Arhive blog
La mulţi ani, România!La mulţi ani, români!
La mulţi ani, România!
La mulţi ani, români!
Theodor Aman – Unirea Principatelor
Gheorghe Tattarescu – Unirea Principatelor
Gheorghe Tattarescu – Deşteptarea României
Theodor Aman – Hora Unirii la Craiova
Constantin Daniel Rosenthal – România Revoluţionară (modelul este Maria, soţia lui C.A. Rosetti)
Theodor Aman – Tudor Vladimirescu
Carol Popp de Szathmary – Alexandru Ioan Cuza
Carol Popp de Szathmary – Doamna Elena Cuza
Elena Popea – Regina Maria
Carol Popp de Szathmary – Carol I în biroul de lucru de la Cotroceni
Carol Popp de Szathmary – Vizita lui Carol I la Curtea de Argeş
Carol Popp de Szathmáry – Vizita lui Carol I la Mănăstirea și Cetatea Neamțului.
Carol Popp de Szathmary – Primirea lui Carol I in Bulgaria
Alexandru Popp – Peisaj cu cetatea Devei
Elena Popea – Castelul Bran
Elena Popea – Castelul Bran
Elena Popea – Interior din castelul Bran1
Ștefan Dimitrescu – Castelul Brancovenesc din Sambata de Sus
Ștefan Popescu – Vedere spre Cetatea Râșnovului
Arthur Verona – Studiu pentru Neagoe Basarab
Gheorghe Tattarescu – Oastea lui Mihai Viteazu
Theodor Aman – Solii Turci Aduc Daruri Lui Mihai Viteazul
Theodor Aman – Vlad Ţepeş şi Solii Turci
1 decembrie 1918, Unirea Transilvaniei cu Regatul Român, Ziua Națională a României
Iarna in pictura româneasca
La mulţi ani, România!
Aurel Băeșu – Casa de mahala in Iasi
Aurel Ciupe – Iarna la Cluj
Camil Ressu – Zi de iarnă
Camil Ressu – Zi de iarnă
Constantin Isachie Popescu – Iarnă grea
Constantin Isachie Popescu – Peisaj de iarnă
Dumitru Ghiaţă – Birtul satului, iarna
Dumitru Ghiaţă – Peisaj de iarnă
Gheorghe Petrașcu – Iarnă grea
Ignat Bednarik – Călători în faţa troiţei
Ignat Bednarik – Drumul spre casă
Ignat Bednarik – La troita
Ion Musceleanu – Iarna în Pangratti
Ion Musceleanu – Iarna pe strada Pangratti
Ion Ţuculescu – Iarnă la Costinești
Jean Cheller – Iarna în mahala
Jean Cheller – Iarna în mahala
Jean Cheller – Iarnă
Jean Cheller – Peisaj de iarnă
Jean-Alexandru Steriadi – Peisaj de iarnă
Ludovic Bassarab – Iarna
Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Sfârșit de iarnă la Gherla
Ștefan Luchian – Ghereta din Filantropia
Ștefan Luchian – Iarna la Bariera Filantropia
Ștefan Luchian – Inainte, baieti
Ștefan Popescu – Magazinul de mărunţişuri
Ștefan Popescu – Peisaj de iarnă
 |
| Winter in painting.Iarna in pictura |
Surse:Wikipedia, Artmark, Google Din blogosfera. PILULA LU` LISANDRU.La mulţi ani, România! Mirela Pete.Points of view-atelier VIII Aurora.Aşteptându-l pe Moş Nicolae Ioan Usca.Nutriţionistul Teo Negură.Trafic cu Hituri (runda 145) Zamfir Pop.Cotidianu-n poze – 301112 Zamfir Turdeanu’.Sfântu’ Tudor Ulise al II-lea cel Ocoş.Lătrături ocoşe (301112) Blog de Filumenistă.Pe chibrituri: Luna cadourilor Florina Lupa Curaru.Alt joc cu poze – 30.11.12
Lorenzo Ghiberti (1 decembrie 1378 – 1455), bijutier, sculptor, arhitect italian
Lorenzo Ghiberti
Lorenzo Ghiberti - Creation of Adam and Eve
Lorenzo Ghiberti - Discovery of the Golden Cup
Lorenzo Ghiberti - Solomon and the Queen of Sheba
Lorenzo Ghiberti - The Gates of Paradise
