Arhive blog

Ignacio Zuloaga y Zabaleta (26 iulie 1870 – 31 octombrie 1945), artist basc

Ignacio Zuloaga - Woman with Fan

Ignacio Zuloaga – Woman with Fan

Ignacio Zuloaga - La Señora de Atucha (Portrait of Señora Atucha)

Ignacio Zuloaga – La Señora de Atucha (Portrait of Señora Atucha)

Ignacio Zuloaga - La faraonica

Ignacio Zuloaga – La faraonica

 Ignacio Zuloaga - Portrait of Lucienne Bréval

Ignacio Zuloaga – Portrait of Lucienne Bréval

Ignacio Zuloaga - Portrait of a Young Woman

Ignacio Zuloaga – Portrait of a Young Woman

Ignacio Zuloaga - Prima Candída.

Ignacio Zuloaga – Prima Candída.

Ignacio Zuloaga - Mon cousin, Candida

Ignacio Zuloaga – Mon cousin, Candida

 Ignacio Zuloaga - Candida with chinese shawl

Ignacio Zuloaga – Candida with chinese shawl

 Ignacio Zuloaga - Lolita reclining in a blue Shawl

Ignacio Zuloaga – Lolita reclining in a blue Shawl

Ignacio Zuloaga - Self Portrait

Ignacio Zuloaga – Self Portrait

 Ignacio Zuloaga - Antonia le galicien

Ignacio Zuloaga – Antonia le galicien

 Ignacio Zuloaga - Surprise

Ignacio Zuloaga – Surprise

Ignacio Zuloaga - Eve of the run

Ignacio Zuloaga – Eve of the run

Ignacio Zuloaga - Gypsy Dance on Terrace, Granada 1922-23

Ignacio Zuloaga – Gypsy Dance on Terrace, Granada 1922-23

Ignacio Zuloaga - My Uncle Daniel and his Family

Ignacio Zuloaga – My Uncle Daniel and his Family

Ignacio Zuloaga - Young Village Bullfighters

Ignacio Zuloaga – Young Village Bullfighters

Ignacio Zuloaga - Portrait of Condesa Mathieu de Noailles

Ignacio Zuloaga – Portrait of Condesa Mathieu de Noailles

 Ignacio Zuloaga - Madame Souty Reclinada en un Sofa

Ignacio Zuloaga – Madame Souty Reclinada en un Sofa

 Ignacio Zuloaga - Montes de Calatayud

Ignacio Zuloaga – Montes de Calatayud

Ignacio Zuloaga - View of Segovia

Ignacio Zuloaga – View of Segovia

Ignacio Zuloaga y Zabaleta (26 iulie 1870 – 31 octombrie 1945), artist basc.

Nascut la Eibar, fiul unui cunoscut bijutier, a vizitat la 15 ani Muzeul Prado. Il descopera aici pe El Greco, realizand mai multe copii dupa lucrarile acestuia. In 1899 petrece sase luni la Roma. Va locui mai multi ani la Paris, imprietenindu-se cu alti artisti precum Toulouse-LautrecGauguinRodin, Santiago Rusiñol. Este influentat si fascinat de impresionism. Calatoreste in 1892 in Andaluzia, unde descopera lumea spaniola, cu tiganii, luptele de tauri si taranii sai, care vor fi personajele mai multor lucrari ale artistului. Puternic influentat de Goya si Diego Velázquez, se bucura de succes mai curand in strainatate decat in Spania. Locuieste in Spania (Sevilla, Segovia, Madrid), plecand adesea la Paris, unde ramane pentru perioade indelungate. In 1912 castiga Marele Premiu la Expozitia Internationala de la Roma, iar in 1938 marele premiu pentru pictura la Bienala de la Venetia. Pana in 1921 se impusese deja ca liderul unei scoli de artisti basci si catalani, ale caror lucrari erau marcate de realism. Arta lui Zabaleta pune accentul pe simplificarea formei, scoaterea in evidenta a siluetei si folosirea maselor de culoare intunecata.

