Arhive blog

Francesco Albani(17 martie ori 17 august 1578 – 4 octombrie 1660), pictor italian baroc

Francesco Albani – The Annunciation

Francesco Albani – Baptism of Christ ca 1640

Francesco Albani – Spring

Francesco Albani – Summer

Francesco Albani – Autumn

Francesco Albani – Winter

Francesco Albani or Albano (17 martie ori 17 august 1578 – 4 octombrie 1660) a fost un pictor italian baroc din familia Albani.
S-a nascut in 1578 in Bologna, tatal lui era un negustor de matasuri care intentiona sa-l pregateasca in acel domeniu; insa pe la varsta de 12 ani, Albani a devenit ucenicul maestrului pictor manierist Denis Calvaert, unde l-a cunoscut pe Guido Reni. Curand dupa aceea l-a urmat pe Reni la asa numita „Academie” condusa de familia Carracci: Annibale, Agostino si Ludovico. Acest atelier a format carierele multor pictori ai scolii Bolognese, inclusiv Domenichino, Massari, Viola, Lanfranco, Giovanni Francesco Grimaldi, Pietro Faccini, Remigio Cantagallina si Reni.
In anul 1600, Albani s-a mutat la Roma pentru a lucra la pictarea de fresce in galeria de la Palazzo Farnese.

Albani a devenit cel mai important ucenic al maestrului Annibale Carracci. Folosind desenele lui Annibale si asistat de Lanfranco si Sisto Badalocchio, Albani a completat frescele de la capela San Diego din San Giacomo degli Spagnoli intre 1602-1607. In 1606-7, Albani a completat frescele din Palazzo Mattei di Giove din Roma.

Printre elevii lui Albani s-au numarat si fratele sau Giovanni Battista Albani, precum si Giacinto Bellini, Girolamo Bonini, Giacinto Campagna, Antonio Catalani, Carlo Cignani, Giovanni Maria Galli, Filippo Menzani, Andrea Sacchi, Andrea Sghizzi, Giovanni Battista Speranza, Antonio Maria del Sole, Emilio Taruffi si Francesco Vaccaro.

Francesco Albani(17 martie ori 17 august 1578 – 4 octombrie 1660), pictor italian baroc

Tot in 17 martie s-au nascut:

Mikhail Vrubel(17 martie 1856 – 14 aprilie 1910), pictor simbolist rus.

Jean-Marc Nattier (17 martie 1685 – 7 noiembrie 1766), pictor francez.

Ora Pământului, Earth Hour 2012

Update:Ora Pamantului, sarbatorita in Romania pentru al patrulea an consecutiv

In fiecare an, in ultima sambata din luna martie, milioane de oameni, institutii si companii sting luminile timp de o ora, alaturandu-se celui mai mare eveniment de mediu din istorie – Earth Hour.

Earth Hour a apărut ca un răspuns la o întrebare simplă: cum îi putem determina pe oameni să conştientizeze una din cele mai mari ameninţări actuale, schimbările climatice? Replica a venit de la WWF Australia, concretizată într-o campanie care promova un gest pe cât de simplu, pe atât de puternic: stingerea luminilor. Se întâmpla pe 31 martie 2007, la Sydney, când 2 milioane de case şi sedii de companii australiene au stins luminile timp de o oră. Ora Pământului.

În 2008, 50 de milioane de oameni au ales să celebreze Earth Hour. În 2009, aproape un miliard de oameni din peste 4100 de oraşe de pe mapamond au stins lumina pentru a trimite liderilor lumii un mesaj puternic despre nevoia de acţiune împotriva schimbărilor climatice. În 2010, 4500 de orașe din 128 de ţări au participat la Earth Hour pe 27 martie, campania devenind, astfel, cea mai mare acţiune de mediu din toate timpurile. În 2011, comunitatea de susţinători Earth Hour a atins 1.8 miliarde de oameni, din 5200 de oraşe, din peste 135 de ţări.

