Arhive blog

Elizabeth Nourse(27 octombrie 1859 – 1938), pictorita americana

Elizabeth Nourse – Mother and Child, 1888

Elizabeth Nourse – Mother and Baby.

Elizabeth Nourse – Maternite, 1897

Elizabeth Nourse – La Petite Soeur,1902

Elizabeth Nourse – The closed shutters

Elizabeth Nourse – The Sewing Lesson

Elizabeth Nourse – Un Heure de Loisir

Elizabeth Nourse – Meditation

Elizabeth Nourse – In the Church at Volendam

Elizabeth Nourse – Fisher Girl of Picardy

Elizabeth Nourse – The Church of St. Francis of Assisi

Elizabeth Nourse (27 octombrie 1859 – 1938), artist plastic american, a lucrat mai ales in Franta.

Elizabeth Nourse si sora sa geamana, Adelaide, s-au nascut in Mount Healthy, Ohio. In 1874 Elizabeth si-a inceput studiile artistice la McMicken School of Design, institutie care va deveni ulterior Academia de Arta din Cincinnati. In cei sapte ani petrecuti aici, Nourse a luat cursuri de desen, acuarela, pictura in ulei, gravura in lemn, pictura pe portelan si sculptura. Chiar daca nu a fost eleva lui Frank Duveneck, fost elev al Scolii de la Munchen si cel mai cunoscut si apreciat profesor din Cincinnati, Nourse a fost influentata de lucrarile acestuia, abordand si in compozitiile sale tehnicile acestuia. In 1882 Nourse se muta la New York, unde este pentru un timp eleva lui William Sartain. Revine in Cincinnati si pana in 1883 reuseste sa castige suficient din vanzarea lucrarilor sale pentru a se intretine atat pe sine, cat si pe sora ei. Era deja celebra pentru scenele sale infatisand scene cotidiene din viata rurala.

Desi i s-a oferit postul de profesor de desen la Cincinnati School of Design in 1887, Nourse a preferat sa plece la Paris pentru a-si continua studiile. A fost pentru scurt timp inscrisa la Academie Julian, unde i-a avut ca profesori pe Gustave Boulanger si Jules-Joseph Lefebvre. In acelasi an lucrarea sa La Mere este acceptata la Salonul parizian, iar ulterior Nourse va deveni unul dintre participantii constanti la celebra expozitie anuala, cu lucrari infatisand femei si copii din spatiul rural, dar si portrete, picturi de gen, peisaje, flori, fiind considerata un precursor al realismului socialist.

Decide sa ramana definitiv in Franta, revenind o singura data in SUA in 1893, pentru a-si revedea familia si pentru a vizita World’s Colombian Exposition in Chicago. A calatorit foarte mult, adesea alaturi de sora sa, vizitand Rusia, Italia, Austria, Olanda, Spania si Africa de Nord, care i-a inspirat o serie de tablouri cu teme orientale. Isi petrecea verile in special in Normandia.

Stilul ei, puternic si sigur, demonstra o afinitate pentru compozitiile realiste care i-a adus aprecierea criticilor si colectionarilor. Cu tuse dense si sigure si un gust deosebit pentru combinatii indraznete de culoare, a reusit sa realizeze lucrari de succes, foarte apreciate in epoca. A participat la numeroase expozitii, castigand o serie de premii, atat in Franta cat si in alte tari. In 1924 a decis sa renunte definitiv la pictura, preferand sa se dedice exclusiv intretinerii surorii sale.

sursa

Elizabeth Nourse(27 octombrie 1859 – 1938), artist plastic american

sursa poze, sursa poze, sursa poze, sursa poze

Tot in 27 octombrie s-a nascut Charles Spencelay (27 octombrie 1865 – 25 iunie 1958), pictor englez.

Din blogosfera.

Mirela Pete.Atelier VI. Mitul androginului/Points of View

GAZETA SF – Teodora Gheorghe despre “Închipuire” – fragment (Cristian Lisandru)

Ioan Usca.Pisoii detectivi 5

Mirela Pete.Reflexii

Cristian Dima.Drum spre devenire… (31)

Ioan Usca.MFC 4

Mirela Pete.Culorile toamnei în Făget

Zamfir Pop.Viaţa-n imagini

Florina Lupa Curaru.Alt joc cu poze – 24.10.12

Teo Negură.Trafic cu Hituri (runda 140)

Cristian Dima.Cine a POS DRUmu pe la mine-n bătătură?

