Arhive blog

Frederick Arthur Bridgman (10 noiembrie 1847 – 13 ianuarie 1928), pictor american

Frederick Arthur Bridgman - A Circassian

Frederick Arthur Bridgman – A Circassian

Frederick Arthur Bridgman - A veiled beauty of Constantinople.

Frederick Arthur Bridgman – A veiled beauty of Constantinople.

Frederick Arthur Bridgman - Portrait of a Woman

Frederick Arthur Bridgman – Portrait of a Woman

Frederick Arthur Bridgman - Aicha, Woman of the Kabylia Mountains

Frederick Arthur Bridgman – Aicha, Woman of the Kabylia Mountains

Frederick Arthur Bridgman - Armenian Woman

Frederick Arthur Bridgman – Armenian Woman

Frederick Arthur Bridgman - The Favorite

Frederick Arthur Bridgman – The Favorite

Frederick Arthur Bridgman - Young Moorish Woman

Frederick Arthur Bridgman – Young Moorish Woman

Frederick Arthur Bridgman - Young girl of Tlemcen, Algeria

Frederick Arthur Bridgman – Young girl of Tlemcen, Algeria

Frederick Arthur Bridgman - The Reading Lesson

Frederick Arthur Bridgman – The Reading Lesson

Frederick Arthur Bridgman - Orientalist Interior

Frederick Arthur Bridgman – Orientalist Interior

Frederick Arthur Bridgman - The Messenger

Frederick Arthur Bridgman – The Messenger

Frederick Arthur Bridgman - Queen of the Brigands

Frederick Arthur Bridgman – Queen of the Brigands

Frederick Arthur Bridgman - The First Steps

Frederick Arthur Bridgman – The First Steps

Frederick Arthur Bridgman - The Harem

Frederick Arthur Bridgman – The Harem

Frederick Arthur Bridgman - The Card Players

Frederick Arthur Bridgman – The Card Players

Frederick Arthur Bridgman - Learning the Qu'ran

Frederick Arthur Bridgman – Learning the Qu’ran

Frederick Arthur Bridgman - Outside the Mosque

Frederick Arthur Bridgman – Outside the Mosque

Frederick Arthur Bridgman - A North African Courtyard

Frederick Arthur Bridgman – A North African Courtyard

Frederick Arthur Bridgman - Interior of an Arab Palace

Frederick Arthur Bridgman – Interior of an Arab Palace

Frederick Arthur Bridgman - In the Souk

Frederick Arthur Bridgman – In the Souk

Frederick Arthur Bridgman - Scene in Morocco

Frederick Arthur Bridgman – Scene in Morocco

Frederick Arthur Bridgman - Market Scene

Frederick Arthur Bridgman – Market Scene

Frederick Arthur Bridgman - Rêverie

Frederick Arthur Bridgman – Rêverie

 Frederick Arthur Bridgman - The Siesta

Frederick Arthur Bridgman – The Siesta

Frederick Arthur Bridgman - In the Harem

Frederick Arthur Bridgman – In the Harem

Frederick Arthur Bridgman - Fountain of Borkadem

Frederick Arthur Bridgman – Fountain of Borkadem

Frederick Arthur Bridgman - A Coastal Trail

