Arhive blog

Anne Vallayer-Coster (21 decembrie 1744 – 28 februarie 1818), pictoriță franceză

Anne Vallayer-Coster - Fleurs dans un vase de verre

Anne Vallayer-Coster – Fleurs dans un vase de verre

Anne Vallayer-Coster - Roses Ranunculus And Other Flowers

Anne Vallayer-Coster – Roses Ranunculus And Other Flowers

Anne Vallayer-Coster - Still Life of Pink Roses in a Glass

Anne Vallayer-Coster – Still Life of Pink Roses in a Glass

Anne Vallayer-Coster - Flowers in a blue vase, 1782

Anne Vallayer-Coster – Flowers in a blue vase, 1782

Anne Vallayer-Coster - Flowers And Fruits

Anne Vallayer-Coster – Flowers And Fruits

Anne Vallayer-Coster - Vase of Flowers with a Bust of Flora

Anne Vallayer-Coster – Vase of Flowers with a Bust of Flora

Anne Vallayer-Coster - Bouquet of Flowers in a Blue Vase

Anne Vallayer-Coster – Bouquet of Flowers in a Blue Vase

 Anne Vallayer-Coster - Study Of White Hollyhocks

Anne Vallayer-Coster – Study Of White Hollyhocks

Anne Vallayer-Coster - Still-Life with Tuft of Marine Plants, Shells and Corals

Anne Vallayer-Coster – Still-Life with Tuft of Marine Plants, Shells and Corals

Anne Vallayer-Coster - The Attributes of Gardening

Anne Vallayer-Coster – The Attributes of Gardening

Anne Vallayer-Coster - Attributes of Painting, Sculpture, and Architecture

Anne Vallayer-Coster – Attributes of Painting, Sculpture, and Architecture

 Anne Vallayer-Coster - Attributes of Music

Anne Vallayer-Coster – Attributes of Music

Anne Vallayer-Coster - La Jatte blanche

Anne Vallayer-Coster – La Jatte blanche

 Anne Vallayer-Coster - Still life With Lobster, 1781

Anne Vallayer-Coster – Still life With Lobster, 1781

Anne Vallayer-Coster - Nature morte aux pêches et gobelet d'argent.

Anne Vallayer-Coster – Nature morte aux pêches et gobelet d’argent.

Anne Vallayer-Coster - Still Life with Peaches and Grapes

Anne Vallayer-Coster – Still Life with Peaches and Grapes

Anne Vallayer-Coster - Parsnips, a loaf of bread, eggs and a bottle on a stone ledge, 1774

Anne Vallayer-Coster – Parsnips, a loaf of bread, eggs and a bottle on a stone ledge, 1774

Anne Vallayer-Coster - A still life of mackerel, glassware, a loaf of bread and lemons on a table with a white cloth, 1787

Anne Vallayer-Coster – A still life of mackerel, glassware, a loaf of bread and lemons on a table with a white cloth, 1787

Anne Vallayer-Coster - Basket of plums

Anne Vallayer-Coster – Basket of plums

Anne Vallayer-Coster - Still Life with Lobster

Anne Vallayer-Coster – Still Life with Lobster

Anne Vallayer-Coster - Peaches, melons and grapes on a stone ledge (1772)

Anne Vallayer-Coster – Peaches, melons and grapes on a stone ledge (1772)

Anne Vallayer-Coster - Portrait of Marie Antoinette

Anne Vallayer-Coster – Portrait of Marie Antoinette

Anne Vallayer-Coster - Portrait of Marie-Adelaide-Louisa de France, called Madame Adelaide

Anne Vallayer-Coster – Portrait of Marie-Adelaide-Louisa de France, called Madame Adelaide

Anne Vallayer-Coster - Portrait of an elderly lady with her daughter

Anne Vallayer-Coster – Portrait of an elderly lady with her daughter

Alexander Roslin - The artist Anne Vallayer-Coster

Alexander Roslin – The artist Anne Vallayer-Coster

Anne Vallayer-Coster (21 decembrie 1744 – 28 februarie 1818) a fost o pictoriță franceză. Renumita de la o varsta tanara, a cunoscut faima si recunoastere in cariera, fiind admisa la Académie Royale de Peinture et de Sculpture in 1770, la varsta de 26 de ani.

