Arhive blog

Nikolay Makovsky (10 mai 1841 – 18 octombrie 1886), pictor rus

Nikolay Makovsky - Feeding Turkeys

Nikolay Makovsky – Feeding Turkeys

Nikolay Makovsky - Farm Yard

Nikolay Makovsky – Farm Yard

Nikolay Makovsky - Rest At Harvest

Nikolay Makovsky – Rest At Harvest

Nikolay Makovsky - A Water-Mill

Nikolay Makovsky – A Water-Mill

Nikolay Makovsky - Apiary

Nikolay Makovsky – Apiary

Nikolay Makovsky - View From Embankment Of The Moskva River

Nikolay Makovsky – View From Embankment Of The Moskva River

Nikolay Makovsky - Cairo 1876

Nikolay Makovsky – Cairo 1876

Nikolay Makovsky - Church of the St. John the Baptist in the village of Kolomenskoe-Dyakovo

Nikolay Makovsky – Church of the St. John the Baptist in the village of Kolomenskoe-Dyakovo

Nikolay Makovsky - Cairo

Nikolay Makovsky – Cairo

Nikolay Makovsky - Street In Cairo

Nikolay Makovsky – Street In Cairo

Nikolay Yegorovich Makovsky (in rusa: Никола́й Его́рович Мако́вский; 10 mai 1841, Moscova – 18 octombrie 1886, Saint Petersburg) a fost un pictor rus; unul dintre cei patru gemeni artisti, fratii lui Konstantin si Vladimir si sora lor Alexandra.
Tatal lui a fost contabil, insa si artist amator, un mare colectionar de arta si unul dintre fondatorii Scolii de Pictura, Sculptura si Arhitectura din Moscova. A primit primele lectii la Scoala de Arhitectura a Palatului din Moscova si a urmat cursurile de la Academia Imperiala de Arte din 1859 pana in 1866. In 1865, el a fost premiat cu medalia de argint pentru lucrarea dintro bisericuta de piatra cu 150 enoriasi. La absolvire a primit titul de „Artist Liber”, care i-a conferit dreptul de a lucra la proiecte de constructii.

Curand dupa aceea, a devenit asistentul arhitectului la Ministerul Curtii Imperiale, insa a renuntat la pozitia sa de acolo pentru a se dedica in totalitate picturii. In 1870 a devenit unul dintre membrii cartei „Asociatiei Expozitiilor Itinerante de Arta” (Peredvizhniki), insa nu a participat niciodate pe deplin decat in 1875. In 1872, a fost desemnat „Artist de gradul doi” al Academiei.

Din 1873 pana in 1874, el si fratele lui Konstantin au calatorit in Egipt, apoi a calatorit foarte mult prin Rusia si Ucraina. Ulterior a petrecut cateva luni in colonia rusa de arta din Paris, unde a lucrat cu Alexey Bogolyubov. Din acel moment, majoritatea lucrarilor lui au fost expuse in expozitii itinerante.

Nikolay Makovsky (10 mai 1841 – 18 octombrie 1886), pictor rus

Tot in 10 mai s-au nascut:

Armando Reverón(10 mai 1889 – 18 septembrie 1954), pictor modernist venezuelan.

Louis Gallait (9 sau 10 mai 1810 – 20 noiembrie 1887), pictor belgian.

Léon Bakst(10 mai 1866 – 28 decembrie 1924), pictor rus si designer de costume de scena.

Armando Reverón(10 mai 1889 – 18 septembrie 1954), pictor modernist venezuelan

Armando Reverón – La cueva (1920)

Armando Reverón – Marina

Armando Reverón – Fiesta en Carballeda

Armando Reverón - Figura bajo un uvero

Armando Reverón – Figura bajo un uvero

Armando Reverón – Self-Portrait

Armando Julio Reverón(10 mai 1889 – 18 septembrie 1954) a fost un pictor modernist din Venezuela. Cele mai multe dintre lucrarile lui au fost inspirate de peisajul de coasta, locurile si oamenii din Macuto, o localitate de pe coasta centrala venezueleana, stilul lui de pictura fiind caracterizat printro reprezentare intro lumina stralucitoare a tropicului.

