de seamă reprezentant a fost Galen din Pergam. Acesta a executat multe operaţii îndrăzneţe pentru acea epocă, aparţinând chirurgiei cerebrale şi celei oculare.

 

 

 

Renaşterea şi iluminismul

 

 

 

 

 

 

Primele elemente de medicină apar în mânăstiri. Au existat călugări specializaţi la nivelul medicinei populare. Prima şcoală de medicină propriu-zisă, laică din Europa Occidentală este şcoala medicală din Salerno, în apropierea mânăstirii Monte Casino – unde călugărul Benedict a întemeiat primul spital din Occident şi un ordin călugăresc pentru asistenţa bolnavilor.

 

 

 

 

 

 

Istoria medicinei moderne este acea parte a istoriei medicinei care începe în secolul al XVII-lea, când Renaşterea şi Iluminismul eliberează medicina de toate dogmele şi elementele pseudoştiinţifice, până în epoca modernă, mai exact până în 1945 când se consideră începutul medicinei contemporane.

 

 

 

Istoria medicinei