Dorothea Lange(26 mai 1895 – 11 octombrie 1965), fotografă americană de origine germană

Dorothea Lange in 1936

Dorothea Lange – Migrant Mother

Dorothea Lange – Migrant farmers

Dorothea Lange – Migrant children playing at nursery school, FSA camp, Tulare County, California, 1939

Dorothea Lange – Homeless mother and child near Brawley, California, 1939

Dorothea Lange – Lighthearted kids in Merrill FSA camp, Klamath County, Oregon

Dorothea Lange – Drought refugees from Oklahoma camping by the roadside, Blythe, California, 1936

Dorothea Lange – Family who traveled by freight train. Toppenish, Washington

Dorothea Lange – Migrant Camp Washing 1938

Dorothea Lange – Migrant Pea Pickers near Westley, CA

Dorothea Lange – Mississippi Delta Children

Dorothea Lange (n.* 26 mai 1895 la Hoboken, New Jersey; † 11 octombrie 1965, San Francisco, California) a fost o fotografă americană de origine germană, ea fiind considerată una din întemeietorii fotografiilor documentare.
Dorothea Lange (Dorothea Margaretta Nutzhorn) a fost primul născut într-o familie de emigranți germani, tatăl ei fiind Henry Nutzhorn, iar mama Joan (născută Lange). În anul 1902 când avea vârsta de 7 ani se îmbolnăvește de poliomelită (paralizie infantilă); boala a cauzat paralizia piciorului său drept. Fiind handicapată, era batjocorită de copii vecini, chiar mama ei se simțea jenată de boala fiicei. În anul 1907 părăsește pentru întotdeauna casa părintească, ea nu va aminti niciodată numele tatălui ei. Cu ajutorul mamei găsește un post de bibliotecară în New York Public Library în Lower East Side din Manhattan de unde își va ajuta financiar familia. În același an mama ei o înscrie într-o școală frecventată de emigranți evrei, care se afla în apropierea locului ei de muncă, aici s-a simțit izolată fiind singura creștină din școală. Ulterior urmează cursurile școlii superioare Wadleight High School din Uptown New York. În autobiografia ei va descrie că în școli s-a simțit (kreuzungluecklich€œ) foarte nenorocită. În timpul ei liber, fiind o bună observatoare, se preocupă cu evenimentele din viața cotidiană. Având o voință de fier ca autodidactă devine un observator fin, critic iar la vârsta de 18 ani dezamăgită de tatăl ei va prelua numele de familie al mamei. În 1913 va temina școala superioară declarând că dorește să devină fotografă, dar se lovește de împotrivirea familiei care nu este de acord cu hotărârea ei. Urmând dorința mamei a urmat 3 ani o școală pedagogică pentru a deveni învățătoare. Paralel va studia în timpul liber arta fotografică la Arnold Genthe și Charles H. Davis, ca apoi să termine studiile în anul 1917 la Universitatea Columbia.

sursa

Dorothea Lange – album

Artisti nascuti in 26 mai:

Aurel Băeşu (26 mai 1896, Fălticeni — 24 august 1928, Piatra Neamţ), a fost un pictor român.

Philippe de Champaigne (26 mai 1602 – 12 august 1674) a fost un pictor francez din perioada barocului, un principal exponent al scolii franceze.

Din blogosfera.

Ulise al II-lea cel Ocoş.Lătrături ocoşe (260512)

Ulise al II-lea cel Ocoş.Din poz(n)ele Mihaiului

Ulise al II-lea cel Ocoş.Din poz(n)ele Mihaiului (2)

Philippe de Champaigne (26 mai 1602 – 12 august 1674), pictor francez

Philippe de Champaigne – The Visitation

Philippe de Champaigne – Annunciation

Philippe de Champaigne – The Annunciation

Philippe de Champaigne – The Nativity

Philippe de Champaigne – The Penitent Magdalen

Philippe de Champaigne – Ex Voto

Philippe de Champaigne – Ecce Homo

Philippe de Champaigne – Louis XIII of France

Philippe de Champaigne – Triple Portrait of Cardinal de Richelieu

Philippe de Champaigne

Philippe de Champaigne (26 mai 1602 – 12 august 1674) a fost un pictor francez din perioada barocului, un principal exponent al scolii franceze.
Nascut in Bruxelles intro familie saraca, Champaigne a fost elevul pictorului peisagist Jacques Fouquières. In 1621 s-a mutat in Paris, unde a lucrat cu Nicolas Poussin la decorarea Palais du Luxembourg sub indrumarea lui Nicolas Duchesne, cu a carui fiica s-a casatorit. Conform lui Houbraken, Duchesne s-a suparat pe Champaigne deoarece devenise mai popular decat el la Curte, de aceea Champaigne s-a reintors la Bruxelles si a locuit cu fratele lui. Doar dupa moartea lui Duchesne s-a reintors si s-a casatorit cu fiica lui.Champaigne a lucrat pentru Regina Mama, Marie de Medicis si pentru cardinalul Richelieu. A fost membru fondator al Académie de peinture et de sculpture in 1648.
Mai tarziu (1640), a fost influentat de Jansenism.Dupa ce fiica lui a fost, dupa cum se spune, vindecata miraculos la manastirea de calugarite din Port-Royal, el a pictat Ex-Voto de 1662, acum in muzeul Luvru, care o reprezinta pe fiica sa impreuna cu Maica Superioara Agnès Arnauld.