In ciuda reputatiei negative pe care o avea natura statica in acea perioada, Vallayer-Coster a dezvoltat indemanare, in special in redarea florilor, curand atragand atentia colectionarilor de arta si a celorlalti artisti. Talentul ei “precoce si recenziile entuziasmate” au atras atentia curtii, iar Marie Antoinette a manifestat un interes special pentru picturile lui Vallayer-Coster.

Nascuta in 1744 la Bièvre pe malurile Senei in Franta, Vallayer-Coster a fost una dintre cele patru fiice ale bijutierului familiei regale la Gobelines. In 1754, tatal Anne si-a mutat familia la Paris. Se pare ca Anne Vallayer-Coster nu a intrat in studioul vreunui pictor profesionist, insa a invatat dintro varietate de surse, inclusiv de la tatal ei, de la specialista in botanica Madeleine Basseport, precum si renumitul pictor marin Joseph Vernet.

Pe la 26 de ani, Vallayer-Coster nu avea inca un nume si nici un sponsor, ceea ce era un motiv de ingrijorare pentru ea. Fara tragere de inima, ea a trimis doua dintre naturile statice (‘The Attributes of Painting’ si ‘The Attributes of Music’) la Académie Royale de Peinture et de Sculpture, ca piese de receptie in 1770. In unanimitate a fost aleasa in Royal Académie dupa ce onorabilii academicieni i-au vazut picturile, devenind astfel una dintre cele patru femei acceptate in Académie inainte de Revolutia franceza.Acest moment de succes a fost insa umbrit de moartea tatalui ei. Imediat dupa aceea, mama ei a preluat afacerile familiei, iar Anne a continuat sa lucreze pentru a-si sprijini familia. Vallayer-Coster si-a expus primele naturi statice cu flori in 1775, iar dupa patru ani a inceput sa se bucure de protectia Mariei Antoinette. Cu legaturile ei de la Curte si presiuni din partea Mariei Antoinette, ea a primit spatiu la Louvre in 1781, ceea ce era neobisnuit pentru femeile artiste. In scurt timp dupa aceea, in prezenta Mariei Antoinette la curtea de la Versailles, ea s-a casatorit cu Jean-Pierre Silvestre Coster, un avocat instarit, parlamentar si membru respectat al unei familii puternice din Lorraine. Cu aceste titluri a venit si cel mai inalt rang al burgheziei, nobletea robei.
A primit recunoasterea timpurie a carierei dupa ce a fost aleasa ca membru asociat si cu drepturi depline al  Royal Académie in 1770. Strategiile ei in initierea si sustinerea carierei sale profesionale au fost stralucitoare. Ea a fost exceptionala in calitatea de membru al Academiei in reusita unei cariere profesionale remarcabila la sfarsitul secolului al XVIII-lea, cand exista o rezistenta fata de femei in sfera publica si Académie. Vallayer-Coster nu a avut doar imaginea unei artiste virtuoase, dar si cea de diplomat si negociator priceput, constienta atat de interesul potential al patronilor cat si al sau, o pozitie neobisnuita pentru un artist femeie.

 

Anne Vallayer-Coster (21 decembrie 1744 – 28 februarie 1818), pictoriță franceză

Masaccio(21 decembrie 1401 – iunie 1428), pictor italian

Masaccio - The Temptation

Masaccio – The Temptation

Masaccio - The Expulsion from the Garden of Eden

Masaccio – The Expulsion from the Garden of Eden

Masaccio - Madonna and Child

Masaccio – Madonna and Child

Masaccio – Madonna and Child

Masaccio - Madonna dell'umiltà

Masaccio – Madonna dell’umiltà

Masaccio - The Madonna and Child with Saint Anne

Masaccio – The Madonna and Child with Saint Anne

Masaccio - Madonna with Child and Angels

Masaccio – Madonna with Child and Angels

Tommaso di Ser Giovanni di Simone Cassai numit  Masaccio (*21 decembrie 1401, San Giovanni Valdarno, în apropiere de Florența – †iunie 1428, Roma) a fost un pictor italian, precursorul Renașterii în pictură.