Blog de Filumenistă.Pe chibrituri: Păstrați curățenia apei!

Cristian Dima.Pentru tine, Lisa! (17)

Ulise al II-lea cel Ocoş.Lătrături ocoşe (241012)

blog.jorjette.Farmece cu bronz

Mirela Pete.Sărbătorindu-l pe Picasso

Zamfir Turdeanu’.Clipe încremenite (241012)

PILULA LU` LISANDRU.GURA LU` AINȘTAIN – “Mă benoclez la emesiuni pulitice”

Jorjette.Dumnezeu si generozitatea unora

Aurora.Intâmplare cu un pitic

Daurel.La sef intri Kunta Kinte si …

Cristian Dima.Ursuletul doarme…

Paul.Pisica neagră

Sylvia Plath(27 octombrie 1932 – 11 februarie 1963), poetă americană contemporană

Sylvia Plath, 1957

Sylvia Plath (n. 27 octombrie 1932, Boston, Massachusetts – d. 11 februarie 1963, Londra), poetă americană contemporană.
Părinții ei erau cadre didactice la Boston University. Tatăl ei, Otto Plath profesor universitar, a murit când ea avea 8 ani. Mama sa, Aurelia, a trebuit să o crească singură, împreună cu fratele ei mai mic. Poeta i-a dedicat poemul Daddy.

Talentul literar al Sylviei s-a făcut remarcat de timpuriu, prima poezie fiindu-i publicată la vârsta de opt ani.

A absolvit Smith College în 1955 cu summa cum laude și a plecat în Anglia, la Cambridge, cu o bursă Fulbright unde, între 1955-1957 a urmat studiile la Newnham College. Acolo l-a cunoscut pe poetul britanic Ted Hughes, care era cu 2 ani mai mare decât ea, cu care s-a căsătorit în iunie 1956.În decembrie 1959 se întoarce cu soțul său la Londra, unde naște în aprilie 1960 o fiică și în ianuarie 1962 un fiu.

Urmează despărțirea de Ted Hughes, care începuse să o înșele cu scriitoarea Assia Wellvill. Sylvia se scula în fiecare dimineață la ora 4 pentru a avea suficient timp să scrie.

La începutul anului 1963 când, sub pseudonimul Victoria Lucas, i-a apărut romanul autobiografic „The Bell Jar”, care nara despre un coleg al său care s-a sinucis, situația Sylviei era disperată. Mariajul îi esuașe, ea și copiii erau măcinați de boală și, locuind într-un apartament neîncălzit, aveau de înfruntat cea mai cruntă iarnă a secolului. În zorii zilei de 11 februarie 1963, la Londra, s-a sinucis dând drumul la gazele de la mașina de gătit, în timp ce copiii săi dormeau în camera alăturată. Un critic afirma că sinuciderea ei a fost, pentru ea, un act pozitiv, un „refuz de a colabora” cu o lume pe care nu o putea accepta.

sursa

Trimişii

de Sylvia Plath

Cuvântul unui melc în palma unei frunze?
Nu-i de la mine. Nu. Să nu-l accepţi.

Acid acetic într-o cutiuţă-nchisă?
Să nu-l primeşti. Nu-i veritabil.

Un inel de aur cu soarele-n el?
Minciuni. Deşertăciuni. Durere.

Chiciură pe-o frunză, imaculatul cazan
Bolborosind şi troznind

De unul singur în piscul fiecăruia
Dintre cei nouă Alpi negri.

Cutremurare-n oglinzi
Marea-şi scufundă oglinda-i de cenuşă –

Iubire, iubire, tu anotimp al meu.

sursa



Sunt verticală

de Sylvia Plath

traducere: Ada Ionescu

Dar aş prefera orizontala.
Eu nu sunt un arbore, cu rădăcinile adânc înfipte în pământ
din care să sorb minerale şi dragoste maternă,
ca să pot străluci, înfrunzind, în fiece primăvară,
nici nu port frumuseţea lascivă unei grădini
ca să atrag partea mea de culori uluitoare şi suspine,
fără a şti că în curând toate petalele se vor scutura.
În comparaţie cu mine un arbore este veşnic,
iar corola unei flori, nu prea înaltă, dar îndrăzneaţă.