A militat toata viata pentru necesitatea unei renasteri spirituale a Spaniei, desi nu a ezitat sa critice anumite aspecte ale culturii si artei iberice.

sursa

Ignacio Zuloaga y Zabaleta (26 iulie 1870 – 31 octombrie 1945), artist basc

Tot in 26 iulie s-a nascut George Grosz (26 iulie 1893 – 6 iulie 1959), artist german (26 iulie 1893 – 6 iulie 1959), artist german.
Din blogosfera:

Mirela Pete.Oglinzi paralele

Mirela Pete.Noutăți Dexign. Webdesign

 

Alonso Sánchez Coello (1531/32 – 8 august 1588), pictor portretist spaniol

Alonso Sánchez Coello – The Infanta Isabel Clara Eugenia

Alonso Sánchez Coello – Infant Don Diego

Alonso Sánchez Coello – La sevilla del sigloXVI

Alonso Sánchez Coello(1531/32, Benifairó de les Valls, langa Valencia – 8 august 1588, Madrid) a fost un pictor portretist spaniol renascentist, unul dintre pionierii traditiei picturii spaniole de portrete.

Alonso Sánchez Coello si-a petrecut copilaria in Benifairó de les Valls, pana la moartea tatalui sau cand avea doar 10 ani. El a fost educat in Portugalia la casa bunicului sau. Anii lui Coello in Portugalia si numele familiei de origine portugheza au dus la convingerea pentru o lunga perioada ca, de fapt, artistul era de origine portugheza. Bunicul lui (dupa care a fost numit) era in serviciul regelui John III al Portugaliei care l-a trimis pe tanarul pictor sa studieze cu Anthonis Mor (Antonio Moro) in Flandra prin anul 1550.

In 1552, tanarul pictor a plecat la Lisabona cu Anthonis Mor cand Charles V l-a angajat pe Mor sa picteze familia regala portugheza. Pentru cativa ani, Sánchez Coello a ramas in Portugalia si a lucrat pentru curtea mostenitorului la tron, John, Prinul Mostenitor de Portugalia. Dupa moartea printului, Sánchez Coello s-a mutat in Spania la curtea regelui Philip II, fiind recomandat de vaduva lui John, Juana, care era sora   regelui Spaniei.

Sánchez Coello s-a casatorit cu Louisa Reyaltes in 1560 ori 1561 in Valladolid si au avut sapte copii. Fiica lui Coello, Isabel Sánchez (1564–1612), a devenit pictorita. Ea a studiat si si-a ajutat tatal in atelier. Pictorul s-a mutat cu curtea regala la Toledo si in final s-a stabilit in Madrid in 1561. Coello a lucrat teme religioase in cele mai multe palate, in special pentru El Escorial, precum si pentru mari biserici. Philip II l-a onorat foarte mult si a fost nasul a doua dintre fiicele sale. Pictorul a ramas pentru tot restul vietii la curte si a devenit favoritul personal al regelui cu multe onoruri si bunastare. Alonso Sánchez Coello a murit in Madrid 8 august 1588.

Alonso Sánchez Coello (1531/32 – 8 august 1588), pictor portretist spaniol

In 26 iulie s-a nascut  George Grosz (26 iulie 1893 – 6 iulie 1959) a fost un artist german cunoscut in special pentru desenele caricaturale care descriu cu duritate viata din Berlinul anilor 1920.

Din blogosfera. 

Rokssana.focul vanat

George Grosz (26 iulie 1893 – 6 iulie 1959), artist german

George Grosz. Artist and Model

George Grosz (26 iulie 1893 – 6 iulie 1959) a fost un artist german cunoscut in special pentru desenele caricaturale care descriu cu duritate viata  din Berlinul anilor  1920. A fost un membru  proeminent al grupurilor Berlin Dada si  Noua Obiectivitate din timpul Republicii Weimar  inainte de a emigra in Statele Unite  in 1933.George Grosz s-a nascut ca Georg Ehrenfried Groß , insa si-a schimbat numele in 1916 dintrun entuziasm romantic pentru   America care si-a avut originea dupa citirea cartilor lui James Fenimore Cooper, Bret Harte si Karl May, pe care si l-a pastrat tot restul vietii.

Grosz a crescut  in orasul Stolp, unde mama lui a devenit administratoarea  popotei locale a husarilor local dupa decesul tatalui sau in 1901.In 1914 Grosz s-a inrolat voluntar in armata; ca si multi alti artisti, el a imbratisat ideea ca Primul Razboi Mondial era „razboiul care pune capat razboiului”, insa a fost curand deziluzionat si i s-a dat o permisie dupa spitalizarea sa in 1915.