Lorenzo Ghiberti (născut Lorenzo di Cione di ser Bonaccorso, zis Lorenzo di Bartolo), n. 1 decembrie 1378, Pelago, provincia Florența, d. 1455, Florența, bijutier, sculptor, arhitect și scriitor de artă italian-florentin, din promotorii Renașterii italiene (italiană Rinascimento), autorul porților de est ale baptisteriei florentine Sfântul Ioan Botezătorul (italiană San Giovanni Battista), din fața Domului Santa Maria del Fiore, numite mai târziu de către Michelangelo „Porțile Paradisului” (1425–1452), capodoperă a artei italiene din Quattrocento (Sec. XV)
Lorenzo Ghiberti s-a născut la 1 decembrie 1378 la Pelago, provincia Florența, ca fiu al lui Cione di ser Bonaccorso, care a murit timpuriu. Tatăl său vitreg, al doilea soț al mamei sale, bijutierul Bartolo di Michele zis Bartoluccio i-a devenit un adevărat tată și îndrumător. Ca recunoștință, Lorenzo a purtat numele de Lorenzo di Bartolo până la vârsta de 16 ani.
Lorenzo, conform obiceiurilor vremii, și-a făcut ucenicia în atelierul părintesc al lui Bartoluccio și în 1392 a fost recunoscut ca bijutier – primul bijutier-sculptor-pictor din Quattrocento – admis în Ghilda Mătăsii și Aurului.
În 1398 Ghiberti a trecut examanele ghildei devenind maestru-bijutier.
În 1401, total necunoscut, Ghiberti a concurat la concursul organizat de fondul Arte di Calimala pentru proiectul celei de-a doua poartă de bronz a Baptisteriei Sfântul Ioan Botezătorul din Florența, alături de alți șase concurenți, printre care, Filippo Brunelleschi, Niccolò di Piero Lamberti și Jacopo della Quercia. Lucrarea-test prezentată de Ghiberti, un basorelief de bronz pe tema Sacrificiul lui Isaac (actualmente expus la palatul Bargello-Florența) a fost acceptată în unanimitate. Marele Brunelleschi, văzând această lucrare, s-a retras din concurs. Isaac era reprezentat nud, cu un corp atletic, classic, în stilul sculpturii antice romane, o manieră diferită, revoluționară, față de moda ascetic-eclesiastică a artei medievale.
La 23 noiembrie 1403, Ghiberti a semnat contractul prin care se angaja să lucreze neîntrerupt la poarta baptisteriului, începând din 1 decembrie și până la terminare. Execuția comenzii – care a deviat de la schema gotică concepută de Andrea Pisano (contemporan și elev al lui Giotto și autorul porții de sud) – s-a prelungit până în anul 1424. Contractul impunea artistului livrarea de trei basoreliefuri pe an, dar această clauză nu a fost respectată. În 1407 contractul a fost revizuit, incluzând obligația clară a sculptorului de a lucra exclusiv la acest proiect, pentru un salariu anual de 200 de florini.
În anul 1424 Ghiberti a făcut o scurtă vizită la Veneția. La întoarcere, în 1425 a început decorarea porților de est, cea mai importantă operă a sa, la care a lucrat 27 de ani, până în anul 1452. Acest proiect include două serii de câte cinci panele care reprezintă, fiecare dintre ele, scene biblice. Părăsind total stilul neo-gotic, Ghiberti a folosit prespectiva – nou enunțată arhitectonic și matematic de Brunelleschi – într-un basorelief stratificat și neexagerat în profunzime, pentru a putea cuprinde un mare număr de personaje, pe diferite planuri. În tot acest timp atelierul său a devenit unul dintre principalele centre de activitate din Florența. Căpătând mai multă libertate de acțiune artistul s-a lansat într-o activitate de studiu, căutări și inovații, folosite cu artă și înțelepciune, cu deosebire la construirea reliefurilor lui Isac, Iosif și Solomon. La vederea acestei bijuterii sculpturale Michelangelo a exclamat: „Acestea sunt Porțile Paradisului!”