Frederick Arthur Bridgman – A Coastal Trail

Frederick Arthur Bridgman (10 noiembrie 1847 – 13 ianuarie 1928) a fost un pictor american cunoscut pentru picturile lui cu subiecte  „Orientaliste”.  Nascut in Tuskegee, Alabama, a fost fiul unui medic. A inceput ca desenator in New York City, pentru American Bank Note Company in 1864–65 si a studiat arta in aceiasi ani la Brooklyn Art Association si la National Academy of Design. A plecat la Paris in 1866, iar in 1867 a intrat in atelierul renumitului pictor academic Jean-Léon Gérôme (1824–1904), unde a fost influentat de stilul si temele orientale ale lui Gérôme. Dupa aceea, Parisul a devenit sediul sau central. In 1874 a fost ales in National Academy of Design ca membru asociat, apoi a devenit membru plin in 1881. Bridgman a facut prima sa calatorie in Africa de Nord intre 1872 si 1874, impartindu-se intre Algeria si Egipt. Acolo a executat aproximativ trei sute de schite, care au devenit sursa pentru cateva picturi in ulei si care au atras imediat atentia. Bridgman a devenit cunoscut ca „Gérôme american”, cu toate ca Bridgman va adopta ulterior o estetica mai naturalista, punand accentul pe culorile luminoase si stilul pictural. Lucrarea lui importanta de dimensiuni mari, ‘The Funeral Procession of a Mummy on the Nile’, din Salonul de la Paris (1877), cumparata de James Gordon Bennett, Jr., i-a adus Crucea Legiunii de Onoare. Desi Bridgman a fost legat mai mult de Franta, popularitatea sa in America nu a scazut deloc.

Frederick Arthur Bridgman (10 noiembrie 1847 – 13 ianuarie 1928), pictor american

Blanche Hoschedé Monet(10 noiembrie 1865 – 1947), pictorita impresionista franceza

Blanche Hoschedé-Monet – Le jardin à Giverny

Blanche Hoschedé-Monet – Giverny, the Rosarium of Monet.

Blanche Hoschedé-Monet – The Garden at Giverny

Blanche Hoschede-Monet – Wistarias at Giverny

Blanche Hoschedé-Monet – Le pont Japonais à Giverny

Blanche Hoschedé-Monet – Pont Japonais

Blanche Hoschedé-Monet – Le jardin de Monet à Giverny

Blanche Hoschede-Monet – The Willow, the Roses and the Waterlilies at Giverny

Blanche Hoschedé-Monet – Bassin aux Nymphéas, Giverny

Blanche Hoschedé-Monet – La Maison de Claude Monet

Blanche Hoschedé-Monet – Giverny, Willow and Roses

Blanche Hoschede-Monet – Rhododendrons, 1928

Blanche Hoschedé-Monet – La meuele (The Haystack)

Blanche Hoschedé-Monet – L’église de Giverny

Blanche Hoschede-Monet – Blue House in the Outskirts of Giverny

Blanche Hoschedé-Monet – Le-Poujal-sur-Orb (Hérault)

Blanche Hoschedé-Monet – Impressionistic summer landscape with water lilies in a stream

