Arhive blog

Louis Ritman (1889–1963), pictor impresionist american

Louis Ritman – Breakfast

Louis Ritman - Garden in Giverny

Louis Ritman – Garden in Giverny

Louis Ritman - Pruning

Louis Ritman – Pruning

Louis Ritman - Lady in a Garden

Louis Ritman – Lady in a Garden

Louis Ritman - Frieseke's Garden, Giverny

Louis Ritman – Frieseke’s Garden, Giverny

 Louis Ritman - Lily Garden

Louis Ritman – Lily Garden

 Louis Ritman - Flower Garden

Louis Ritman – Flower Garden

 Louis Ritman - A Day in July

Louis Ritman – A Day in July

 Louis Ritman - Nude Standing in a Landscape

Louis Ritman – Nude Standing in a Landscape

Louis Ritman - Grey Day

Louis Ritman – Grey Day

Louis Ritman - Summer Shade

Louis Ritman – Summer Shade

Louis Ritman - Lady by a Window

Louis Ritman – Lady by a Window

Louis Ritman - Early Morning Sunshine

Louis Ritman – Early Morning Sunshine

 Louis Ritman - Paris View

Louis Ritman – Paris View

Louis Ritman - Interior

Louis Ritman – Interior

Louis Ritman - Sewing

Louis Ritman – Sewing

Louis Ritman - Young Woman with a Bouquet of Flowers

Louis Ritman – Young Woman with a Bouquet of Flowers

 Louis Ritman - The Piano Lesson

Louis Ritman – The Piano Lesson

Louis Ritman - Gaby

Louis Ritman – Gaby

 Louis Ritman - Early Morning.

Louis Ritman – Early Morning.

Louis Ritman - Sitting Woman

Louis Ritman – Sitting Woman

Louis Ritman (1889–1963) a fost un pictor impresionist american. E cunoscut pentru nudurile de femei pictate intrun mod similar cu al prietenilor sai Frederick Carl Frieseke, Lawton Parker si Richard E. Miller, artisti americani care au studiat si au trait in Franta.

Ritman s-a nascut in Rusia si s-a mutat cu familia in Chicago in jurul anului 1900. A studiat acolo si in Philadelphia, apoi s-a mutat in Paris la sfatul lui Parker pentru a-si continua studiile. Ritman a fost membru al celei de-a doua generatii de artisti americani care au pictat in Giverny, acolo a pictat pentru prima oara in 1911 si a continuat sa picteze in urmatorii douazeci de ani. Subiectele lui preferate ca si a contemporanilor sai au fost nudurile de femei, pictate in lumina soarelui sau in interioare cromatice.

In 1929 Ritman s-a reintors in Statele Unite pentru a preda la School of the Art Institute din Chicago si a continuat sa viziteze Franta pana la sfarsitul vietii.

Louis Ritman (1889–1963), pictor impresionist american

Din blogosfera.

Ioan Usca.Poveste de dragoste

PILULA LU` LISANDRU.DE-ALE CHEFLIILOR – “Muzică sârbească, amintiri şi voie bună”

Dana.coşmarurile dulci ale lui roman tolici

Călin Hera.Zâmbesc, deci exist

Zamfir Turdeanu’.Clipe încremenite (110912

Zamfir Turdeanu’.Clipe încremenite

Ulise al II-lea cel Ocoş.Lătrături ocoşe (110912

Blog de Filumenistă.Pe chibrituri: Animale domestice

Blog de Filumenistă.Pe chibrituri: Delta Dunării

Ulise al II-lea cel Ocoş.David a fost doi ani în America

Ulise al II-lea cel Ocoş.Pozne de început de Septembrie (4)

Ulise al II-lea cel Ocoş.Pozne de început de Septembrie (3)

Ulise al II-lea cel Ocoş.Poz(n)e de început de Septembrie (2)

Ulise al II-lea cel Ocoş.Poz(n)e de început de Septembrie (1)

„O, stingă-se a vieţii fumegătoare faclă…”,Mihai Eminescu

Doamna Marilena mi-a scris acest mesaj si sper sa-l vada cei care se folosesc de numele lui Eminescu la diferite evenimente,mai ales unii oameni de cultura,politicieni si asa zisi iubitori de neam si tara.