Tatăl lui Masaccio, Nanni di Simone Cassai, terminase studiul dreptului și era notar, revenindu-i astfel titlul de Ser Giovanni, moare în anul 1406. În același an, văduva sa, Monna Jacopa, naște un al doilea fiu, care – asemenea fratelui său mai mare – va deveni și el pictor, fiind cunoscut sub numele de Lo Scheggia. Masaccio sosește la Florența în perioada de înflorire economică și culturală a orașului, în zorii Renașterii. În toate domeniile artei idealul clasic devine izvorul de inspirație. Nu știm de la cine a învățat să picteze, dar evoluția personalității sale creatoare a fost influențată incontestabil de mediul artistic florentin, în mod deosebit de doi artiști de seamă, arhitectul Filippo Brunelleschi și sculptorul Donatello, de care a fost legat, dincolo de prietenie, și prin interesul comun pentru controversele artistice ale epocii.
În anul 1422, Masaccio este înregistrat în breasla medicilor și farmaciștilor, în care erau incluși și pictorii. Au dreptul de afi admiși în breaslă doar cei care au realizat ceva în domeniul picturii și care pot plăti taxa de înscriere. În această perioadă Masaccio începe să lucreze pentru Masolino di Panicale la polipticul pentru biserica Santa Maria Maggiore, prima sa operă cunoscută. Făcând o călătorie în Ungaria în anul 1425, Masolino îl lasă pe Masaccio ca locțiitor al său cu drepturi depline. În anul 1424, Masaccio devine membru al asociației „Sfântul Luca”, fondată în 1350, care reunea pictorii din Florența. În tabloul întitulat Madona cu pruncul și Sfânta Ana, realizat în tempera pe lemn, experții recunosc atât stilul lui Masaccio, cât și pe cel al lui Masolino, fiind rezultat al muncii lor comune, contribuția lui Masaccio ar fi Madona cu pruncul și îngerul în veșminte verzi, iar celelalte personaje îi aparțin lui Masolino.
În februarie 1426, Giuliano di Colino Degli Scarsi, notarul din San Giusto, comandă lui Masaccio un poliptic pentru capela bisericii Santa Maria del Carmine din Pisa. Masaccio a pictat cu siguranță acest altar cu întreruperi, căci în perioada respectivă era ocupat cu frescele din capela Brancacci. Până acum au fost descoperite 11 tablouri ale polipticului și se găsesc răspândite la diferite muzee. În aceste opere se poate vedea influența lui Donatello, care în această perioadă lucrează tot la Pisa.
La sfârșitul anului 1424 Masolino primește comanda pentru a decora cu fresce capela familiei Brancacci din biserica Santa Maria del Carmine din Florența. Masaccio i se alătură, însă nu în calitate de calfă, ci ca partener de același rang. În acest timp Masaccio este confruntat cu probleme financiare. În august 1426, este convocat în fața scaunului judecătoresc al negustorilor în legătură cu datoriile sale. Reușește să-și plătească datoria doar parțial. Având nevoie de bani, acceptă în anul 1427 o comandă pentru decorarea bisericii San Clemente din Roma. Nu reușește însă să termine lucrarea, deoarece în iunie 1428 Masaccio moare subit, în vârstă de numai 27 de ani. Cauza morții sale nu ne este cunoscută.
La începutul anului 1424, Felice di Piuvechese Brancacci comandă lui Masolino și lui Masaccio un ciclu de fresce pentru decorarea capelei din biserica Santa Maria del Carmine din Florența. Artiștii încep lucrul probabil la sfârșitul anului 1424, aceste opere aduc o schimbare în istoria picturii, reprezentând începutul Renașterii.

Masaccio (21 decembrie 1401 – iunie 1428) , pictor italian, precursorul Renaşterii în pictură

Din blogosfera.