Champaigne a pictat numeroase picturi, mai ales cu subiecte religioase si portrete. Influentat de Rubens la inceputul carierei, stilul lui a devenit apoi mai auster.

Elevii lui au fost nepotul sau Jean Baptiste de Champaigne, William Faithorne, Jean Morin si Nicolas de Plattemontagne.A murit in Paris in 1674.

Philippe de Champaigne (26 mai 1602 – 12 august 1674), pictor francez

Tot in 26 mai s-au nascut:

Spencer Frederick Gore (26 mai 1878 – 27 martie 1914), pictor englez.

Aurel Băeşu(26 mai 1896 – 24 august 1928), pictor român.

Din blogosfera.

PILULA LU` LISANDRU – Duios, presa noastră murea…

Cristian Lisandru.SUNETUL UNEI ALTE SERI – Tarja Turunen – Until my last breath

Cristian Lisandru.Rugăminte

Punctul de vedere.Calatorie in timp…

lunapatrata.Daca…

Teo Negură.Lăsaţi-mă la vatră!

Aurel Băeşu(26 mai 1896 – 24 august 1928), pictor român

Update:Călin Hera despre „Salvati Bucurestiul de altădată!”, campanie lansata de  Alex Mazilu.

Aurel Băeşu – Palaria rosie

Aurel Băeşu (26 mai 1896, Fălticeni —  24 august 1928, Piatra Neamţ), a fost un pictor român.Mic de statură, extrem de vioi, a văzut lumina zilei într-o familie cu multe greutăţi materiale. Era fiul unui modest funcţionar de prefectură. Rămas orfan de mamă la o vârstă fragedă, s-a ataşat de a doua mamă, Natalia Băeşu, după recăsătorirea tatălui său.

Aurel Băeşu – Autoportret

Între 1907 şi 1912 urmează cursurile gimmaziului „Alexandru Donici” din Fălticeni, unde dă dovadă de reale aptitudini pentru desen. După absolvirea acestuia, se înscrie în anul 1912 la Şcoala de Belle Arte din Iaşi unde studiază pictura timp de patru ani cu Constantin Artachino şi Gheorghe Popovici. Aici se remarcă alaturi de alti doi tineri – Mihai Onofrei şi Adam Bălţatu. Este distins de către Academia Română, în anul 1915, cu Premiul I „Lecomte de Nöuy” pentru desen.

Aurel Băeşu – Curte interioara

În timpul primului război mondial este mobilizat.

Spirit cercetător, simţind nevoia unei culturi artistice mai cuprinzătoare, pleacă în Italia pentru a se înscrie la cursul liber de pictură al Institutului de Belle Arte din Roma. Aici rămâne pentru doi ani, între 1920 şi 1922.

În 1926, o nouă călătorie în Europa, cu popasuri în Franţa, Slovenia şi Ungaria, contribuie la o treptată decantare a impresiilor, la realizarea unor forme noi de expresie, cu tendinţe de simplificare decorativă.

Bolnav de tuberculoză, moare pe 24 august 1928 şi este înmormântat în cimitirul Valea Viei din Piatra Neamţ.

video Aurel Băeşu, pictor român(dailymotion)

Va invit la galeria de pictura Aurel_Băeşu.