Din blogosfera.
Karl Schmidt-Rottluff (1 decembrie 1884 – 10 august 1976), pictor si grafician expresionist german
Karl Schmidt-Rottluff – Self-Portrait with monocule
Karl Schmidt-Rottluff (1 decembrie 1884 – 10 august 1976) a fost un pictor si grafician expresionist german, membru al gruparii artistice Die Brücke.
Karl Schmidt s-a nascut in Rottluff, astazi un district in Chemnitz, (Saxonia), a inceput sa-si spuna Schmidt-Rottluff in 1905.
Pe 7 iunie 1905, la Dresda, a fost fondată gruparea artistică Die Brücke, de către Ernst Ludwig Kirchner, Fritz Bleyl, Erick Heckel și Karl Schmidt-Rottluff, pe atunci studenți la secția de arhitectură a Institutului politehnic.A urmat prima expozitie a gruparii, in noimebrie la Leipzig. Grupul s-a desfiintat in 1913.
-
- Karl Schmidt-Rottluff – Self-Portrait with monocule
Karl Schmidt-Rottluff a fost un grafician prolific, cu 300 gravuri in lemn, 105 litograii, 70 schite si 78 gravuri comerciale descrise in „Rosa Schapire Catalogue raisonn.
A murit in Berlin in 1976.
 |
| Karl Schmidt-Rottluff (1 decembrie 1884 – 10 august 1976), pictor si grafician expresionist german |
Din blogosfera.
Cristian.Bilanţul unor vremuri care nu mai trec – La mulţi ani, România, cum (de) mai trăieşti?
Caius.Colecţionara de coşmaruri – 11
Gabriela Elena.Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt
Călin Hera.Remus Suciu, fotograful fascinat de Jules Verne
Elisa.Red Back spider si white tailed spider
Călin Hera.Freezing rain de Ziua Natională, în loc de laolaltă
1 decembrie 1918, Unirea Transilvaniei cu Regatul Român, Ziua Națională a României
La multi ani Romania!La multi ani tuturor romanilor!
1 decembrie este Ziua Națională a României, potrivit Constituției din 2003, articolul 12, alineatul 2.
La 1 decembrie 1918, Adunarea Națională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegați, și sprijinită de peste 100.000 de persoane adunate la eveniment din toate colțurile Ardealului și Banatului, a adoptat o Rezoluțiune care consfințește unirea tuturor românilor din Transilvania și întreg Banatul (cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre) cu România.
Rezoluția Unirii e citită de Vasile Goldiș la Alba Iulia, 1 decembrie 1918:
„Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Romanească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.”
La multi ani!
Cristian.Bilanţul unor vremuri care nu mai trec – La mulţi ani, România, cum (de) mai trăieşti?
Caius.Colecţionara de coşmaruri – 11
Gabriela Elena.Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt
Călin Hera.Remus Suciu, fotograful fascinat de Jules Verne
Elisa.Red Back spider si white tailed spider
Sibilla. Rugaciune pentru 1 Decembrie
Ana Comnena,prinţesă bizantină,una dintre primele femei istoric
Ana Comnena (1 decembrie 1083 – 1153) a fost o prinţesă bizantină, fiica împăratului Alexios I Comnen şi a Irinei Ducas. Este una dintre primele femei istoric cunoscute, scriind opera biografică Alexiada.
În luna decembrie 1083, împărăteasa Irina Ducas, soţia lui Alexios I Comnen, aştepta să nască în apartamentul Palatului Sacru, care se numea Camera Purpurei şi în care o veche tradiţie voia să vină pe lume copiii imperiali. Momentul era aproape, dar basileul, reţinut de războiul împotriva normanzilor, era absent din Constantinopol. Atunci tînăra femeie avu un gest frumos; cum simţi primele dureri, făcu semnul crucii peste pântece:
Mai aşteaptă, copilaşule, până ce se va întoarce tatăl tău.