Tot in 10 mai s-a nascut si  Léon Samoilovitch Bakst (10 mai 1866 – 28 decembrie 1924), pictor rus si designer de costume de scena care a revolutionat artele.

Din blogosfera. 

Ioan Usca.Ultimul Mitropolit – 26 

Gabriela Savitsky.Întrevedere

Cristian Lisandru.PILULA LU` LISANDRU – Tălmăcenii istoriei moderne

Mirela Pete.DEXIGN. Webdesign. Tanner Treuhand

Teo Negură.Trafic cu Hituri (runda 67)

Călin Hera.Câinele alb şi complicele său, dl. Lică

Cristian Lisandru.Pădurea din vise, pădurea din mine

Punctul de vedere.Iese …Soarele !!!

CELLA.alegeri, naive, cum altfel?

I.O.Flavius.Plimbări prin cartier. Inutile

Blog de furăciuni 2.De dorul tău 


10 mai,Ziua Regelui


10 mai 1881: Carol I de Hohenzollern–Sigmaringen este încoronat Rege al României (1881–1914), după ce anterior fusese Principe al României (1866-1881)
Intr-o scrisoare adresata fratelui sau Friedrich, din 13 aprilie 1881, Carol I il invita pe acesta in Romania de ziua proclamarii regatului sau: „La 10/22 mai va avea loc sarbatoarea oficiala a proclamarii regatului, la care va fi reprezentata toata tara si intreaga armata. Este o sarbatoare mareata care va face epoca in istoria Romaniei, asa incat doresc enorm prezenta fratilor mei, i-am scris deja lui Leopold ca sa-l invit impreuna cu cei doi fii ai sai si iti adresez si tie aceeasi rugaminte. Sunt convins ca nu vei regreta sa fii de fata in ziua onorarii fratelui tau, cand va fi omagiat de poporul lui recunoscator”.

NOĬ CAROL I. REGE AL ROMÂNIEĬ, condusŭ de mâna lui Dumneḑeŭ şi de destinele vitézuluĭ şi înţeleptuluĭ poporŭ românŭ, amŭ făcutŭ, în 10/22 Maiŭ 1866, intrarea Nóstră în capitala Bucurescĭ. Vocea poporuluĭ Ne-a chiămatŭ la domnia ţerilorŭ unite Moldova şi Ţéra Românéscă prin plebiscitulŭ dela 8/20 Apriliŭ 1866 (în ḑioa aniversală a nascerei Nóstre dela 8/20 Apriliŭ 1839) şi prin votulŭ datŭ de Adunarea electivă la 1/13 Maiŭ acelaşi anŭ.

Asigurândŭ naţiunii române, prin Constituţiunea dela 30 Iuliŭ 1866, libertăţile şi drepturile sale, Noi amŭ pututŭ trece, în fruntea acestui poporŭ, prin ḑile de nevoi, învingêndŭ tóte greutăţile, ast-felŭ că, la 1877 Maiŭ 10/22, Corpurile legiuitóre aŭ proclamatŭ independenţa ţerei.

Curêndu apoĭ Dumneḑeŭ, care singurŭ dă victoriele, a condusŭ oştirea nóstră peste Dunăre în 17 Iuliŭ 1877, şi drapelele nóstre s’au încununatŭ de lauri la Calafatŭ, Nicopole, Rahova, Smîrdanŭ, Griviţa, Opanezŭ şi în 28 Novembre acelaşi anŭ prin luarea Plevnei, făcêndŭ ca vechia vitejie românéscă să consacre pe câmpiele Bulgarieĭ votulŭ unanimŭ alŭ Adunărilorŭ.

Sângele generosŭ românescŭ, vĕrsatŭ pentru apĕrarea şi independinţa patrieĭ, a aflatŭ rĕsplătirea sa în ḑiua de 14/26 Martie 1881. Adunările legiuitóre, în dorinţa de a da statuluĭ românŭ, născutŭ din contopirea principatelorŭ Moldova şi Ţéra Românéscă, o asigurare şi maĭ deplină şi o manifestare şi mai strălucită a individualităţiĭ sale, au proclamatŭ intrarea Românieĭ între Regatele Europeĭ.

