Arhive blog
Albert Anker (1 aprilie 1831 – 16 iulie 1910), pictor si ilustrator elvetian
Albert Anker – Knitting Girl Watching the Toddler in a Craddle (1885)
Albert Anker – Strickendes Mädchen 1884
Albert Anker – Young Girl Knitting
Albert Anker – The little knitters
Albert Anker – Knitting Bernese woman with child
Albert Anker – Strickendes Mädchen – 1888
Albert Anker – A Farmer’s Wife, Sewing
Albert Anker – Bäuerin am Spinnrad 1910.
Albert Anker – Die Arbeitsamen.1883
Albert Anker – Strickende junge Frau mit Blumenstrauss
Albert Anker – Girl Reading
Albert Anker – A Peasant Woman Reading
Albert Anker – Der Gemeindeschreiber
Albert Anker – Der Schaffner
Albert Anker – Die Bauern und die Zeitung 1867
Albert Anker – Rosa and Bertha Gugger
Albert Anker – School boy with slate board in a snowy landscape
Albert Anker – Schreibender Knabe mit Schwesterchen
Albert Anker – Schreibunterricht 1865
Albert Anker – Schulmädchen bei den Hausaufgaben
Albert Anker – The Crèche
Albert Anker – The school exam
Albert Anker – School Walk (1885)
Albert Anker – An Interior with Mother and Children
Albert Anker – Bildnis Dora Luthy, 1900
Albert Anker – Girl Braiding Her Hair
Albert Anker – Girl with Kittens in Basket
Albert Anker – Kinderfrühstück 1879
Albert Anker – The Zaeslin siblings
Albert Anker – Marie Anker um 1875
Albert Anker – Bildnis eines blonden Mädchens c1901
Albert Anker – Mädchenbildnis
Albert Anker – Portrait of a girl
Albert Anker – The Artist’s Daughter Louise
Albert Anker – Marie Anker 1881
Albert Anker – Portrait of boy
Albert Anker – Zwei schlafende Mädchen auf der Ofenbank
Albert Anker – Young mother contemplating her sleeping child in candlelight.
Albert Anker – Das Erdbeer-Mareili
Albert Anker – Little Red Riding Hood
Albert Anker – Girl with Sheaves
Albert Anker – Drei Mädchen beim Kränzewinden. 1868
Albert Anker – Knabe im Heu, 1897
Albert Anker – Im Wald
Albert Anker – Sleeping girl on a wooden bench
Albert Anker – Mädchen Hühner fütternd 1865
Albert Anker – Grossvater erzählt eine Geschichte 1884
Albert Anker – Die Ziviltrauung (1887).
Albert Anker – Turnstunde in Ins (1879)
Albert Anker – Self-portrait in profile, left (1891)
Albert Anker – Kinderbegräbnis 1863
Albert Samuel Anker (1 aprilie 1831 – 16 iulie 1910) a fost un pictor si ilustrator elvetian considerat „pictor national” al Elvetiei datorita descrierilor sale populare ale vietii rurale elvetiene din secolul al XIX-lea. Nascut in Ins ca fiul al veterinarului Samuel Anker, Anker a frecventat scoala in Neuchâtel, unde el si Auguste Bachelin, ulterior coleg artist, au luat lectii de desen cu Louis Wallinger in 1845–48. In 1849–51, el a urmat cursurile la Gimnaziul Kirchenfeld (de) din Berna, absolvind cu Matura(diploma de maturitate). Dupa aceea a studiat teologia, incepand in 1851 in Bernasi continuind la universitatea din Halle, Germania. Insa in Germania a fost inspirat de marile colectiii de arta, iar in 1854 si-a convins tatal sa fie de acord sa urmeze o cariera artistica.
Anker s-a mutat in Paris, unde a studiat cu Charles Gleyre si a urmat cursurile École nationale supérieure des Beaux-Arts in 1855–60. Si-a instalat un studio in atticul casei parintilor lui si a participat in mod regulat in expozitii din Elvetia si in Paris. Anker s-a casatorit cu Anna Rüfli in 1864, si au avut sase copii; cei patru copii care n-au murit in frageda copilarie – Louise, Marie, Maurice si Cécile – apar in cateva dintre picturile lui Anker. In 1866, el a castigat o medalie de aur la Salonul din Paris pentru lucrarile „Schlafendes Mädchen im Walde” (1865) si „Schreibunterricht” (1865); in 1878 a fost facut cavaler al Légion d’honneur. In 1870–74 a devenit membru al Marelui Consiliu din Berna, unde a sustinut constructia muzeului Kunstmuseum din Berna.
Aparte de obisnuitele sale stationari de iarna in Paris, Anker a calatorit frecvent in Italia si alte tari europene. In 1889–93 si 1895–98 a fost membru al Comisiei Federale Elvetiena de Arta, iar in 1900 a primit titlul de doctor onorific al Universitatii din Berna. Un infarct in 1901 i-a redus capacitatea de lucru. Doar dupa moartea lui in 1910 a fost prima expozitie dedicata lui, tinuta la Musée d’art et d’histoire din Neuchâtel.
 |
| Albert Anker (1 aprilie 1831 – 16 iulie 1910), pictor si ilustrator elvetian |
Tot in 1 aprilie s-a nascut Edwin Austin Abbey (1 aprilie 1852 – 1 august 1911), pictor american.