Mama Irinei, femeie înţeleaptă şi cu judecată, auzind aceste cuvinte, se mânie foarte tare:
Şi dacă bărbatul nu ţi se întoarce decât peste o lună? Ştii tu ceva despre asta? şi cum ai să faci ca să înduri suferinţele?
Întâmplarea dădu totuşi dreptate tinerei femei. După trei zile, Alexe se întorcea în capitală, tocmai la timp, pentru a primi în braţe pe fiica ce i se năştea. Era prima dintre cei nouă copii ai împăratului.
Înca din leagăn se puse pe capul micei prinţese diadema imperială; numele ei figura în aclamaţiile rituale cu care se salutau suveranii în Bizanţ; în acelaşi timp, o logodeau cu tânărul Constantin Dukas, fiul împăratului detronat Mihail al VII-lea, căruia Alexe Comnenul, uzurpându-i puterea, trebuise, din respect pentru dreptul legitim, să se angajeze a-i respeecta drepturile eventuale.
Deşi era atent educată în studiul istoriei, al matematicii, ştiinţei, şi al filosofiei greceşti, părinţii ei i-au interzis să studieze poezie antică, deoarece considerau că este neindicat şi chiar periculos pentru o tânără prinţesă a citi asemenea glorificări ale unor zei consideraţi la vremea respectivă decandenţi. În ciuda faptului că aceasta îi fusese interzisă, Ana a continuat să studieze poezia împreună cu unul dintre eunucii de la curte. Astfel, Ana a primit o extraordinară educaţie, devenind fără îndoială una dintre cele mai învătate femei ale timpului.
Încă din copilărie, Ana visa că într-o zi va conduce ea insăşi Imperiul, un vis destrămat de naşterea fratelui ei.
În Alexiada, Ana redă istoria relaţiilor politice şi a războaielor dintre Alexius I şi tările din Vest, cunoscându-le din interior. Descrie în detaliu armele şi tacticile folosite în bătălii. Deşi subiectivă, relatarea primei cruciade este de o mare valoare pentru istorie fiind singura scriere a unui martor ocular de origine bizantină existentă. Alexiada ne permite a observa evenimentele epocii din perpectivă bizantină. Oponentă determinantă a Bisericii Romano-Catolice şi o entuziastă admiratoare a Imperiului Bizantin, Ana considera cruciadele periculoase din punct de vedere politic şi religios. Cartea contribuie de asemenea la întelegerea mentalitaţii şi percepţiei feminine în vremea Bizanţului.
Data exactă a morţii Anei Comnena este incertă. Luând în considerare datele din Alexiada putem deduce că încă trăia în 1148. Alexiada ne relevă anumite informaţii despre tulburarea interioară a Anei. Ea scrie că „mulţi o urau, deşi nimeni nu putea să o vadă”. Astfel, suporta greu poziţia sociala izolată pe care i-o impusese exilul.
Ana Comnena a fost fără îndoială un excepţional învătat al vremurilor în care a trăit, transmiţându-ne informaţii nepreţuite despre Imperiul Bizantin şi despre lumea medievală văzută din perspectivă bizantină.
La multi ani,Romania!
La multi ani, Romania!
La multi ani, Romania de ziua ta!La multi ani, romani oriunde v-ati afla!
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!
Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!