Blanche Hoschedé-Monet – Les peupliers

Blanche Hoschedé-Monet – Les Vergers

Blanche Hoschedé-Monet – View of Giverny from the Hills

Blanche Hoschedé-Monet – Drei Frauen im Schilfgras am Meeresstrand

Blanche Hoschedé-Monet – Le Bassin au Nympheas à Giverny

Blanche Hoschede-Monet – Winter Landscape

Blanche Hoschedé-Monet – Fleurs dans un vase de cuivre

Blanche Hoschedé Monet  a fost o pictorita frantuzoaica, atat fiica vitrega, cat si nora lui Claude Monet. S-a nascut in Paris pe 10 noiembrie 1865 si a murit in Giverny in 1947.
Ea a fost a doua fiica a lui Ernest Hoschedé si Alice Hoschedé. Ernest era un om de afaceri, un mare proprietar de magazine din Paris si colectionar de arta impresionista. In 1876 l-a angajat pe Claude Monet sa-i picteze cateva panouri decorative in locuinta sa, castelul Rottembourg din Montgeron. In 1877 Ernest Hoschedé a dat faliment, iar colectia lui de arta a fost scoasa la licitatie. Ernest, Alice si cei 6 copii ai lor s-au mutat intro casa in Vétheuil cu Monet, cu Camille, prima sotie a lui Monet si cu cei doi fii ai familiei, Jean si Michel. Ernest si-a petrecut cea mai mare parte a vietii in Paris si la un moment dat si-a abandonat familia si a plecat in Belgia. In 1879 dupa moartea lui Camille Monet, Alice Hoschedé si cei doi copii ai lui Monet au locuit impreuna in Paris. In cele din urma s-a apropiat de Monet in Vétheuil, apoi s-a mutat cu el la Poissy in 1881, in final s-au stabilit in Giverny in 1883. Relatia dintre Claude Monet si Alice Hoschedé a devenit oficiala chiar daca ei nu s-au casatorit. Dupa moartea lui Ernest Hoschedé in 1891, Claude Monet si Alice Hoschedé s-au casatorit in 1892.
Blanche a fost atrasa imediat de Claude Monet. Avea 11 ani cand a descoperit arta picturii. Si-a petrecut multe ore in  atelierul lui Claude Monet, precum si in atelierul lui Édouard Manet. In 1882 Claude Monet a inchiriat o casa de vacanta in Pourville, iar Blanche a inceput sa picteze alaturi de el. Cand Claude Monet a creat seriile „Haystacks” (1890–1891) Blanche a fost complet supusa influentei lui. Blanche a devenit asistenta si eleva lui Monet. Deseori ii cara sevaletul si panzele cu o roaba, apoi isi aseza sevaletul ei in apropiere. Folosea aceleasi panze, paleta si culori si picta acelasi subiect. Pe cand se afla in Italia, Claude Monet i-a scris o scrisoare sotiei Alice Hoschedé, “Mai picteaza Blanche, vreau sa vad ce progrese a facut?”. Lucrarile ei erau pictate en plein air deoarece nu avea un atelier.   In ianuarie 1888, pe cand se afla   in Antibes, Claude Monet a incurajat-o pe Blanche sa trimita o lucrare la Salon.

Familia Hoschedé-Monet a petrecut mult timp cu expatriatii americani. Blanche a pictat impreuna cu John Leslie Breck (1860–1899) si Theodore Earl Butler. A avut o idila cu John Leslie Breck care a fost intrerupta de Claude Monet. Prin urmare, John Leslie Breck a plecat de la Giverny in 1892 dupa casatoria lui Theodore Earl Butler cu sora lui Blanche, Suzanne Hoschedé; o casatorie aprobata de Claude Monet.

In final, Blanche s-a maritat cu fiul cel mare a lui Claude Monet, Jean Monet, in 1897. Ei au locuit in Rouen si Beaumont-le-Roger pana in 1913. Ea a pictat peisaje cu pajisti, plopi, pini si raul Risle. Dupa moartea sotului ei in 1913 s-a intors la Giverny cu Claude Monet in 1914. Impreuna cu Claude Monet a plecat pentru o saptamana la casa lui Clemenceau din sudul Frantei in Saint- Vincent-du-Jar, in octombrie 1921. S-a reintors in 1927, 1928 si in 1929 si a pictat cateva lucrari pentru Georges Clemenceau, „The Blue Angel”, in acelasi timp l-a ingrijit pe Claude Monet pana la sfarsitul vietii.

Majoritatea lucrarilor ei au fost pictate in Giverny si in jurul localitatii Rouen. Ea a pictat in Giverny din 1883 pana in 1897 apoi  din 1926  pana in 1947. A  adoptat o forma aproape pura de impresionism. Ea a pictat pentru propria placere. E dificil de distins lucrarile ei de cele ale lui Monet, in special din timpul primei perioade din Giverny. Paleta, pensulele, pictura si panzele erau de la Claude Monet. Ea a pictat gradina lui Claude Monet si imprejurimile ei. O  strada din Giverny ii poarta numele.

Blanche Hoschedé Monet(10 noiembrie 1865 – 1947), pictorita impresionista frantuzoaica

Théophile Alexandre Steinlen(10 noiembrie 1859 – 13 decembrie 1923), pictor si grafician francez

Théophile Steinlen – La tournée du Chat Noir avec Rodolphe Salis (1896)

Théophile Steinlen – The Cats

Théophile Steinlen – Chat au clair-de-lune

Théophile Steinlen – Girl and Three Kittens

Théophile Steinlen – Ball in Paris’s Suburb

Théophile Steinlen – Ouvriers du bâtiment

Théophile Steinlen – The Kiss end

Théophile Steinlen – WORLD WAR I.POSTER SAVE SERBIA (1915)

Théophile Steinlen – Portrait drawing of Suzanne Valadon

Théophile Alexandre Steinlen sau doar Steinlen (10 noiembrie 1859 – 13 decembrie 1923), a fost un pictor si grafician francez nascut in Elvetia apartinand genului Art Nouveau.