Pe mormantul lui Eminescu nu creste nicio floare! Ceremonii si atat.Fraze sforaitoare care cuprind sintagme de genul “cel mai mare poet roman”,”poetul national “,spuse cu pompa de personaje cunoscute:academicieni,politicieni,etc.. Romani luati atitudine!Cei care mergeti la comemorarea mortii lui ziceti-le ceva de dulce momailor de academicieni care se umplu de bani de pe urma operei eminesciene si nu se gandesc la un lucru de bun simt:ca si mormantul lui Eminescu trebuie ingrijit.As plati eu pe cineva sa puna flori si sa le ude,dar n-am nicio calitate.

O, stingă-se a vieţii…
de Mihai Eminescu

O, stingă-se a vieţii fumegătoare faclă,
Să aflu căpătâiul cel mult dorit în raclă!
N-aflai loc unde capul în lume să mi-l pun,
Căci n-am avut tăria de-a fi nici rău, nici bun,
Căci n-am avut metalul demonilor în vine,
Nici pacinica răbdare a omului de bine,
Căci n-am iubit nimica cu patimă şi jind…
Un creier plin de visuri ş-o inimă de rând.

De mult a lumii vorbe eu nu le mai ascult,
Nimic e pentru mine ce pentru ea e mult.
Viitorul un trecut e, pe care-l văd întors…
Acelaşi şir de patimi s-a tors şi s-a retors
De mânile uscate a vremii-mbătrânite.
Sunt limpezi pentru mine enigmele-ncâlcite:
Nu-ntreb de ce în lume nu ne e dat de soarte
Noroc fără durere, viaţă fără moarte.
Am pus demult deoparte acele roase cărţi
Ce spun c-a vieţii file au vecinic două părţi…

Cu-a lor înţelepciune nimica nu se schimbă
Cu dezlegări ciudate şi cu frânturi de limbă
Ocupe-se copiii… Eu pun o întrebare
Nu nouă, însă dreaptă… nu liberă, dar mare.

Viaţa, moartea noastră noi le ţinem în mâni,
Pe ele deopotrivă noi ne simţim stăpâni.
O cupă cu otravă, un glonte, un pumnar
Ne scapă deopotrivă de-o lume de amar.
De ce ţin toţi la dânsa, oricât de neagră fie?
Ea împlineşte oare în lume vo solie?
E scop în viaţa noastră ­ vun scop al mântuirii?
Nu junghiem fiinţa pe-altarul omenirii?
A gândului lucire, a inimei bătaie
Ridică un grăunte din sarcina greoaie
Mizeriei comune? Trăind cu moartea-n sân
Pe altu-n astă lume îl doare mai puţin?
O, eu nu cer norocul, dar cer să mă învăţ
Ca viaţa-mi preţ să aibă şi moartea s-aibă preţ.
Să nu zic despre mine ce omului s-a zis:
Că-i visul unei umbre şi umbra unui vis.

O, Demiurg, solie când nu mi-ai scris în stele,
De ce mi-ai dat ştiinţa nimicniciei mele?
De ce-n al vieţii mijloc, de gânduri negre-un stol
Mă fac să simt în minte şi-n inimă un gol?
De ce de pe vedere-mi tu vălul ai rărit,
Să văd cum că în suflet nu am decât urât?
Viaţa mea comună s-o târâi uniform
Şi să nu pot de somnul pământului s-adorm?

Zadarnică, pustie şi fără înţeles
Viaţa-mi nu se leagă de-un rău sau de-un eres.
Eu nu mă simt deasupra şi nu sunt dedesupt,
Cu mine nu am luptă, cu lumea nu mă lupt
Pentru-o minciună mare ori mare adevăr.
Totuna mi-ar fi mie, căci alta nu mai cer,
Decât să fiu în dreapta ori stânga hotărât,
S-omor şi eu pe altul sau să fiu omorât
Şi făr- de nici un titlu în lume să mă-nser…

Căci ce-i la urma urmei minciună, adevăr?…
Să ţin numai la ceva… oricât ar fi de mic…
Dar nu ţin la nimica, căci nu mai cred nimic.

In 15 iunie 1889, Bucureşti,a murit poetul national Mihai Eminescu (nascut in 15 ianuarie 1850, Botoşani sau Ipoteşti), membru post-mortem al Academiei Române in anul 1948.