În această seară, în lumina infimă a stelelor,
arborii şi florile şi-au pus la presat parfumurile reci,
iar eu, neobservată, trec printre ele.
Uneori mă gândesc că numai atunci când dorm
trebuie că le semăn cu adevărat.
Gândurile se estompează.
Aşadar, e mai natural să mă-ntind.
Astfel, cerul şi cu mine ne deschidem unul altuia sufletul.
Şi când mă voi întinde pentru ultima oară voi deveni chiar utilă.
Abia atunci putea-vor arborii să m-atingă, abia atunci florile-şi vor face timp.

sursa

Din blogosfera.

Mirela Pete.Miercurea fără cuvinte. Aleea cu pini 

Teo Negură.Cu ochii umezi

lunapatrata.Un mar… sau un soare?

Ioan Usca.Miercuri

lunapatrata.Cum te razbuni pe el… 

Pilula lu`Lisandru.UNIUNEA DEMOCRATĂ A MIRONOSIŢELOR DIN ROMÂNIA

innerspacejournal.Vis 

Teo Negură.Grand-omenia şi grando-mania la români

Charles Spencelay (27 octombrie 1865 – 25 iunie 1958), pictor englez

Charles Spencelayh – The Old Dealer

Charles Spencelayh - Time on his hands

Charles Spencelayh – Time on his hands

Charles Spencelayh - Greenwich Time

Charles Spencelayh – Greenwich Time

Charles Spencelayh - There will Always be an England

Charles Spencelayh – There will Always be an England

Charles Spencelayh - Patience

Charles Spencelayh – Patience

Charles Spencelayh - The empty chair

Charles Spencelayh – The empty chair

Charles Spencelayh - The Old Clockmaker

Charles Spencelayh – The Old Clockmaker

Charles Spencelayh - The Penny Whistle

Charles Spencelayh – The Penny Whistle

Charles Spencelayh - A Broken String

Charles Spencelayh – A Broken String

Charles Spencelayh - His first grief, 1910

Charles Spencelayh – His first grief, 1910

Charles Spencelayh - Nature's Beauties, Known And Unknown

Charles Spencelayh – Nature’s Beauties, Known And Unknown

Charles Spencelayh - Laughing-Parson

Charles Spencelayh – Laughing-Parson

Charles Spencelayh - Kitty Spencelayh

Charles Spencelayh – Kitty Spencelayh

Charles Spencelayh - The artist's daughter

Charles Spencelayh – The artist’s daughter

Charles Spencelayh – A Japanese Beauty

Charles Spencelayh - All Hot, or Tea for Two

Charles Spencelayh – All Hot, or Tea for Two

Charles Spencelayh - The first Mrs Spencelayh (Elizabeth Hodson Stowe)

Charles Spencelayh – The first Mrs Spencelayh (Elizabeth Hodson Stowe)

Charles Spencelayh - Portrait of Elizabeth Spencelayh (1947)

Charles Spencelayh – Portrait of Elizabeth Spencelayh (1947)

Charles Spencelayh - Mrs Spencelayh

Charles Spencelayh – Mrs Spencelayh

Charles Spencelayh - Self portrait

Charles Spencelayh – Self portrait

Charles Spencelay (27 octombrie 1865 – 25 iunie 1958) a fost un pictor de compozitie si portretist englez, stilul academic.

Spencelayh s-a nascut la Rochester in Kent si a studiat mai intai la National Art Training School, South Kensington.Intre 1892 si 1958 a expus peste 30 de picturi la Academia Regala, inclusiv „Why War” (1939),care a castigat premiul de „Pictura a anului”. A fost si membru fondator al  Societatii Regale a Pictorilor de miniatura.

Multe dintre subiectele sale reprezinta scene domestice pictate cu detalii aproape  fotografice.

Spencelayh a fost pictorul preferat al Reginei Maria, o mare colectionara a lucrarilor lui. In 1924 a pictat o miniatura a regelui  George V pentru casa de papusi a reginei.

Pe 17 December 2009, capodopera lui Spencelay „The Old dealer” a fost vanduta la licitatia Casei Sotheby’s cu peste 345.000 £.

Charles Spencelay (27 octombrie 1865 – 25 iunie 1958), pictor englez

Tot in 27 octombrie s-a nascut Elizabeth Nourse(27 octombrie 1859 – 1938), pictorita americana.

 

Din blogosfera.

Gabriela Elena.In largul vietii

Cristian.Pasiune

Călin Hera.Întâlnire cu Regele Mihai

Ziarul toateBlogurile.ro