Aurel Băeşu – Autoportret

Aurel Băeşu – Autoportret

Aurel Băeşu – Calugarul Vlahuta

Aurel Băeşu – Cap de copil

Aurel Băeşu – Doi copii

Aurel Băeşu – Lia Sadoveanu

Aurel Băeşu – Palaria rosie

Aurel Băeşu – Portret

Aurel Băeşu – Portret de fata

Aurel Băeşu – Portret de femeie

Aurel Băeşu – Mos Simion – plutasul din Hangu

Aurel Băeşu – Portret de taranca

Aurel Băeşu – Şezătoare

Aurel Băeşu – Casa cu meri infloriti

Aurel Băeşu – Flori de mar

Aurel Băeşu – Casa taraneasca

Aurel Băeşu – In ograda

Aurel Băeşu – La muls

Aurel Băeşu – Curte interioara

Aurel Băeşu – Interior de tara

Aurel Băeşu – Casa taraneasca

Aurel Băeşu – Peisaj cu casa

Aurel Băeşu – Case la marginea satului

Aurel Băeşu – Casa din Humuleşti

Aurel Băeşu – Dupa furtuna

Aurel Băeşu – Pe ulita

Aurel Băeşu – Casa de mahala in Iasi

Aurel Băeşu – Peisaj

Aurel Băeşu – Peisaj cu lac

Aurel Băeşu – Peisaj in lunca

Aurel Băeşu – Peisaj

Aurel Băeşu – Spre seara

Aurel Băeşu – La atac

Aurel Băeşu – Ulcica cu flori de camp

Aurel Băeşu – Ulcica cu trandafiri

Aurel Băeşu – Vas cu flori

Aurel Băeşu (26 mai 1896 – 24 august 1928), pictor român

Tot in 26 mai s-au nascut:

Philippe de Champaigne (26 mai 1602 – 12 august 1674), pictor francez.

Spencer Frederick Gore (26 mai 1878 – 27 martie 1914), pictor englez.

 

 

Din blogosfera:

Cosmin , CELLA, Elisa, Mirela, Ioan Usca, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, Cristian, Diana Emma,

Incoronarea lui Nicolae al II-lea,ultimul tar al Rusiei

Nicolae al II-lea, ultimul tar, a fost incoronat ca domnitor al Rusiei in vechea Catedrala Ouspensky din Moscova in data de 26 mai 1896.

Ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei sau Nikolai Alexandrovici Romanov (în rusă Николай Александрович Романов) ( 18 mai 1868 – 17 iulie 1918) a fost ultimul împărat al Rusiei. A domnit din 1894 până la abdicarea sa din 15 martie 1917 la sfârşitul revoluţiei din februarie. A fost asasinat impreuna cu intreaga sa familie de către bolşevici la ordinul lui Lenin. Canonizat drept sfânt al bisericii ortodoxe ruse. Nicolae s-a suit pe tron pe 1 noiembrie 1894, şi la scurtă vreme după aceea s-a căsătorit cu Prinţesa Alix (din acel moment înainte Împărăteasa Alexandra Feodorovna. Ei au avut cinci copii: Marile Ducese Olga, Tatiana, Maria, Anastasia şi Ţareviciul Alexei. Titlul de Ţar, derivat din titlul roman Cezar, ajuns în rusă prin bizantinul Kaisar, a fost abolit oficial în 1712 de Petru cel Mare, dar a fost folosit în mod neoficial de-a lungul domniei lui Nicolae. Titlul său oficial era:

Noi, Nicolae al Doilea, prin mila lui Dumnezeu, Împărat şi Autocrat al Întregii Rusii, Ţar al Moscovei, Kievului, Vladimirului, Novgorodului, Astrahanului, Poloniei , Siberiei, Crimeii, Georgiei, Stăpân al Pskovului, Mare Duce de Smolensk, Lituania, Volkinia, Podolia şi Finlanda, Prinţ de Estonia, Livonia, Curlanda şi Semgalle, Samogiţia, Bialostok, Karelia, Tver, Iugoria, Perm, Viatka, Bulgaria şi al altor ţări, Stăpân şi Mare Duce al Novgorodului de Jos, Cernigov, Riazan, Poloţk, Rostov, Iaroslav, Belosero, Oudoria, Obdoria, Condia, Vitebsk şi a toată Regiunea de Nord, Stăpân şi Suveran al Ţinutului Iveriei, Kartaliniei, Kabardinei şi al Provinciilor Armeneşti, Suveran al Prinţilor Montani şi Circasieni, Stăpân al Turkestanului, Duce de Schleswig, Holstein, Stormarn, Ditmarschen şi Oldenburg, Prinţ Moştenitor de Norvegia, şi aşa mai departe, şi aşa mai departe, şi aşa mai departe.

La festivităţile de încoronare de la Moscova din 1895, mai multe mii de persoane au fost călcate în picioare şi au murit în îmbulzeala iscată la ceremonie. Nicolae a aflat despre catastrofă mai târziu în aceiaşi zi şi a vrut să anuleze festivităţile care urmau, dar a fost convins să nu facă asta de rude şi de sfetnici. Mulţi au văzut decesele ca pe o prevestire nefastă. Nicolae nu era pregătit suficient să domnească după moartea neaşteptată a tatălui său.

Logodna sa cu Prinţesa Alix s-a făcut doar cu puţină vreme înainte de moartea tatălui său, iar căsătoria s-a făcut la scurtă vreme după funeralii.

Povestea asasinarii familiei imperiale ruse