Gheorghe Petraşcu (1 decembrie 1872 – 1 mai 1949), pictor român
Gheorghe Petrașcu – Interior din atelierul artistului
Gheorghe Petrașcu – Interior din strada Zambaccian
Gheorghe Petrașcu – Autoportret la șevalet
Gheorghe Petrașcu – Lila cu evantai
Gheorghe Petrașcu – Maternitate
Gheorghe Petrașcu – Cerdac cu flori
Gheorghe Petrașcu – Gospodărie
Gheorghe Petrașcu – Culă muntenească
Gheorghe Petrașcu – Târg la Văleni
Gheorghe Petrașcu – Nocturnă (Case la Turtucaia)
Gheorghe Petrașcu – Brutărie (Casă cu cer închis)
Gheorghe Petrașcu – Intrarea la mânăstirea Târgoviște
Gheorghe Petrașcu – Geamie la Ada-Kaleh
Gheorghe Petrașcu – Femei la promenadă
Gheorghe Petrașcu – Femeie pe malul mării
Gheorghe Petrașcu – La malul mării
Gheorghe Petrașcu – Marea la Techirghiol
Gheorghe Petrașcu – Marea la Techirghiol
Gheorghe Petrașcu – Golf la Balcic
Gheorghe Petrașcu – Apus de soare la Constanța
Gheorghe Petrașcu – Țărm, către asfințit
Gheorghe Petrașcu – Dunărea la Turtucaia
Gheorghe Petrașcu – Vedere în portul Chioggia
Gheorghe Petrașcu – Case la Chioggia
Gheorghe Petrașcu – Case la Silistra
Gheorghe Petrașcu – Iarnă grea
Gheorghe Petrașcu – Natură statică cu borcan cu pensule, carafă și cărți
Gheorghe Petrașcu – Natură statică cu cărți.
Gheorghe Petrașcu – Natură statică cu fructe și ulcică
Gheorghe Petrașcu – Natură statică cu pere verzi
Gheorghe Petrașcu – Natură statică cu ulcică, pensule și carte de artă
Gheorghe Petrașcu – Crizanteme
Gheorghe Petrașcu – Natură statică cu mere și flori
Gheorghe Petrașcu – Trandafiri
Gheorghe Petrașcu – Flori de câmp.
Gheorghe Petrașcu – Gladiole
Gheorghe Petraşcu (Gheorghe Petrovici, 1 decembrie 1872, Tecuci – 1 mai 1949, Bucureşti) a fost un pictor şi academician român, fondator al unui curent artistic, caracterizat printr-un colorit grav, concentrat şi prin forţa de evocare a obiectelor şi priveliştelor, prinse în mediul lor imediat.
S-a născut în oraşul Tecuci din Moldova, într-o familie cu tradiţii culturale. Părinţii săi erau micii proprietari din ţinutul Fălciu, Costache Petrovici-Rusciucliu şi soţia acestuia Elena, născută Biţa. Frate cu diplomatul, scriitorul şi criticul literar şi de artă Nicolae Petraşcu. Gheorghe Petraşcu arată de tânăr înclinaţii artistice, făcând primele studii la Academia de Belle-Arte din Bucureşti. La recomandarea lui Nicolae Grigorescu, primeşte o bursă pentru a se perfecţiona în străinătate. După un scurt timp petrecut la München, pleacă la Paris, unde se înscrie la Academia Julian şi lucrează în atelierul lui Bouguereau (1899-1902).
-
- Gheorghe Petrascu – Pe malul mării
-
- Gheorghe Petrascu – Privind marea la Mangalia
-
- Gheorghe Petrascu – Femeie privind marea
-
- Gheorghe Petrascu –
-
- Gheorghe Petraşcu – Puntea cu trei arcuri
-
- Gheorghe Petraşcu – Peisaj din Veneţia
-
- Gheorghe Petraşcu – Venetia
-
- Gheorghe Petrascu – Sf Spiridon Biserica Veche
-
- Gheorghe Petraşcu – Casa veche
-
- Gheorghe Petraşcu – Casa veche
-
- Gheorghe Petraşcu – Cafenea la Turtucaia
-
- Gheorghe Petrascu – Natura statica
-
- Gheorghe Petrascu – Natura statica
-
- Gheorghe Petrascu – Anemone
-
- Gheorghe Petrascu – Trandafiri
-
- Gheorghe Petrascu – Portretul lui Zambaccian
-
- Gheorghe Petrascu – Autoportret
-
- Gheorghe Petrascu – Autoportret cu boneta rosie
 |
| Gheorghe Petraşcu (20 noiembrie 1872 – 1 mai 1949), pictor român |
G a b i, My heart to your heart 