Arhive blog

Alonzo Cano (19 martie 1601 – 3 septembrie 1667), pictor spaniol

Alonzo Cano – Inmaculate Conception

Alonso Cano – Virgin and Child

Alonso Cano – Saint John the Evangelist’s Vision of Jerusalem

Alonso Cano – The Miracle at the Well

Alonso Cano – The Dead Christ Supported by an Angel

Alonzo Cano – Saint John the Evangelist

Alonzo Cano ori Alonso Cano (19 martie 1601 – 3 septembrie 1667), pictor spaniol, desenator, arhitect.

Nascut la Granada, a fost supranumit „un Michelangelo spaniol”, fiind unul dintre cei mai talentati artisti ai Spaniei din secolul XVII. A lucrat in Sevilia si Madrid, fiind cunoscut in special pentru desenele sale, din care s-au pastrat doar aproximativ 60. Spre deosebire de artisti contemporani precum Francisco de Zurbarán sau Diego Velázquez, Cano a reusit sa isi formeze o clasa de succesori, care i-au continuat stilul.

Un temperament vulcanic, avea sa fie adesea izgonit din orasele unde lucra (sau este nevoit sa plece), fiind acuzat chiar ca isi ucisese una dintre sotii. In ciuda acestui temperament adesea violent, lucrarile sale se remarca prin liniste si echilibru.

Si-a inceput pregatirea la Sevilia, sub indrumarea lui Pacheco, alaturi de Velasquez. Studiaza si sculptura, cu Montanez, si va ramane in Sevilia intre 1614 – 1638. Pleaca apoi la Madrid, unde este pictor al ducelui Olivares si restaureaza mai multe lucrari din colectia regala a lui Filip IV.

Descopera astfel lucrarile pictorilor venetieni din secolul XVI, al caror stil ii va influenta puternic urmatoarele compozitii. Din 1652 lucreaza la Granada, unde realizeaza si proiectul pentru fatada catedralei (1667), o capodopera a arhitecturii in stil baroc. Devine preot in 1658, pentru a putea continua lucrul la catedrala. Astazi aici se pastreaza o parte din lucrarile de pictura si sculptura realizate de Cano, intre care o statuie de lemn, Imaculata Conceptiune (1655), considerata capodopera artistului.
sursa:artline.ro

Din blogosfera.

Mirela Pete.Henri Matisse sau lux, calm și voluptate

Cristian Lisandru.Tihnă

Ioan Usca.Colecţionara de coşmaruri – 10

Teo Negură.Poveste de vis (73)

Ulise al II-lea cel Ocoş.Pisicisme

lili3D.Aparatul de vopsit suflete

Teo Negură.Ce se poarta primavara asta

Albert Pinkham Ryder (19 martie 1847 – 28 martie 1917), pictor american

Albert Pinkham Ryder – Moonlight

Albert Pinkham Ryder – The Forest of Arden

Albert Pinkham Ryder – The Shepherdess

Albert Pinkham Ryder – The Dead Bird

Albert Pinkham Ryder (19 martie 1847 – 28 martie  1917) a fost un pictor american cunoscut pentru lucrarile sale alegorice si peisajele marine, ca si pentru personalitatea sa excentrica. In timp ce in arta lui folosea variatii subtile de culoare ca-n lucrarile tonaliste ale vremii, a fost unic in accentuarea formei intrun mod pe care unii istorici il considera modernist.

Ryder s-a nascut in New Bedford, Massachusetts, cel mai mic copil dintre cei patru ai familiei. New Bedford, un port al vanatorilor de balene din sec. al XIX-lea si care, probabil  i-a adus inspiratia artistica. Se cunosc putine date din copilaria lui. Familia Ryder family s-au mutat la New York City in 1867 sau 1868 pentru a fi alaturi de fratele mai mare a lui Ryder care si-a deschis un restaurant de succes. Fratele lui a deschis si hotelul Albert in 1902, care a devenit un reper al Greenwich Village. I s-a dat numele dupa Ryder si a fost locul unde a trait si pictat foarte multi ani.

Intre 1870 si 1873, apoi intre 1874 si 1875, Ryder a studiat arta la  National Academy of Design.Acolo a expus in 1873 prima lui pictura si l-a cunoscut pe pictorul Julian Alden Weir, cu care a devenit prieten pe viata. Prin 1878 s-a alaturat nou formatei Society of American Artists, un grup de artisti care nu lucrau conform standardelor academice ale vremii. Printre membri acesteui grup s-au numarat Augustus Saint-Gaudens, Robert Swain Gifford, Julian Alden Weir, John LaFarge si Alexander Helwig Wyant. Ryder a expus cu acest grup din 1878 pana in 1887.

Anii 1880 si 1890 au fost cei mai creativ si artistici din perioada de maturitate a artistului. Arta lui a devenit mai poetica si imaginativa, iar Ryder a scris poezie pentru a acompania unele dintre picturile sale. Lucrarile lui descriu scene din literatura, opera si religie. Stilul lui Ryder e caracterizat prin formele largi, cateodata sometimes indefinite sau stilizate, situated intrun peisaj de vis. Scenele sunt deseori iluminate de o lumina obscura sau de lumina lunii printre nori misteriosi. Ryder isi semna lucrarile foarte rar.

Ryder lucra neingrijit.Picturile lui la care lucra si zece ani, erau cladite din straturi de vopsea aplicate unele peste celelalte. Rezultatul era ca picturile lui Ryder erau neuniforme si au devenit tot mai intunecata cu trecerea timpului; crapau usor, nu se uscau in intregimesi, uneori, se descompuneau. Din aceasta cauza si pentru ca unele lucrari de-ale lui Ryder au fost completate sau repictate de altii dupa moartea lui, multe dintre picturile lui Ryder sunt acum diferite fata de cum au fost create.
Dupa 1900, in perioada cand a murit tatal lui, creativitatea lui Ryder a scazut foarte mult. Pentru restul vietii si-a cheltuit ocazional energia artistica re-lucrand la picturile existente, unele dintre ele imprastiate in apartamentul sau din New York. Vizitatorii lui Ryder erau ingoziti de de obiceiurile lui nelijente—nu facea niciodata curatenie, podeaua lui era acoperita cu gunoi, farfurii cu mancare veche si un strat gros de praf, nu-si curata niciodata spatiul in care stateaa sau sedeau vizitatorii lui. Era timid si nu cauta compania celorlalti, insa isi primea musafirii cu politete si-i facea placere sa povesteasca sau sa vorbeasca despre arta lui.Avea o reputatie de singuratic, insa si-a mentinut contactele sociale, ii placea sa scrie scrisori si ii placea sa calatoreasca cu diferite ocazii pentru a-si vizita prietenii.

In timp ce creativitatea lui Ryder scadea, crestea faima lui. Importanti  colectionari de arta americana cautau lucrarile lui pentru colectiile lor si pentru expozitii.

Prin 1915, sanatatea lui Ryder s-a deteriorat si a murit pe 28 martie 1917 in casa prietenului care-l ingrijea.

Din blogosfera.

Cristian Lisandru.Ultimul tablou – 4 –

Călin Hera.1, 2, 3, 4 PAmintiri