Ţéra întrégă, represintată de Senatŭ şi de Adunarea Deputaţilorŭ, însoţiţi de membri din tóte corpurile constituite ale ţereĭ, de Înaltele Curţĭ de Casaţiune şi Compturi, de Academia Română, de representanţiĭ Universităţilorŭ din Bucurescĭ şi Iaşĭ şi ai tuturorŭ şcólelorŭ de tóte gradele, de delegaţiuni comunale, urbane şi rurale, cum şi de tóte corporaţiunile de meseriaşĭ şi de numerósele societăţĭ din diversele direcţiunĭ ale cultureĭ naţionale, s’aŭ adunatŭ astăḑĭ 10/22 Maiŭ 1881, în faţa altaruluĭ sântŭ alŭ Mitropolieĭ din Bucurescĭ şi aŭ asistatŭ cu Noĭ Carol I Rege alŭ Românieĭ, cu Regina Elisabeta, iubita Nóstră soţie, cu iubitulŭ Nostru frate Leopold, principe ereditarŭ de Hohenzollern, împreună cu nepoţii Nostri Ferdinand şi Carol, la rugăciunile de sânţire cu cari I.P.S. Mitropolitŭ şi Primatŭ Calinicu Miclescu, I.P.S. Mitropolitŭ alŭ Moldoveĭ şi Suceveĭ Iosifŭ, toţi P.P.S.S. Episcopĭ de Eparchiĭ şi înaltulŭ clerŭ metropolitanŭ, aŭ binecuvêntatŭ corónele ce ne aduce Ţéra, embleme preţióse pentru Noĭ de stabilitate şi de independenţă a patrieĭ.

Coróna Regală, pe care Ţéra o pune astăḑĭ pre fruntea Nóstră, este făcută în arsenalulŭ ósteĭ din oţelulŭ unuĭ tunŭ luatŭ dela neamicŭ la Plevna în ḑiua de 28 Novembre 1877, şi este stropitŭ cu sângele eroilorŭ căḑuţi pentru independenţă. Coróna de aurŭ ce Ţéra pune astăḑĭ pre fruntea primeĭ sale Regine, nu e împodobită cu petre scumpe, dar faptele reginelorŭ cari vorŭ purta simpla corónă de aurŭ a Regineĭ Elisabeta vorŭ face strălucirea eĭ.

Pentru ca neuitată să fie seculelorŭ viitóre amintirea ḑilei de astăḑĭ 10/22 Maiŭ, subsemnat’amŭ în alŭ şese-spre-ḑecelea anŭ alŭ domnieĭ Nóstre acestŭ documentŭ, la sânta Metropolie din capitala Nóstră Bucurescĭ, împreună cu Regina Elisabeta, iubita Nóstră soţie, şi cu iubitulŭ Nostru frate Leopold, în faţa Ţereĭ adunate la marea serbare naţională a consacrăriĭ proclamaţiuniĭ Regatuluĭ Românieĭ şi amŭ ordonatŭ ca de acestŭ actŭ să se acaţe marele Nostru sigiliŭ regalŭ, contrasemnândŭ’lŭ Ministrii Nostri secretari de statŭ şi primindŭ comemorativa subscriere a Domnilorŭ Preşedinţĭ ai Corpurilorŭ legiuitóre, ale I.I. P.P. S.S. Mitropoliţĭ şi a Preşedinteluĭ Înălţeĭ Curţĭ de Casaţiune şi de Justiţie.

CarolElisaveta
Leopold Pr. heritier de Hohenzollern
Preşedintele Consiliului Ministrilor şi Ministru alŭ Afacerilorŭ străine
D. BrătianuMinistru de Finanţe
Dimitrie A. Sturdza
Ministru de Resbelŭ
General Slăniceanu

Ministru de Interne
Eugeniu Stătescu
Ministru Agricultureĭ, Comerciuluĭ şi alŭ Lucrărilorŭ publice
Colonel N. C. Dabija

Ministru de Justiţie
M. Pherekyde

Ministru Cultelor şi alŭ Instructiuneĭ publice
V. A. UrechiaMitropolitŭ alŭ Ungro-Vlachiei şi Primatŭ alŭ României
Calinic Mitropolitŭ alŭ Moldovei şi Sucevei
Josif Mitr Mold

Preşedintele Senatuluĭ

Preşedintele Adunăreĭ Deputaţilorŭ
C. A. Rosetti

Primul Preşedinte alŭ Înaltei Curţĭ de Casaţiune şi Justiţie
Al. Cretzescu

Carol I ,primul rege al României.