Detalii pe www.ora-pamantului.ro

20 oraşe s-au întrecut pentru titlul Capitala Earth Hour România, o competiţie organizată de WWF- România, în contextul evenimentului Earth Hour 2012. Programat pentru 31 martie, în intervalul 20.30 – 21.30, Earth Hour (Ora Pământului), cea mai mare manifestare de mediu din istorie, continuă tradiţia deja binecunoscută a stingerii luminilor în mod simbolic, dar vine şi cu un element nou: Earth Hour 2012 este ediţia provocărilor!

Oraşele care au acceptat provocarea WWF de a demonstra că pot construi strategii pe termen mediu şi lung, în beneficiul cetăţenilor şi al naturii sunt: Adjud, Bistriţa, Botoşani, Brăila, Braşov, Bucureşti, Cluj Napoca, Constanţa, Giurgiu, Iasi, Mizil, Panciu, Ploiesti, Ramnicu Valcea, Roman, Sighisoara, Slobozia, Suceava,Timisoara şi Vaslui.

Bistriţa, Iaşi şi Timişoara au obţinut cele mai bune rezultate, la cele 3 categorii de evaluare: iniţiativele din domeniul protecţiei mediului înconjurător derulate în anii trecuţi, cele ce urmează a fi implementate în viitorul apropiat, şi planurile pentru organizarea Earth Hour 2012.

sursa:ora-pamantului.ro

Remember, postari din anii trecuti legate de ziua de 17 martie.

17 martie, Ziua națională a Irlandei, Ziua Sf. Patrick, sarbatoarea irlandezilor.

Mikhail Vrubel(17 martie 1856 – 14 aprilie 1910) este considerat ca cel mai mare pictor rus simbolist.

Din blogosfera.

Mirela Pete.Slainte! …de St. Patrick’s Day

Clipe de Cluj.Tineri arhitecţi din Germania. Expoziție la Muzeul de Artă din Cluj

Gabriela Elena.Mai în glumă, mai în serios…

Jean-Marc Nattier (17 martie 1685 – 7 noiembrie 1766), pictor francez

 Jean-Marc Nattier - Madame Louise of France

Jean-Marc Nattier – Madame Louise of France

 

Jean-Marc Nattier – Louise Henriette Gabrielle de Lorraine, Princesse de Turenne, Duchess of Bouillon

Jean-Marc Nattier – Marie Sophie Charlotte de La Tour d’Auvergne

Jean-Marc Nattier – Madame Adélaïde de France

Jean-Marc Nattier - Portrait of Isabella of Parma (1741-1763), first wife of Holy Roman Emperor Joseph II of Austria

Jean-Marc Nattier – Portrait of Isabella of Parma (1741-1763), first wife of Holy Roman Emperor Joseph II of Austria