Elisa.Vânzătoare de panseluţe

Cristian Dima.Manifest matinal

Teo Negură.Trafic cu Hituri (runda 47)

Ioan Usca.Popas

Caius.Colecţionara de coşmaruri – 30

Cristian.All inclusive

Gabriela ElenaCu viteza unui dop de şampanie

CELLA.INdiferenţA ca Trata(t !)ment, preventiv

Thomas Couture(21 decembrie 1815 – 30 martie 1879), pictor francez

Female Head – Thomas Couture

Thomas Couture-Selfportrait

Thomas Couture (21 decembrie 1815 – 30 martie 1879) a fost un pictor si profesor francez. Couture a predat unor viitori mari artisti ai lumii ca de exemplu Édouard Manet, Henri Fantin-Latour, John La Farge, Pierre Puvis de Chavannes, Karel Javůrek, and J-N Sylvestre.
S-a nascut la Senlis Oise, Franta, iar la varsta de 11 ani, familia lui s-a mutat la Paris unde a urmat studiile la École des Arts et Métiers si, mai tarziu, la École des Beaux-Arts. A pierdut de sase ori prestigioasa competitie Prix de Rome de la Scoala, insa a simtit ca problema era Scoala, nu el. In final, Couture a castigat premiul in 1837. In 1840, el a inceput sa expuna picturi istorice si de compozitie la Salonul din Paris, castigand cateva medalii pentru lucrarile sale, in special pentru capodopera sa din 1847, „Romans in the Decadence of the Empire”. La scurt timp dupa acest succes, Couture a deschis un atelier independent in scopul de a provoca École des Beaux-Arts prin formarea noilor pictori istorici. Tehnica inovativa a lui Couture a atras atentia, asa a primit de la Guvern si Biserica comenzi pentru picturi murale la sfarsitul anilor 1840 pana in anii 1850. Cu toate acestea, el n-a terminat niciodata primele doua comenzi, in timp ce a treia a fost primita cu critici. Suparat din cauza receptie nefavorabile a picturilor sale murale, in 1860 a plecat din Paris in orasul sau natal Senlis, unde a continuat sa predea tinerilor artisti care i s-au alaturat. In 1867 a publicat o carte cu propriile sale idei si metode de lucru intitulata „Méthode et entretiens d’atelier” (Method and workshop interviews). Cartea a fost tradusa cu titlul „Conversations on Art Methods” in 1879, anul in care a murit. A murit la Villiers-le-Bel, Val-d’Oise si a fost inmormantat in cimitirul Père Lachaise Cemetery, Paris.

Thomas Couture(21 decembrie 1815 – 30 martie 1879), pictor francez

Tot in 21 decembrie s-a nascut Masaccio (21 decembrie 1401 – iunie 1428) , pictor italian, precursorul Renaşterii în pictură.

Tommaso Masaccio (21 decembrie 1401 – iunie 1428) , pictor italian, precursorul Renaşterii în pictură

Masaccio – Adoration of the Magi

Masaccio - The Madonna and Child with Saint Anne

Masaccio – The Madonna and Child with Saint Anne

Masaccio - Crucifixion

Masaccio – Crucifixion

Tommaso di Ser Giovanni di Simone Cassai numit Masaccio (21 decembrie 1401, San Giovanni Valdarno, în apropiere de Florenţa – iunie 1428, Roma) a fost un pictor italian, precursorul Renaşterii în pictură.

„Deoarece anticii nu au lăsat în urma lor nimic în privinţa clarobscurului, culorilor şi perspectivei, Masaccio este mai mult creatorul decât inovatorul picturii” (Stendhal, 1817).

Masaccio este poate singurul artist, care a păstrat o poreclă aparent dispreţuitoare, peiorativul numelui de Tommaso, cu care s-a făcut celebru în istoria artei.

„Toată lumea îl chema Masaccio, nu pentru că ar fi fost plin de defecte, fiind de o bunătate naturală…dar era deosebit de distrat şi de stângaci, o persoană a cărei minte şi voinţă se îndreptau către artă, fiind prea puţin preocupat de sine.” (Giorgio Vasari, 1568).

