Arhive blog

Othon Friesz(6 februarie 1879 – 10 ianuarie 1949), artist fauvist francez

Othon Friesz - La calanque du Mugel à La Ciotat

Othon Friesz – La calanque du Mugel à La Ciotat

Othon Friesz - La calanque temps gris

Othon Friesz – La calanque temps gris

Othon Friesz - L'estaque,1907

Othon Friesz – L’estaque,1907

Othon Friesz - Estaque Landscape 1907.

Othon Friesz – Estaque Landscape 1907.

Othon Friesz - The Bay of Cassis,1906

Othon Friesz – The Bay of Cassis,1906

Othon Friesz - The Port of Anvers, 1906

Othon Friesz – The Port of Anvers, 1906

Othon Friesz - Landscape from the Terrace,1909

Othon Friesz – Landscape from the Terrace,1909

Othon Friesz - Trees in Cassis

Othon Friesz – Trees in Cassis

Othon Friesz - Sous-bois en automne près de Honfleu

Othon Friesz – Sous-bois en automne près de Honfleu

Othon Friesz - Landscape in Toulon, 1924

Othon Friesz – Landscape in Toulon, 1924

Othon Friesz - Le Jardin de Rodin,1908

Othon Friesz – Le Jardin de Rodin,1908

Othon Friesz - Les Baigneuses

Othon Friesz – Les Baigneuses

Othon Friesz - Bathers, 1907

Othon Friesz – Bathers, 1907

Othon Friesz - Temptation

Othon Friesz – Temptation

Othon Friesz - Sainte-Victoire Mountain,1906

Othon Friesz – Sainte-Victoire Mountain,1906

Othon Friesz - The Red Cart,1905

Othon Friesz – The Red Cart,1905

Othon Friesz - Roofs and Cathedral in Rouen, 1908

Othon Friesz – Roofs and Cathedral in Rouen, 1908

Othon Friesz - Antwerp, 1906

Othon Friesz – Antwerp, 1906

Achille-Émile Othon Friesz sau Othon Friesz (6 februarie 1879 – 10 ianuarie 1949), a fost un artist francez fauvist.

Othon Friesz s-a nascut in Le Havre, fiul unui constructor de nave de cursa lunga si capitan de vas. A urmat scoala din orasul sau, unde l-a cunoscut pe Raoul Dufy cu care a ramas prieten pe viata. El si Dufy au studiat la Le Havre School of Fine Arts intre 1895-96, apoi au plecat la Paris sa-si continue studiile. In Paris, Friesz i-a cunoscut pe Henri Matisse, Albert Marquet si  Georges Rouault. Ca si ei, artistul s-a razvratit impotriva predarii academice a lui Bonnat si a devenit membru al Fauves, expunand cu ei in 1907. In urmatorul an, Friesz s-a reintors in Normandia si la un stil mai traditional de pictura. Si-a deschis propriul studio in 1912 si a predat pana in 1914 cand s-a inrolat in armata pe durata razboiului. Si-a reluat viata in Paris in 1919 si a ramas acolo, exceptand scurtele calatorii la Toulon si in muntii Jura, pana la moartea sa in 1949.

In ultimii treizeci de ani de viata, a pictat intrun stil complet diferit de cel al colegilor din tinerete si al contemporanilor. Abandonand  arabescurile  si culorile stralucitoare din anii de fauvism years, Friesz s-a reintors la o paleta sobra pe care a invatat-o  in Le Havre de la profesorul sau Charles Lhuillier si cu admiratia pentru Poussin, Chardin si Corot. A pictat intro maniera care a respectat ideile lui Cézanne de compozitie logica, tonalitate simpla, soliditatea volumului  si separatia distincta a planurilor. O usoara nuanta baroca adauga vigoare peisajelor, picturilor cu naturi statice si figuri.

Othon Friesz este inmormantat in Cimetière du Montparnasse in Paris.

Othon Friesz(6 februarie 1879 – 10 ianuarie 1949), artist fauvist francez

Din blogosfera.

Cristian Lisandru.Cetatea din anticamera trecutului – 2 –

Ioan Usca.Reabilitare

„Grimasele” lui Franz Xaver Messerschmidt

Update:In 6 februarie s-a nascut si  Bob Marley.

Franz Xaver Messerschmidt (6 februarie, 1736 – 19 august, 1783) a fost un sculptor austriac de origine germana, cunoscut pentru faimoasele sale „capete”, o colectie de busturi a caror fata e schimonosita in diferite expresii faciale.

Artistul s-a nascut in sud-vestul Germaniei, in regiunea Swabian Alp si a crescut la Munchen in casa unchiului sau, sculptorul Johann Baptist Straub, primul sau maestru.

Despre capete

In 1781, scriitorul german Friedrich Nicolai l-a vizitat pe Messerschmidt in atelierul lui din Pressburg pentru a-i lua un interviu.Notele luate atunci sunt un document valoros in ceea ce priveste motivele care l-au determinat pe Messerschmidt sa realizeze capetele. Se pare ca Messerschmidt suferea de o boala digestiva, maladia Crohn, ceea ce ii cauza un disconfort considerabil. Pentru a-si indeparta gandurile de la aceste neplaceri, Messerschmidt a incercat diferite ciupituri sub ultima coasta din partea dreapta.Observandu-si expresiile faciale in oglinda, Messerschmidt s-a hotarat sa le redea in marmura si bronz. El i-a spus lui Nicolai ca avea de gand sa reprezinte cele 64  „grimase recunoscute”  ale fetei umane luandu-se pe el insusi ca model.