Jean-Marc Nattier – Portrait of Louis XV of France

Jean-Marc Nattier - Portrait of a Young Woman Painter

Jean-Marc Nattier – Portrait of a Young Woman Painter

Jean-Marc Nattier - Marie Leczinska

Jean-Marc Nattier – Marie Leczinska

Jean-Marc Nattier - Joseph Bonnier de la Mosson

Jean-Marc Nattier – Joseph Bonnier de la Mosson

Jean-Marc Nattier - The Duchesse de Chaulnes Represented as Hebe

Jean-Marc Nattier – The Duchesse de Chaulnes Represented as Hebe

Jean-Marc Nattier - Portrait of Baronne Rigoley d'Ogny as Aurora

Jean-Marc Nattier – Portrait of Baronne Rigoley d’Ogny as Aurora

Jean-Marc Nattier - Louise Henriette de Bourbon-Conti , Later Duchesse d'Orléans

Jean-Marc Nattier – Louise Henriette de Bourbon-Conti , Later Duchesse d’Orléans

 Jean-Marc Nattier - Thalia, Muse of Comedy

Jean-Marc Nattier – Thalia, Muse of Comedy

Jean-Marc Nattier - Portrait of Madame Bouret as Diana

Jean-Marc Nattier – Portrait of Madame Bouret as Diana

Jean-Marc Nattier - Marie Adelaide of France as Diana

Jean-Marc Nattier – Marie Adelaide of France as Diana

Jean-Marc Nattier - Philippine Élisabeth d'Orléans

Jean-Marc Nattier – Philippine Élisabeth d’Orléans

Jean-Marc Nattier – Henriette of France as Flora

Jean-Marc Nattier - Princess Louise-Élisabeth of France - The Earth

Jean-Marc Nattier – Princess Louise-Élisabeth of France – The Earth

 Jean-Marc Nattier - Princess Marie Adélaïde of France - The Air

Jean-Marc Nattier – Princess Marie Adélaïde of France – The Air

Jean-Marc Nattier - Princess Victoire of France - The Water

Jean-Marc Nattier – Princess Victoire of France – The Water

 Jean-Marc Nattier - Princess Anne-Henriette of France - The Fire

Jean-Marc Nattier – Princess Anne-Henriette of France – The Fire

Jean-Marc Nattier (17 martie 1685 – 7 noiembrie 1766), pictor francez, s-a nascut in Paris, al doilea fiu al pictorului portretist Marc Nattier (1642–1705) si al pictoritei de miniaturi, Marie Courtois (1655–1703).

Primele lectii de pictura le-a primit de la tatal sau, apoi de la unchiul sau, pictorul istoric Jean Jouvenet (1644–1717). A intrat la Royal Academy in 1703 si a facut o serie de desene in cercul de pictura al Mariei de Médicis cu Peter Paul Rubens in palatul Luxembourg Palace; publicarea (1710) gravurilor bazate pe aceste desne l-au facut celebru pe Nattier. In 1715 a plecat la Amsterdam, unde se afla atunci Petre cel Mare si a pictat portretele tarului si al imparatesei Ecaterina, insa e refuzat oferta de a pleca in Rusia.

Nattier aspira sa fie pictor istoric. Intre 1715 si 1720 s-a dedicat unor compozitii ca „Battle of Pultawa”, pe care a pictat-o pentru Petre cel Mare si „Petrification of Phineus and of his Companions”, care i-a adus alegerea in Academie. Colapsul financiar din 1720 l-a ruinat pe Nattier, care l-a fortat sa-si dedice portretisticii intreaga energie, fiindca era mai profitabila.A devenit pictorul femeilor de la Curtea lui Louis XV. Ulterior a readus genul de portrete alegorice.

Portretele domnelor de la Curte, gratioase si fermecatoare pictate in aceasta maniera de catre Nattier erau foarte la moda.

Jean-Marc Nattier (17 martie 1685 – 7 noiembrie 1766), pictor francez

Tot in 17 martie s-au nascut:

Mikhail Vrubel(17 martie 1856 – 14 aprilie 1910), pictor simbolist rus.

Francesco Albani(17 martie ori 17 august 1578 – 4 octombrie 1660), pictor italian baroc.

Din blogosfera.

Gabriela Elena.Când zidul se surpă

Mikhail Vrubel(17 martie 1856 – 14 aprilie 1910), pictor simbolist rus

st-patrick-day-hat

La multi ani irlandezilor de ziua lor!17 martie-Ziua Sf. Patrick,sarbatoarea irlandezilor

Mikhail Vrubel –  Six-winged Seraph (Azrael)

Mikhail Vrubel – Six-winged Seraph (Azrael)

Mikhail Vrubel – Morning

Mikhail Vrubel - Demon Seated in a Garden

Mikhail Vrubel – Demon Seated in a Garden

Mikhail Vrubel - Night

Mikhail Vrubel – Night

Mikhail Vrubel - Fortune teller

Mikhail Vrubel – Fortune teller

Mikhail Vrubel - Lamentation

Mikhail Vrubel – Lamentation

Mikhail Vrubel - Lamentation

Mikhail Vrubel – Lamentation

Mikhail Vrubel (in rusa: Михаил Александрович Врубель)(17 martie 1856 – 14 aprilie 1910) este considerat ca cel mai mare pictor rus simbolist. In realitate, el a fost rezervat fata de tendintele artei moderne, astfel ca originile stilului sau neobisnuit de pictura ar trebui cautate in pictura bizantina tarzie si a  renasterii timpurii.