Nascut in Lausanne, Steinlen a studiat la Universitatea din Lausanne dupa care a lucrat ca designer stagiar la o filatura de textile din Mulhouse in estul Frantei. In primii douazeci de ani inca isi imbunatatea talentul de pictor cand a fost indemnat de sotia lui si de pictorul François Bocion sa se mute in comunitatea artistica in cartierul Montmartre din Paris. Odata ajuns acolo, Steinlen s-a imprietenit cu pictorul Adolphe Willette care l-a introdus in grupul de artisti de la Le Chat Noir unde a primit comenzi de postere de arta pentru proprietarul cabaretului, Aristide Bruant si alti oameni de afaceri.

In primii ani din 1890, peisajele rurale, florile si nudurile lui Steinlen au fost expuse la Salon des Indépendants. Litografia lui din 1895 intitulata „Les Chanteurs des Rues” a fost coperta lucrarii „Chansons de Montmartre” publicata de Éditions Flammarion. Caminul lui permanent, Montmartre si imprejurimile lui au fost subiectul favorit a lui Steinlen care a pictat scene cu aspecte ale vietii aspre de acolo. In afara de pictura si desen, el a si sculptat putin, cele mai frumoase figuri de pisici pe care le vedem in picturile sale .

Steinlen a contribuit si la reviste si alte publicatii cu ilustratii, u numar mare fiind semnate sub pseudonim pentru a evita problemele politice din cauza criticii lor la bolile societatii.

Théophile Steinlen a murit in 1923 la Paris si a fost inmormantat la Cimetière Saint-Vincent din Montmartre.

poze

Théophile Alexandre Steinlen(10 noiembrie 1859 – 13 decembrie 1923)

Din blogosfera.

Ioan Usca.Sfârleaza

Tu1074.Miercurea fără cuvinte(14)-Etape…

Cristian Lisandru.Măceşele din ochi 

Călin Hera.Vedere din Cluj-Napoca

innerspacejournal.59 de principii ale profesorului de succes (32)

Abisuri.Regretele toamnei tarzii

Perspective.Cine-mparte, parte-si face

Ulise al II-lea cel Ocoş.Pagina nu a fost găsită/?p=10732

Ulise al II-lea cel Ocoş.Pozne de pe dealuri

Florina Lupa Curaru.Alt joc cu poze – 09.11.11

Ulise al II-lea cel Ocoş.L-am fentat pe dulău

Friedrich von Schiller(10 noiembrie 1759 – 9 mai 1805), poet și dramaturg german

Friedrich Schiller 1794

Johann Christoph Friedrich von Schiller (n.10 noiembrie 1759, Marbach am Neckar, Baden-Württemberg – d. 9 mai 1805, Weimar), înnobilat în anul 1802, a fost un poet și dramaturg german, considerat unul din „prinții poeziei germane”.

Dor

de Friedrich von Schiller 

din volumul „Schiller”,colecţia „Cele mai frumoase poezii”,traducere în română de I.Cassian-Mătăsaru,ediţia 1958

Din acestă rece vale
De-aş putea cîndva ieşi
Să-mi găsesc o altă cale,
Cît de fericit aş fi!
Iată o colină verde,
Veşnic tînără de flori!
Într-acolo eu m-aş pierde
De-aş avea aripi să zbor.

Sună-o dulce armonie,
Îngerii i-aud cîntîcnd
Şi o boare lină-adie
Un balsam suav şi blînd
Rodul aurit luceşte
Prin umbritele poteci,
Floarea care-acolo creşte
Nu e pradă iernii reci.

