Arhive blog

Pisanello (c. 1395 – probabil 1455), pictor italian renascentist

Pisanello - Apparition of the Virgin to Sts Anthony Abbot and George

Pisanello – Apparition of the Virgin to Sts Anthony Abbot and George

Pisanello – St George and the Princess of Trebizond (detail)

Pisanello – Madonna of the quail

Pisanello – Annunciata

Pisanello – The Conversion of Saint Paul

Pisanello - Portrait of a Princess of the House of Este

Pisanello – Portrait of a Princess of the House of Este

Pisanello - Portrait of Lionello d'Este

Pisanello – Portrait of Lionello d’Este

Pisanello - St. George and the Princess,Detail

Pisanello – St. George and the Princess,Detail

Pisanello - Sigismund, Holy Roman Emperor

Pisanello – Sigismund, Holy Roman Emperor

Pisanello - A man

Pisanello – A man

Pisanello – The Luxury

Pisanello – Medaglia di Lionello d’Este (verso)

Pisanello (c. 1395 – probabil 1455), cunoscut ca Antonio di Puccio Pisano ori Antonio di Puccio da Cereto, a fost unul dintre cei mai distinsi pictori ai Renasterii italiene timpurii si Quattrocento. El a fost aclamat de poeti ca Guarino da Verona si laudat de umanistii vremii care l-au comparat cu ilustrii Cimabue, Phidias si Praxiteles.

Pisanello este cunoscut pentru splendidele fresce, elegantele portrete, micile picturi si multe desene reusite.

A fost angajat de Dogele din Venetia, de Papa de la Vatican si la Curtile din  Verona, Ferrara, Mantua, Milan, Rimini, precum si de regele din Neapole. A fost foarte stimat de familiile Gonzaga si Este.

Multe dintre lucrarile lui Pisanello au fost gresit atribuite altor artisti ca Piero della Francesca, Albrecht Dürer si Leonardo da Vinci, doar cativa dintre ei. Cele mai multe dintre lucrarile lui au disparut, insa multe desene si medalii au supravietuit.
Viata lui Pisanello este intrucatva invaluita in mister. S-a nascut intre 1380 si 1395 si a murit intre 1450 si 1455 (probabil intre 14 iulie si 8 octombrie 1455). S-a nascut in Pisa, insa si-a petrecut primii ani in San Vigilio sul Lago in teritoriul Veronei. Probabil a primit primele lecyii de arta de la un pictor veronez (poate Altichiero ori Stefano da Verona) dupa cum se vede in stilul lui de inceput.
Intre 1415 si 1420, Pisanello a fost asistentul renumitului pictor si iluminist Gentile da Fabriano de la care a dobandit stilul rafinat, delicat, detaliat. Pisanello a mai dobandit de la el si gustul pentru materiale pretioase si tesaturi frumoase care se observa in picturile lui de mai tarziu.

Giorgio Vasari, un artist si biograf din Renasterea italiana, a scris ca Pisanello a a lucrat si-n atelierul lui. Trebuie sa-l fi cunoscut si pe Paolo Uccello.

In Mantua, la familia Gonzaga, intre 1424 si 1426, Pisanello a pictat una dintre cele mai importante dintre lucrarile lui care au supravietuit: fresca „Annunciation in San Fermo”, Verona. A fost folosita pentru a infrumuseta   monumentul funerar a lui Nicolò di Brenzoni de catre sculptorul florentin Nanni di Bartolo.

Pisanello i-a influentat pe multi dintre contemporanii lui, insa nu si-a creat propria scoala. Geniul lui a stralucit putin si dupa moartea lui a fost repede uitat.

In 22 mai s-a nascut Mary Cassatt (22 mai 1844 — 14 iunie 1926), pictorita americana, a reprezentat în pictură ceea ce cunoştea cel mai bine : viata confortabilă şi tihnită a femeilor burgheze de la finalul secolului al XIX lea .

Pisanello (c. 1395 – probabil 1455), pictor italian renascentist

Din blogosfera. 

Cristian Lisandru.PA (85 de cuvinte) – Proză arhiscurtă

PILULA LU` LISANDRU – Salata de presă

Călin Hera.La plajă în Barceloneta

Ioan Usca.Ultimul Mitropolit – 38

Ioan Usca.Melomanii

Caius.Masacrul

lunapatrata.Vino…

Punctul de vedere.Petrica, da-i pe…Eurosport

Fra Angelico(c. 1395 – 18 februarie 1455), pictor renascentist timpuriu

Fra Angelico – Triptych. The Last Judgment

Fra Angelico – Triptych. The Last Judgment, detail

Fra Angelico – The Coronation of the Virgin

Fra Angelico – Virgin and Child with Saints Dominic and Catherine of Alexandria

Fra Angelico – Christ Glorified in the Court of Heaven

Fra Angelico, (c. 1395 – 18 februarie 1455) pictor renascentist timpuriu, cel mai valoros reprezentant al pictorilor de inspirație sacră din quattrocento. Este menționat în lucrarea lui Giorgio Vasari Viețile artiștilor ca având un „talent rar și desăvârșit”. Cunoscut în Italia drept il Beato Angelico, pentru contemporani el era Fra Giovanni da Fiesole. În lucrarea lui Vasari, scrisă înainte de 1555, era deja cunoscut drept Fra Giovanni Angelico. În timpul vieții și imediat după moartea sa, era de asemenea supranumit și Il beato (Cel Binecuvântat), din cauza talentului său de a picta subiecte religioase. Fiesole este uneori eronat considerat ca parte a numelui său oficial, cu toate că era doar denumirea orașului unde a depus jurămintele monahale, folosit de către contemporani pentru a-l diferenția de alți Fra Giovanni. Este trecut în Lista martirilor Bisericii Romano-Catolice  drept Beatus Ioannes Faesulanus, cognomento Angelicus. Biograful din secolul al XVI-lea spune despre el: „Este cu neputință să reverși prea multe laude asupra acestui sfânt părinte, care era atât de modest și umil în toate cele ce făcea și spunea și ale cărui picturi erau zugrăvite cu atâta ușurință și pioșenie”.