Vrubel a excelat nu numai in pictura, ilustratii, desene,  ci si in arte aplicate ca ceramica, majolica si vitralii.A executat si masti arhitecturale, scenografii si costume.

Pictura  Seated Demon (1890) e cea care i-a adus artistului notorietate.Cei mai multi critici de arta conservatori l-au acuzat de „uratenie salbatica”, in timp ce patronul artelor, Savva Mamontov, a considerat seria  Demon ca „o simfonie fascinanta a unui geniu” si i-a comandat lui  Vrubel pictarea de decoratiuni pentru opera sa privata si locuintele prietenilor sai.

In 1896 s-a indragostit de faimoasa cantareata de opera, S-au casatorit si s-au stabilit in Moscova,  Zabela a fost invitata de  Mamontov sa cante la opera sa privata.Acolo Vrubel a proiectat scenografiile si costumele pentru spectacolele sotiei sale, opere ale compozitorilor rusi. In 1906, coplesit de o  boala mentala si aproape orb, artistul a renuntat la pictura.

Galerie de pictura.

Mikhail Vrubel(17 martie 1856 – 14 aprilie 1910), pictor rus simbolist


Postul  CELLEI se numeste Ziua Sfantului Patrick.Ioan Usca, cunoscut ca Vania continua povestea miroznei, Gabriela Savitsky cu  partea a V-a a celor Patruzeci de mucenici (V).Călin Hera ne prezinta un poem de la Eugen Evu.Elisa a fost la doctor după reţete.Cristian scrie un nou capitol din viaţa.Geanina asteapta primăvara.Mirela continua povestile parfumurilor.Belle de Jour ne arata lumea lui Bruno Torfs.Vaca verde vorbeste despre un Cer roz.Laura ne arata  Copiii imbracati de Fallas.

Tot in 17 martie s-au nascut:

Jean-Marc Nattier (17 martie 1685 – 7 noiembrie 1766), pictor francez.

Francesco Albani(17 martie ori 17 august 1578 – 4 octombrie 1660), pictor italian baroc.

Cugetari de ieri despre azi

Navigand pe oceanul nemarginit al netului in cautarea copacului intelept care are toate raspunsurile la intrebarile noastre,am ajuns pe o insula necunoscuta.Pentru ca-mi place sa descopar si sa descifrez tainele,am poposit pe insula cu prietenii mei si am inceput cercetarea.Am descoperit cateva minunatii despre care nici nu stiam ca exista.Am gasit si cateva cugetari ale unui om care a trait demult,le-am citit si am gandit ca descriu exact realitatea in care traim.

Cugetări scrise în închisoarea de la Cluj
de Alecu Russo

Alecu Russo (*17 martie 1819, Chişinău – †5 februarie 1859) a fost poet, prozator, eseist, memorialist şi critic literar român (originar din Basarabia), ideolog al generaţiei de la 1848. Este autorul volumului Cântarea României, tipărit anonim. Fără a revendica vreodată explicit această operă, a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române.

„Fiecare revoluţie trebuie să nască un adevăr pe lume, şi fiecare criză prin care a trecut omenirea a produs un bine sau germenul unui bine, dar nimic până acum nu a putut să desfiinţeze falsul patriotism.

Falsul patriotism este masca egoismului în timpurile de tulburare. Aceia care speculă libertăţile popoarelor, care nu au alte principii decât interesul personal, alt Dumnezeu decât pe sine însuşi, altă profesie de credinţă decât noi prin noi şi pentru noi; aceia care nu cred nici în popor, nici în libertate, nici în sacrificiuri, nici în devotament, se acoperă cu haina patriotismului în zile de lupte, în zilele cele mari ale popoarelor. Ei par că fac sacrificiuri, dar nu sacrifică nimica, ci pun la dobândă.