Ce frumoasă e plimbarea
Pe sub cerul fără nor,
Sol cînd îţi trimite zarea
Vîntul înviorător!
Ci-n a rîului mînie
Muge răscolitul val
Ca aici sî mă reţie,
Sufletul să mi-l prăval.

Văd plutind o luntre parcă,
Dar luntraţii ei lipsesc.
Tu cutează şi te-mbarcă!
Pînzele se-nsufleţesc.
Făureşte-ţi tu o soartă.
Nu te-ncrede-n zeii buni.
Doar minunea te mai poartă
Înspre ţara de minuni.

1801
sursa


Frumoasa din străini

de Friedrich von Schiller 

din volumul „Schiller”,colecţia „Cele mai frumoase poezii”,traducere în română de I.Cassian-Mătăsaru,ediţia 1958 

Venea în prag de primăvară
La bieţi păstori, cu bune veşti,
Cînd vesel ciocîrlia zboară,
O fată mîndră din poveşti.

De unde vine mîndra fată.
Meleagul nimeni nu-i ştia;
Şi urma-i se pierdea de-ndată
Ce bun-rămas venea să-şi ia.

Simţeau o caldă bucurie
În preajma lor cînd o ştiau
Dar de nespusa-i măreţie
Ei, stingheriţi, se-ndepărtau.

Ducea cu ea şi rod şi floare –
Pe alt tărîm au răsărit,
Sub alte mîngîieri de soare,
Într-alt ţinut, mai fericit.

Cu flori şi roade dulci în poală,
Îi dăruia pe toţi cu drag;
Nu rămînea cu mîna goală
Nici un copil, nici un moşneag.

Era bine- venit oricine –
Dar da îndrăgostiţilor
Tot ce avea mai bun cu sine:
Cea mai frumoasă dintre flori.
1796

sursa

Tot in 10 noiembrie s-au nascut si :

William Hogarth (*10 noiembrie 1697, Londra/West Smithfield – †25 octombrie 1764, Londra), pictor și grafician englez, autor de gravuri și stampe satirice și ilustrator de cărți, precursor al caricaturii moderne.

Jacob Epstein(10 noiembrie 1880 – 19 august 1959) a fost un sculptor englez nascut in America si care care a lucrat în Regatul Unit, fiind un pionier al sculpturii moderne de aici si ale carui lucrari controversate.

Din blogosfera. 

Teo Negură.Liga de amatori

lunapatrata.Optimistul…

Pilula lu` Lisandru.GURA LU` AINŞTAIN – “Dă la robocap citire”

William Hogarth ( *10 noiembrie 1697 – 25 octombrie 1764), pictor și gravor englez

William Hogarth – David Garrick and His Wife

William Hogarth - Marriage A-la-Mode 1 The Marriage Settlement

William Hogarth – Marriage A-la-Mode 1 The Marriage Settlement

William Hogarth - Marriage à-la-mode, 2. The Tête à Tête

William Hogarth – Marriage à-la-mode, 2. The Tête à Tête

William Hogarth - Marriage A-la-Mode 3 The Inspection

William Hogarth – Marriage A-la-Mode 3 The Inspection

William Hogarth - Marriage A-la-Mode 4 The Toilette

William Hogarth – Marriage A-la-Mode 4 The Toilette

William Hogarth - Marriage A-la-Mode 5 The Bagnio

William Hogarth – Marriage A-la-Mode 5 The Bagnio

William Hogarth – Marriage à-la-mode, 2. The Tête à Tête

William Hogarth ( *10 noiembrie 1697, Londra/West Smithfield – †25 octombrie 1764, Londra) a fost un pictor și grafician englez, autor de gravuri și stampe satirice și ilustrator de cărți, precursor al caricaturii moderne.