Fra Angelico s-a născut la sfârșitul secolului al XIV-lea la Vicchio di Mugello, Rupecanina, în apropiere de Fiesole, sub numele de Guido di Pietro. Nu se cunoaște nimic despre părinții săi. A fost botezat Guido sau Guidolino. Cele mai timpurii documente în legătură cu Fra Angelico datează din 17 octombrie 1417, când s-a alăturat unei confrerii religioase la Carmine, sub numele de Guido di Pietro. Acest document atestă de asemenea că era deja pictor, fapt dovedit mai apoi și de două înregistrări de plată către Guido di Pietro, în ianuarie și februarie 1418 pentru munca depusă la pictarea bisericii San Stefano del Ponte. Prima atestare a lui Fra Angelico ca monah datează din 1423, când este pentru prima dată numit Fra Giovanni, după obiceiul monahilor de a-și schimba numele la îmbrăcarea rasei călugărești. A fost membru al ramurii Observatorilor al Ordinului Dominicanilor, la Fiesole. Inițial, Fra Angelico s-a pregătit ca miniaturist, probabil lucrând împreună cu fratele său mai mare, Benedetto, călugăr dominican și el. Maestrul său în miniaturi nu este cunoscut. Mănăstirea San Marco din Florența păstrează mai multe manuscrise care îi sunt atribuite total sau parțial. Pictorul Lorenzo Monaco se poate să fi contribuit și el la pregătirea sa artistică, iar influența Școlii din Siena poate fi regăsită și ea în opera lui Fra Angelico. În mănăstirile unde a locuit i-au fost încredințate mai multe îndatoriri importante, însă acest lucru nu l-a împiedicat să-și creeze opera, care a devenit cunoscută foarte curând.

In 1418 va reveni la Fiesole, unde va executa un număr de fresce, precum și decorarea altarului, piesă deteriorată, dar restaurată. Va rămâne aici până în 1436, când, împreună cu alți călugări se va muta la nou-construita mănăstire dominicană San Marco din Florența. Venirea la Florența l-a adus în centrul activităților culturale ale regiunii, precum și ocazia de a se afla sub patronajul lui Cosimo de Medici, unul dintre cei mai puternici și mai bogați din nobilii orașului. Cosimo de Medici a aranjat să îi fie rezervată o chilie doar pentru el în mănăstire (mai târziu ocupată de Savonarola), unde se putea retrage departe de lume. Conform lui Vasari, la îndemnul acestuia a început Fra Angelico proiectul pictării mănăstirii, incluzând magnifica frescă din capitlu, mult reprodusa Bunavestire, o Maesta cu sfinți, precum și o serie de fresce pioase, reprezentând aspecte ale vieții lui Iisus, ce împodobesc pereții chiliilor. În 1439 a terminat una dintre cele mai cunoscute opere ale sale, altarul mănăstirii San Marco din Florența. Rezultatul va fi neobișnuit pentru acea perioadă. Imaginea Madonnei cu Pruncul pe tron, înconjurată de sfinți era destul de frecventă, cuprinzând un decor celest, cu îngeri și sfinți plutind sub formă de prezențe divine și nu de oameni. În acest caz însă, sfinții sunt așezați de jur împrejur, aranjați astfel încât dau impresia că discută despre experiența de a o vedea pe Fecioară în toată splendoarea. Astfel de picturi, cunoscute sub numele de Sacra Conversatione, vor deveni specialitatea lui Giovanni Bellini, Perugino și Rafael.

În perioada 1449-1452, Fra Angelico se va afla în vechea sa mănăstire de la Fiesole, unde fusese numit stareț. În 1455, Fra Angelico moare în timp ce se afla la Roma, probabil pentru a lucra la capela Papei Nicolae. Va fi înmormântat în Biserica Santa Maria sopre Minerva. În 1982, Papa Ioan Paul al II-lea îl va canoniza pe Fra Angelico. Potrivit tuturor părerilor, puțini dintre cei canonizați ar fi meritat-o mai mult decât Fra Giovanni. A dus o viață sfântă și înfrânată plăcerilor, refuzând orice mărire, de asemenea fiind fratele celor săraci. Niciun om nu l-a văzut vreodată mânios. Picta cu neîncetată sârguință, tratând doar subiecte sacre; niciodată nu își stiliza sau modifica munca, probabil având sentimentul religios că ceea ce a așternut, astfel v-a rămâne. Obișnuia să spună că acela care ilustrează faptele lui Hristos ar trebui să creadă cu tărie în Hristos. Este subliniat faptul că el niciodată nu mânuia pensula fără rugăciuni fierbinți, iar în timp ce picta ‚’’Răstignirea pe cruce’’ plângea. Stilul lui Fra Angelico a fost descris drept „pios” și într-adevăr, aceasta este trăsătura sa predominantă.

Fra Angelico(c. 1395 – 18 februarie 1455), pictor renascentist timpuriu

Din blogosfera.

CELLA. 😦

CELLA.REZUMAT, asumat- faptul divers: cu eternitatea e greu

Cristian Lisandru. Cetatea din anticamera trecutului – 9 –