George Grosz. Cain, or, Hitler in Hell

Grosz a fost arestat in timpul  revoltei Spartakus din ianuarie 1919, dar a scapat folosindu-se de acte false de identitate; s-a inscris in Partidul Comunist al Germaniei Germany (KPD) in acelasi an. In 1921 Grosz a fost acuzat de insulte aduse armatei ceea ce a dus la distrugerea colectiei   Gott mit uns („God with us”), o satira a societatii germane. Grosz a parasit  KPD in 1922 dupa ce a petrecut cinci luni  in Rusia si i-a intalnit pe  Lenin si Trotsky, datorita  opozitiei sale fata de orice forma de autoritate dictatoriala.

Anti-Nazist si plin de amaraciune, Grosz a parasit Germania cu putin timp inainte de venirea lui Hitler la putere. In iunie 1932, artistul a acceptat o invitatie pentru a preda in semestrul de vara la Liga de Arta a Studentilor. In octombrie 1932, Grosz s-a reintors in Germania, dar pe 12 ianuarie 1933  a emigrat in America impreuna cu familia sa.Grosz a devenit cetatean  american  in 1938  si si-a facut casa sa  in Bayside, New York. A predat la  Liga de Arta a Studentilor cu intreruperi  pana in 1955.

New York Types

In America, Grosz a hotarat sa o rupa cu trecutul si si-a schimbat stilul si subiectele lucrarilor sale.A continuat sa expuna in mod regulat, iar in 1946 si-a publicat autobiografia, A Little Yes and a Big No. In anii 1950 si-a deschis acasa la el o scoala particulara de arta si a lucrat  worked la  Des Moines Art Center. Grosz a fost ales la Academia American a de Arte si Litere in 1954. Cu toate ca avea cetatenie americana, a rezolvat sa se reintoarca la  Berlin, unde a murit in 6 iulie 1959 in urma unei cazaturi pe scari dupa o noapte de betie.

Galerie de pictura George Grosz .

Tot in 26 iulie s-a nascut Ignacio Zuloaga y Zabaleta (26 iulie 1870 – 31 octombrie 1945), artist basc.

 

Din blogosfera.

Ioan Usca.Inocentul – XIV Elisa.Flori in noapte Cristian.DOR DE PLOAIE GEAMANTANUL (10) Mirela. Sunet de vacanță CELLA.INTERMEZZO …

Sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Fecioarei Maria,26 iulie

Santi_gioacchino_e_annaStAnneIcon_saint_annaAngelos_Akotanos_Saint_Anne_with_the_Virgin_-_15th_centuryIgnoto_XV_Secolo_SantAnna_Favria(TO)
Domenico_Beccafumi.st.Ana

Nu prea le am cu religia si foarte rar postez subiecte religioase.Astazi fac o exceptie deoarece astazi Biserica Catolică sarbatoreste pe Sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Sf. Fecioare Maria.Nu stiam cine sunt parintii Fecioarei Maria,bunicii lui Isus si am vrut sa aflu mai multe.Am gasit un site catolic din care am preluat cateva fragmente, cine vrea sa afle mai multe sa citeasca aici.

Зачатие_праведной_анны

Sfintele Evanghelii nu amintesc nimic despre părinţii Preacuratei Fecioare Maria, dar scrierile apocrife, nerecunoscute de Biserică deoarece conţin şi adăugiri inexacte, ne dau multe amănunte. Din ele se ştiu că mama Fecioarei Maria se numea Ana, iar tatăl Ioachim. Amândoi erau din tribul lui Iuda, tribul din care a fost ales Regele David şi trăiau o viaţă sfântă; stăpâneau mari turme de oi, dar, din nefericire, o grea durere le umbrea viaţa: nu aveau copii. La evrei, faptul acesta se considera o pedeapsă de la Dumnezeu şi constituia o dezonoare pentru familie; uneori li se refuza primirea darurilor pe care le duceau la Templu. Mâhnit şi umilit, Ioachim a plecat cu turma la munte, unde a rămas timp de cinci luni, până când un înger îl sfătuieşte să revină la Ierusalim; acelaşi înger, trimis de Dumnezeu, îi destăinuie Anei că la întoarcerea soţului de pe munte ea va fi mamă. Plină de fericire, Ana merge în întâmpinarea lui Ioachim şi-l întâlneşte la „Poarta Aurită”. O bucurie adâncă le cuprinde sufletele când se privesc unul pe altul şi împreună mulţumesc lui Dumnezeu că le-a ascultat rugăciunea îndelungată. În prima perioadă a cultului Sfinţilor Ioachim şi Ana, pictorii au ales tocmai această întâlnire a soţilor fericiţi pentru a le cinsti amintirea în sfintele icoane. Mai târziu, Sfânta Ana va fi reprezentată ţinând-o în braţe sau alături de ea pe copila Maria şi citind împreună Cartea Sfântă.

