Arhive blog

Nimicnicia si absurdul vietii, Omar Khayam

Nimicnicia si absurdul vietii

de Omar Khayam

Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,
lar moartea n-o să-i schimbe rotundul şi splendoarea.
Şi nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii:
Ce sens avu venirea? Şi-acum- ce sens plecarea?

Un joc ce se repetă e viaţa- şi tu ştii:
Câştigul e durere şi moartea fără nume.
Ferice de copilul sfârşit în prima zi,
Mai fericit acela ce n-a venit pe lume.

Spun unii că există un Creator, şi zic
Că pentru a distruge, fiinţe a creat.
Fiindcă sunt urâte? Dar cine-i vinovat?
Sau pentru că-s frumoase? Nu mai pricep nimic.

Credinţă şi-ndoială, eroare şi-adevăr,
Ca boaba unei spume, uşoare sunt şi goale.
Opacă sau bogată în irizări de cer,
Această boabă-i chipul şi tâlcul vieţii tale.

Când am să plec din lume n-au să mai fie flori,
Nici chiparoşi, nici buze, nici vin cu-arome fine.
Nici zâmbet, nici tristeţe, nici înserări şi zori.
Nu va mai fi nici lumea- căci gândul meu o ţine.

Un punct pierdut e lumea în haosul imens
Toată ştiinţa noastră: cuvinte fără sens.
Om, pasăre şi floare sunt umbre în abis,
Zădarnic este gândul, iar existenţa- vis.

Un joc de şah e viaţa. Destinul singur joacă.
lar noi suntem pionii. Vrând de urât să-i treacă,
Ne mută, ne opreşte, un timp ne mută încă
Şi apoi în cutia neantului ne-aruncă.

Tu ai să pleci spre ziuă sau poate chiar diseară.
E timpul să bei vinul cu sufletul uşure.
Tu te compari, nebune, cu o comoară rară
Şi crezi că hoţii-aşteaptă cadavrul- să ţi-l fure?

Toti cei care plecarâ au adormit pe rând
În pulberea săracă a vanităţii lor.
Să bem, şi-ascultă-aicea amarul adevăr:
Tot ce-a spus fiecare, o, Saki, a fost vânt.

Durere şi mâhnire în lumea nesfârşită,
Cu mii de taine plină – alt lucru n-am găsit.
Ai vrut mai mult să afli, o, inimă-ostenită,
Dar astăzi, la plecare, nu ştim de ce-am venit.

Se-ntunecă. Mesenii extenuaţi de viaţă
Au adormit. În umbră, priviţi ce palizi sunt!
Întinşi şi reci! Tot astfel vor fi şi în mormânt.
N-aduceti lampa! Mortii nu mai au dimineată.

Vreau beat să fiu într-una şi-aş vrea să dorm mereu.
Am renunţat să aflu ce-i bine şi ce-i rău.
Durerea, bucuria- la fel sunt pentru mine.
Căci zâmbetu-i solia tristeţii care vine.

Tu eşti, bătrână lume, palatul trist în care
Aleargă nopţi şi zile, spre moarte galopând.
Şi unde şahi de-a rândul visară fiecare
Mărire sau iubire – şi s-au trezit plângând.

Mă-ntreb: ce-mi aparţine cu-adevărat? Ce rost
Avui, când fără urmă am să mă pierd în moarte?
Un scurt incendiu-i viaţa. Văpăi de toţi uitate,
Cenuşă spulberată-n vânt: un om a fost.

N-aş fi venit aicea de-aş fi putut alege.
Şi chiar dacă-aş fi liber, spuneţi-mi, unde-aş merge?
Să nu te naşti mai bine-i. Dar cum să evităm?
…Acum însă că suntem – de ce să mai plecăm?

Beţivule, imensă urnă, eu nu ştiu cin’ te-a modelat.
Ştiu doar că poţi-ncape-n trei vedre şi ştiu c-ai să te sfarmi curând.
Mult timp am să mă-ntreb atuncea: de ce ai fost oare creat,
De ce-ai fost fericit şi-acuma – de ce eşti doar pământ?

Prisos de strălucire eu lumii n-am adus.
Tot ce mă înconjoară – de mine-i mai presus.
Nedumerit şi singur mă-ntreb neîncetat:
De ce-am venit pe lume? De ce sunt alungat?

Prietenii mei unde-s? Călcatu-i-a-n picioare
Ne-ndurătoarea moarte? Dar noaptea mi se pare
Că-i mai aud cum cântă prin parcul adormit.
– Sunt morţi, ori poate numai sunt beţi de-a fi trăit?

Cu toate că-s frumoasă şi am parfum de lotuşi,
Deşi am ca laleaua obraz catifelat
Şi svelt ca chiparosul mi-e trupul, spune-mi, totuşi,
Ce scop avu cerescul Zugrav când m-a schiţat?

sursa

Omar Haiām (Ghiās od-Dīn Abul-Fatah Omār ibn Ibrāhīm Haiām Nișābūrī) (n. 18 mai 1048 la Nișapur, Persia – d. 4 decembrie 1131) a fost un poet, matematician, filosof și astronom persan.

Din blogosfera.

Mirela Pete.Invitație în Clubul Poveștii parfumate

Teo Negură.Toporul si padurea

Pilula lu` Lisandru.GURA LU` AINŞTAIN – “Ce te uiţi în cur… ce te uiţi în curtea mea?!”

Daurel.Despre cãlãtorii…

Zamfir Turdeanu’.Clipe încremenite (180512)

Ulise al II-lea cel Ocoş.Lătrături ocoşe (180512)

Amintiri din filumenie.Vechi scăpărări (180512)

Florina Lupa Curaru.Alt joc cu poze – 17.05.12

zamfirpop.Viaţa-n imagini (180512)

Gertrude Käsebier (18 mai 1852—13 octombrie 1934), fotograf american

Gertrude Käsebier – Auguste Rodin

Gertrude Käsebier – Portrait of Alfred Stieglitz

Gertrude Käsebier – The Manger

Gertrude Käsebier – The sketch

Portrait photograph of American photographer Gertrude Käsebier by Adolf de Meyer

Gertrude Käsebier, cu numele original Gertrude Stanton (18 mai 1852, Des Moines, Iowa, U.S.—13 octombrie 1934, New York, New York), artist fotograf de portrete american, una dintre fondatorii grupului influential Photo-Secession, cunoscuta pentru imaginile evocatoare cu femei si scene de familie.Ca si alti fotografi din acea perioada care lucrau in stilul pictural, Käsebier a fost interesata in promovarea fotografiei ca arta. Ca urmare, in anii 1902, ea impreuna cu Alfred Stieglitz, Clarence H. White si Edward Steichen au format grupul Photo-Secession.

Käsebier este cunoscuta pentru fotografiile care reprezinta maternitatea si pentru numeroasele portrete, multe ale unor faimosi artisti si scriitori, inclusiv studii ale sculptorului Auguste Rodin.Ca si alti colegi Pictorialisti, deseori a manipulat fotografiile pentru a corespunde intentiilor ei artistice.

Din blogosfera.

Teo Negură.Miercurea fără cuvinte 5 – drumul spre crezanie

Mirela Pete.Miercurea fără cuvinte. Interfon

Cristian Lisandru.Frenezie

PILULA LU` LISANDRU – Vin falsificat, WikiLeaks şi administraţia americană

Clipe de Cluj.Halele din centrul Capitalei…

Ioan Usca.Ultimul Mitropolit – 34

Gabriela Elena.Fără bon de ordine