Frazele sunătoare ale acelor ce grăiesc mult ascund adeseori precugetări urâcioase. Adevăraţii oameni ai poporului, aceia care gândesc ca dânsul, vorbesc puţin, lucrează cât pot şi plâng, când alţii tot grăiesc! Poporul suferă şi geme, poporul lucrează, poporul nu grăieşte decât prin tăcerea lui.

Când adevăraţii oameni ai poporului au grăit şi cu umărul poporului au răsturnat o lege despotică, un rege, o instituţie nedreaptă, falşii patrioţi se îndeasă la paradă, apucă partea cea mai mare… şi atunci devin lucruri neauzite, de care naţiile se ruşinează mai pe urmă.

Sub cuvânt de adevăr şi de bine comun, falşii patrioţi sună în toate părţile, şi în sânul gloatelor se găsesc oameni buni, însă slabi la minte, care se exaltă la vorbele lor, se răspândesc prin ţară şi tulbură conştiinţa concetăţenilor.

Gloatele sunt îndurătoare, căci ele simt puterea lor. Toate popoarele au asemănare între ele, căci au aceleaşi suferinţe; ele au instincturi generoase. Hulă şi blestem asupra celor ce înşeală popoarele!

Adeseori aceia care strigă în contra aristocraţiei sunt nişte aristocraţi ascunşi în sdrenţele demagogiei, nişte falşi patrioţi. Aceşti aristocraţi de uliţă, de noroi, de patimă sunt cei mai aprigi duşmani ai libertăţii. Ei decretează legile de proscripţie, ei măsoară şi vând libertatea ca o marfă; ei aruncă pietre oamenilor de pace şi de onoare; ei acuză de trădare pe cine nu vrea să coboare în rândul lor.

Adevăraţii patrioţi sunt senini, căci adevărul este senin ca cerul zilelor frumoase; sunt îndurători, căci libertatea este mizericordioasă ; sunt drepţi, pentru că libertatea este însăşi dreptatea. Evanghelia este cartea libertăţii. Hristos nu a zis: „Ucideţi pe aceia care nu vor să creadă în mine”; Hristos a zis: „Cuvântul este pentru toţi acei care vor să-l asculte”.

Dacă Hristos s-ar coborî astăzi pe pământ, falşii patrioţi l-ar răstigni în numele libertăţii.

O, libertate, tu eşti strigătul lumii, dar nu eşti încă credinţa sa!

Nu bunele legi, dar bunii judecători apără altarul libertăţii. Judecătorii care discută legea, aceia care gândesc la înaintări şi sunt muşcaţi de şarpele ambiţiei, aceia care consideră legea ca un mijloc folositor pentru sine sunt mai periculoşi decât plagele Egiptului.

Judecătorii care se gândesc la siguranţa societăţii, la suferinţele omenirii, la mărirea sacerdoţiului, ce sunt chemaţi a exercita, acei judecători, însemnaţi pe frunte cu degetul lui Dumnezeu, sunt adevăraţii stâlpi ai templului Dreptăţii; ei sunt gloria unei naţii.

Naţia lucrează pentru toţi, judecătorul trebuie să lucreze pentru fiecare.
Dacă aş avea să-mi fac testamentul politic, aş zice concetăţenilor mei: „O, fraţilor, alegeţi judecători buni! Opriţi birocraţia de a deveni o putere despotică; căci ea nu trebuie să fie decât servitoarea publicului care o plăteşte. Aştupaţi-vă urechea la glasul falşilor patrioţi. Astfel ţara va fi scăpată de trădători şi de călăi”.

Cu cât dobândesc experienţă prin studiul omenirii, mă conving că libertatea absolută este cu neputinţă în lume, fără o deplină transformare a neamului omenesc.

Acolo unde principiul egalităţii, deşi consacrat prin lege, nu a prins încă rădăcină în moravuri, minorităţile vor fi adesea victimele majorităţilor, căci gloatele sunt mefiante (neîncrezătoare), neluminate şi lesne de a pleca urechea la minciunile şi la perfidia celor răi.

În aşa stare de lucruri ades libertatea este înlocuită prin brutalitate, şi egalitatea — prin silnica reducere a tot ce este mare la o măsură mică şi degratoare”.