Birth of Mary

Cultul părinţilor sfinţi ai Maicii Domnului este foarte vechi, îndeosebi în părţile Răsăritului; în anul 550, împăratul Justinian a zidit la Constantinopol o bazilică în cinstea Sfintei Ana; şi astăzi Biserica Orientală ţine anual trei sărbători în cinstea bunicii Domnului nostru Isus Cristos. Din Răsărit, cinstirea Sfintei Ana s-a răspândit în Apus şi în anul 1584 a fost instituită o sărbătoare oficială pentru întreaga Biserică.

Referitor la soţul Sfintei Ana s-a păstrat o anumită rezervă, deoarece cărţile apocrife care îl aminteau îi atribuiau nume diferite; afară de numele Ioachim, tatăl Maicii Domnului a mai purtat numele de Cleofa, Sadac, Eli. În anul 1584 când s-a fixat sărbătorirea Sfintei Ana, Sfântul Ioachim a fost trecut în calendar la 20 martie, pentru ca din 1738 să fie sărbătorit în duminica după Sfânta Maria Mare, iar din 1913 în ziua de 16 august; noul calendar liturgic îl readuce alături de soţia lui şi se hotărăşte comemorarea Sfinţilor Ioachim şi Ana la data de 26 iulie.

Sărbătorirea în aceeaşi slujbă a Sfinţilor Ioachim şi Ana, părinţii Maicii Domnului şi bunicii lui Isus, este un omagiu adus bunicilor şi o reamintire a datoriei de a cinsti pe părinţii părinţilor noştri.

Ioachim este numele folosit şi în Vechiul Testament; se compune din numele lui Dumnezeu, Iahvé, şi un alt cuvânt care poate însemna: „a acorda, a împlini” sau „a ridica, a uşura (pe un nenorocit)”; împreună au înţelesul: „Dumnezeu acordă” ceea ce i s-a cerut sau „Dumnezeu ridică”, scapă pe cel nenorocit de ocară. Numele acesta se dădea copiilor doriţi şi ceruţi în rugăciune de la Dumnezeu; prin naşterea lor împlineau rugăciunea părinţilor şi ridicau ocara ce apăsa familia fără copii. În româneşte mai are formele: Achim, Ichim, Oachim, Ioachim, Chima, Chimel, Chinea, Chinu; din limba italiană se preia uneori si numele Gioachino.

Ana este unul dintre cele mai răspândite prenume feminine. După diferitele forme ale unui cuvânt ebraic, poate avea înţelesul de „graţioasă, amabilă, drăguţă” sau „Iahvé – Dumnezeu – a avut milă, a fost îndurător, a fost darnic”, cu înţelesul de: „a revărsat multe daruri, calităţi”. De ziua Sfintei Ana, 26 iulie, îşi sărbătoresc ziua numelui şi persoanele care poartă numele derivate din cuvântul Ana: Anica, Nica, Anicuţa, Nicuţa, Cuţa, Anişca, Nişca, Anişoara, Aniţa, Niţa, Anuca, Anuşa, Nuşa, Anuşca, Anuţa, Nuţa, Uţa, Anca, Ancuţa; precum şi formele mai noi: Aneta, Neta, Neti, Netuţa, Anita, Anina, Ani, Nana. Toate aceste nume invită la grija de a cultiva darurile sufleteşti în care se vede adevărata frumuseţe a unei femei.