Tatăl lui Masaccio, Nanni di Simone Cassai, terminase studiul dreptului și era notar, revenindu-i astfel titlul de Ser Giovanni, moare în anul 1406. În același an, văduva sa, Monna Jacopa, naște un al doilea fiu, care – asemenea fratelui său mai mare – va deveni și el pictor, fiind cunoscut sub numele de Lo Scheggia. Masaccio sosește la Florența în perioada de înflorire economică și culturală a orașului, în zorii Renașterii. În toate domeniile artei idealul clasic devine izvorul de inspirație. Nu știm de la cine a învățat să picteze, dar evoluția personalității sale creatoare a fost influențată incontestabil de mediul artistic florentin, în mod deosebit de doi artiști de seamă, arhitectul Filippo Brunelleschi și sculptorul Donatello, de care a fost legat, dincolo de prietenie, și prin interesul comun pentru controversele artistice ale epocii.
În anul 1422, Masaccio este înregistrat în breasla medicilor și farmaciștilor, în care erau incluși și pictorii. Au dreptul de afi admiși în breaslă doar cei care au realizat ceva în domeniul picturii și care pot plăti taxa de înscriere. În această perioadă Masaccio începe să lucreze pentru Masolino di Panicale la polipticul pentru biserica Santa Maria Maggiore, prima sa operă cunoscută. Făcând o călătorie în Ungaria în anul 1425, Masolino îl lasă pe Masaccio ca locțiitor al său cu drepturi depline. În anul 1424, Masaccio devine membru al asociației „Sfântul Luca”, fondată în 1350, care reunea pictorii din Florența. În tabloul întitulat Madona cu pruncul și Sfânta Ana, realizat în tempera pe lemn, experții recunosc atât stilul lui Masaccio, cât și pe cel al lui Masolino, fiind rezultat al muncii lor comune, contribuția lui Masaccio ar fi Madona cu pruncul și îngerul în veșminte verzi, iar celelalte personaje îi aparțin lui Masolino.
În februarie 1426, Giuliano di Colino Degli Scarsi, notarul din San Giusto, comandă lui Masaccio un poliptic pentru capela bisericii Santa Maria del Carmine din Pisa. Masaccio a pictat cu siguranță acest altar cu întreruperi, căci în perioada respectivă era ocupat cu frescele din capela Brancacci. Până acum au fost descoperite 11 tablouri ale polipticului și se găsesc răspândite la diferite muzee. În aceste opere se poate vedea influența lui Donatello, care în această perioadă lucrează tot la Pisa.
La sfârșitul anului 1424 Masolino primește comanda pentru a decora cu fresce capela familiei Brancacci din biserica Santa Maria del Carmine din Florența. Masaccio i se alătură, însă nu în calitate de calfă, ci ca partener de același rang. În acest timp Masaccio este confruntat cu probleme financiare. În august 1426, este convocat în fața scaunului judecătoresc al negustorilor în legătură cu datoriile sale. Reușește să-și plătească datoria doar parțial. Având nevoie de bani, acceptă în anul 1427 o comandă pentru decorarea bisericii San Clemente din Roma. Nu reușește însă să termine lucrarea, deoarece în iunie 1428 Masaccio moare subit, în vârstă de numai 27 de ani. Cauza morții sale nu ne este cunoscută.
La începutul anului 1424, Felice di Piuvechese Brancacci comandă lui Masolino și lui Masaccio un ciclu de fresce pentru decorarea capelei din biserica Santa Maria del Carmine din Florența. Artiștii încep lucrul probabil la sfârșitul anului 1424, aceste opere aduc o schimbare în istoria picturii, reprezentând începutul Renașterii.

Masaccio (21 decembrie 1401 – iunie 1428) , pictor italian, precursorul Renaşterii în pictură

 

Tot in 21 decembrie s-a nascut Thomas Couture(21 decembrie 1815 – 30 martie 1879), pictor francez.