William Hogarth s-a născut la 10 noiembrie 1697 în cartierul West Smithfield din Londra. Tatăl lui, Richard Hogarth, învățător cu venituri modeste, sfârșește prin a fi aruncat în închisoare, pentru că nu își poate plăti datoriile. În apropierea închisorii, pe terenuri special destinate acestui scop, locuiesc familiile deținuților. După ce tatăl său își ispășește pedeapsa, familia se mută, iar William intră în atelierul unui gravor-aurar, pe nume Ellis Gamble. Aici învață arta decorativă și și capătă îndemânare în tehnica gravurii. În 1720 își deschide propriul său atelier. Încă de atunci se opune curentului neoclasicist reprezentat de arhitectul William Kent și execută gravuri originale cu satiră la adresa vieții artiștilor, politicienilor și bancherilor. În același timp realizează ilustrații de carte, pentru operele lui William King, Charles Gildon și Aubrey de la Motraye, dar nu renunță la ambiția de a picta. Pentru aceasta se înscrie la academia înființată de Louis Chéron și John Vanderbank. Intră în contact cu mediul pictorilor londonezi, dar nu este mulțumit de sistemul clasic de educație și, în anul 1725 se transferă în atelierul lui James Thornhill.

O prietenie adâncă se va lega între maestru, familia acestuia și ucenic. Tânărul pictor se va certa însă în scurtă vreme cu maestrul său. În primăvara anului 1729 o răpește pe fiica lui Thornhill, Jane, în vârstă de 19 ani, cu care se căsătorește în secret. Tânăra pereche se stabilește în South Lamberth. Abia după un an socrul îl va ierta și-l va accepta ca ginere.

În primele tablouri ale lui Hogarth, create între anii 1725-1728, domină satira socială și o tematică legată de teatru. În 1729 este solicitat să decoreze noile Spring Gardens, cunoscute mai târziu sub numele de Grădinile „Vauxhall”. După terminarea lucrărilor (în anul 1732), artistul primește – în semn de recunoaștere – dreptul viager de a intra în Spring Gardens fără să plătească, însoțit de un număr de până la șase invitați. Saloanele londoneze se deschid în fața artistului. Realizează portrete de familie și inițiază un nou gen de pictură, cunoscut sub numele de „conversation piece”, care asociază elemente specifice portretului cu scene de viață și peisaje.

În anul 1743, Hogarth pleacă la Paris. Aici descoperă că pictura franceză este cu mult mai avansată decât cea engleză, manifestându-și admirația pentru creațiile lui François Boucher (1703-1770). Hogarth se consacră redactării unui tratat despre pictură, „The Analysis of Beauty” („Analiza Frumosului”), care apare la Londra în anul 1753 și este tradusă curând în germană și italiană. În anul 1757, Academia Imperială de la Augsburg (Imperiul Austriac) îl primește membru de onoare. Tot în aceeași perioadă este recunoscut oficial și în Anglia, Hogarth primește funcția de prim-pictor al curții regale, „supraintendent al tuturor operelor aflate în proprietatea Majestății Sale”.

În 1763 suferă un atac de apoplexie, după care nu se mai reface complet. Pe 25 octombrie 1764, deși foarte bolnav, mai găsește puterea să răspundă la o scrisoare pe care o primise din America de la Benjamin Franklin. Moare două ore mai târziu. Inscripția de pe piatra mormântului din Chiswick a fost scrisă de prietenul său, renumitul actor David Garrick.

Creația lui Hogarth este o explozie care marchează momentul nașterii artei naționale engleze. Cu el începe secolul de aur al picturii britanice, care va dura până la jumătatea secolului al XIX-lea. Arta lui reflectă problemele epocii sale și își păstrează până în ziua de azi actualitatea și puternica expresivitate.

William Hogarth ( *10 noiembrie 1697 – 25 octombrie 1764), pictor și gravor englez

Din blogosfera.

Mirela Pete.Noiembrie de vară târzie!

Ioan Usca.Caius cel lunecos

Cristian.Coco Channel, silicoane şi disidenţă de ochii lumii

Punctul de vedere.Lumina palida a durerii

Gabriela Elena.Inapoi pe Pamant

Călin Hera.De ţi-e frică, scapi (clasament PA)

Gabriela Savitsky.Cheia