Poveste despre sarbatoarea de 10 mai

10 mai,o zi din istoria Romaniei moderne.La 10 Mai 1866, Principele Carol Hohenzollern-Sigmaringen depunea juramantul ca domn constitutional al Romaniei, in fata Parlamentului: „Jur de a fi credincios legilor Tarii, de a pazi religiunea Romaniei, precum si integritatea teritoriului ei si de a domni ca Domn constitutional”.10 mai a fost Ziua naţională a Romaniei între 1866-1948.

Era ziua in care, in 1866, la Bucuresti, in fata Parlamentului, Carol I jura ca va fi credincios legilor tarii, ca va pazi religia romanilor, integritatea teritoriului lor si ca va domni ca domn constitutional. Sarbatoarea acestei zile avea si semnificatia aducerii aminte, avand mereu persoana Principelui (Regelui) si Familia sa in centru. Familia Regala, pe langa participarea la defilare, era prezentata la slujba pentru sfintirea zilei la Mitropolie, la masa festiva de la Palat, iar seara iesea in mijlocul bucurestenilor, asista la bataia cu flori de la Sosea si la spectacolul cu focuri de artificii din Cismigiu. Carol I, Ferdinand, dar si Carol II si Mihai I voiau sa fie in aceasta zi cat mai mult vazuti, sa ilustreze apropierea de popor (pentru orice suveran si pentru orice om politic in epoca moderna, imaginea publica era esentiala). Deja la prima intalnire cu oaspetii sai de 10 Mai, in 1867, Carol I rostea intaiul sau discurs in limba romana. Pentru a sarbatori aceasta zi se editau marci postale cu aspecte din viata Suveranului.(…) Se instituiau medalii, care erau conferite pe viata, dreptul de a le purta era personal si el nu se putea transmite urmasilor, care aveau insa dreptul de a le pastra, ca amintire de familie. Se bateau monede jubiliare, cum erau cele de aur de 100, 50, 20 lei si cele de argint de 1 leu, 5 lei s.a. 10 Mai era si ziua in care se aduceau osanale, in care se spuneau vorbe pompoase (intr-o cuvantare tinuta la 10 Mai, la o serbare din Bucuresti, Carol I era comparat cu… „Fat-Frumos, care se urca pe varful muntelui ca un vultur”)”.

„Sarbatoarea Regelui Carol e si sarbatoarea Romaniei! Netrebnic romanul care nu-si uita astazi de pasurile lui”, cum clama Pompiliu Eliade intr-o conferinta tinuta la o serbare populara in 1903, indemnand locuitorii Bucurestilor sa petreaca, sa uite de necazuri si sa traiasca laolalta cu semenii o clipa de inaltare sufleteasca. Era ziua cand, mai ales in marile asezari, se simtea aerul de sarbatoare. La Bucuresti, in Piata Universitatii, era defilarea armatei, a elevilor, studentilor, mestesugarilor si negustorilor, a primarilor si nobililor judetelor tarii, imbracati in costume populare specifice zonei din care veneau”. De asemenea, 10 Mai era ziua in care totul se impodobea. „In diferite puncte ale orasului apareau arcuri de triumf, strazile se iluminau mai puternic decat altadata si se <<tricolorau>>, la toate barierele orasului se dadeau pranzuri populare pentru saraci (la Filaret se organiza ospatul veteranilor). Primaria dadea si ea un banchet sub cerul liber, iar seara principele si apoi Regele invita la Palat personalitatile tarii (300 de tacamuri la a doua aniversare, in 1868, 500 in 1873…). Se organiza o Expozitie (in 1906 a fost una nationala, de mare anvergura), cu tot felul de produse ale industriei si agriculturii din toate judetele, dar si cu carti, tablouri, ceramica… Unele produse se vindeau cu pret redus. Altele erau oferite gratuit. In timpul defilarii, <<pe un car brutarii fabricau painea si o aruncau multimii de jos si de la ferestre>>, cum scrie C. Bacalbasa”, arata istoricul Ion Bulei.

Parada de Ziua Regelui.

Miting de Ziua Regelui.

Reginele Romaniei.