Edwin Austin Abbey (1 aprilie 1852 – 1 august 1911), pictor american
Edwin Austin Abbey – The Arthurian knight Sir Galahad discovering the fabled Holy Grail
Edwin Austin Abbey – A Pavane
Edwin Austin Abbey – The Penance of Eleanor, Duchess of Glouster
Edwin Austin Abbey – Richard Duke of Gloucester and the Lady Anne, 1896
Edwin Austin Abbey – The Play Scene in Hamlet, 1897
Edwin Austin Abbey – Cordelia’s Farewell
Edwin Austin Abbey – Castle of Maidens
Edwin Austin Abbey – Fair Is My Love
Edwin Austin Abbey – Young Woman in the Woods
Edwin Austin Abbey – Potpourri
Edwin Austin Abbey – Stony Groun
Edwin Austin Abbey – Seated Woman Wearing Elizabethan Headdress
Edwin Austin Abbey – Near Easthampson
Edwin Austin Abbey – The Apotheosis of Pennsylvania
Edwin Austin Abbey s-a nascut pe 1 aprilie 1852 si a murit pe 1 august 1911. A fost un artist american, cunoscut in special pentru desenele si picturile sale despre subiecte shakespereane si victoriene, precum si pentru cele dedicate incoronarii lui Edward al VII-lea. Cea mai cunoscuta opera a sa, The Quest of the Holly Grail, este in Biblioteca Publica din Boston.
A inceput ca desenator, facand numeroase scheciuri si ilustratii pentru magazine si reviste ca Harper’s Weekly sau Scribner’s Magazine. Se va muta in Anglia, unde va deveni memebru al Academiei Regale in 1898. In 1902 a fost ales sa picteze incoronarea lui Edward al VII-lea, cu aceasta ocazie locuind o vreme la Buckingham Palace.
In 1890 a realizat o picture murala la Boston Public Library – “The quest for the Holly Grail”. I-au trebuit 11 ani ca sa desavarseasca lucrarea complet; a mai realizat si alte murale cum ar fi cea pentru Pennsylvania State Capitol in Harrisburg si care contine medalioane alegorice despre Stiinta, Arta, Justitie si Religie. Pe cand lucra la murala “Citirea declaratiei de Independenta”, a descoperit ca este bolnav de cancer in 1911, si a trebuit sa incetineasca ritmul lucrarilor, asistentul sau Ernest Board, fiind cel care a terminat lucrarea cu putin ajutor de la Abbey si de la John Singer Sargent, un prieten al lui Abbey.
Abbey a fost ales membru al Academiei Nationale de Desen si al Academiei Americane de Arte si Litere. Din 1937, Universitatea din Yale gazduieste la cererea vaduvei lui Abbey, o parte importanta a lucrarilor sale.
sursa
 |
| Edwin Austin Abbey (1 aprilie 1852 – 1 august 1911), pictor american |
Din blogosfera.
Mirela Pete.Cărțile ilustrate de mine, acum în librării!
Teo Negură.Poveste de vis (75)
Rokssana.duzina de cuvinte – 23 – candva armasar
Lili3D.Calea rugăciunii – Arsenie – 12
Călin Hera.De sezon. Păcăleala şi minciuna
Punctul de vedere.Pe romaneste
Ziua pacalelilor
Obiceiul pacalelilor de 1 aprilie a aparut in apusul Europei, la jumatatea secolului al XVI-lea, din momentul in care sarbatoarea Anului Nou s-a schimbat de la 1 aprilie, la 1 ianuarie. Astfel, un timp, s-a mentinut obiceiul ca la 1 aprilie sa se trimita prietenilor apropiati si rudelor, felicitari de Anul Nou. Pe masura trecerii timpului, felicitarile au inceput sa fie considerate farse, fiind insotite adeseori de cadouri hazlii. Atata timp cat s-au mentinut intr-o anumita limita, farsele au fost savurate de cei pacaliti; mai tarziu, prin folosirea postei sau a mijloacelor mass-media, acest gen de distractie a cunoscut o mare extindere, fiind angrenati oameni politici, artisti, scriitori sau jurnalisti. „Ziua pacalelilor” s-a extins din Europa si pe alte continente. De la popor la popor, aceasta zi poarta diverse nume; astfel, in Franta este denumita „peste de aprilie”, denumire pastrata de pe timpul domniei lui Carol al IX-lea, cand s-a schimbat data Anului Nou. Datorita faptului ca in luna aprilie, potrivit astrologiei, soarele paraseste semnul zodiacal al „Pestilor”, francezii i-au dat numele sus-mentionat. Si in Germania, prima zi a lunii aprilie este considerata o zi a farselor nevinovate; in Spania, celor pacaliti in aceasta zi li se atribuie epitetul de „natarai”; in Scotia, 1 aprilie este considerata „ziua cucului”, aceasta pasare fiind prima care vesteste inceputul primaverii; japonezii considera aceasta zi drept „ziua papusilor”, sau ziua bucuriei celor mici, carora le ofera in dar papusi. Dar, dupa obiceiul european, nici japonezii, nici scotienii nu se dau in laturi sa recurga si la pacaleli. Cei care s-au saturat de pacalelile clasice recurg la un intreg arsenal de alte posibilitati, una mai originala decat alta. In Romania, obiceiul ca 1 aprilie sa fie o zi a pacalelilor, imprumutat din apusul Europei, s-a incetatenit inca din secolul al XIX-lea.
