Category Archives: poezii

Nimicnicia si absurdul vietii, Omar Khayam

Nimicnicia si absurdul vietii

de Omar Khayam

Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,
lar moartea n-o să-i schimbe rotundul şi splendoarea.
Şi nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii:
Ce sens avu venirea? Şi-acum- ce sens plecarea?

Un joc ce se repetă e viaţa- şi tu ştii:
Câştigul e durere şi moartea fără nume.
Ferice de copilul sfârşit în prima zi,
Mai fericit acela ce n-a venit pe lume.

Spun unii că există un Creator, şi zic
Că pentru a distruge, fiinţe a creat.
Fiindcă sunt urâte? Dar cine-i vinovat?
Sau pentru că-s frumoase? Nu mai pricep nimic.

Credinţă şi-ndoială, eroare şi-adevăr,
Ca boaba unei spume, uşoare sunt şi goale.
Opacă sau bogată în irizări de cer,
Această boabă-i chipul şi tâlcul vieţii tale.

Când am să plec din lume n-au să mai fie flori,
Nici chiparoşi, nici buze, nici vin cu-arome fine.
Nici zâmbet, nici tristeţe, nici înserări şi zori.
Nu va mai fi nici lumea- căci gândul meu o ţine.

Un punct pierdut e lumea în haosul imens
Toată ştiinţa noastră: cuvinte fără sens.
Om, pasăre şi floare sunt umbre în abis,
Zădarnic este gândul, iar existenţa- vis.

Un joc de şah e viaţa. Destinul singur joacă.
lar noi suntem pionii. Vrând de urât să-i treacă,
Ne mută, ne opreşte, un timp ne mută încă
Şi apoi în cutia neantului ne-aruncă.

Tu ai să pleci spre ziuă sau poate chiar diseară.
E timpul să bei vinul cu sufletul uşure.
Tu te compari, nebune, cu o comoară rară
Şi crezi că hoţii-aşteaptă cadavrul- să ţi-l fure?

Toti cei care plecarâ au adormit pe rând
În pulberea săracă a vanităţii lor.
Să bem, şi-ascultă-aicea amarul adevăr:
Tot ce-a spus fiecare, o, Saki, a fost vânt.

Durere şi mâhnire în lumea nesfârşită,
Cu mii de taine plină – alt lucru n-am găsit.
Ai vrut mai mult să afli, o, inimă-ostenită,
Dar astăzi, la plecare, nu ştim de ce-am venit.

Se-ntunecă. Mesenii extenuaţi de viaţă
Au adormit. În umbră, priviţi ce palizi sunt!
Întinşi şi reci! Tot astfel vor fi şi în mormânt.
N-aduceti lampa! Mortii nu mai au dimineată.

Vreau beat să fiu într-una şi-aş vrea să dorm mereu.
Am renunţat să aflu ce-i bine şi ce-i rău.
Durerea, bucuria- la fel sunt pentru mine.
Căci zâmbetu-i solia tristeţii care vine.

Tu eşti, bătrână lume, palatul trist în care
Aleargă nopţi şi zile, spre moarte galopând.
Şi unde şahi de-a rândul visară fiecare
Mărire sau iubire – şi s-au trezit plângând.

Mă-ntreb: ce-mi aparţine cu-adevărat? Ce rost
Avui, când fără urmă am să mă pierd în moarte?
Un scurt incendiu-i viaţa. Văpăi de toţi uitate,
Cenuşă spulberată-n vânt: un om a fost.

N-aş fi venit aicea de-aş fi putut alege.
Şi chiar dacă-aş fi liber, spuneţi-mi, unde-aş merge?
Să nu te naşti mai bine-i. Dar cum să evităm?
…Acum însă că suntem – de ce să mai plecăm?

Beţivule, imensă urnă, eu nu ştiu cin’ te-a modelat.
Ştiu doar că poţi-ncape-n trei vedre şi ştiu c-ai să te sfarmi curând.
Mult timp am să mă-ntreb atuncea: de ce ai fost oare creat,
De ce-ai fost fericit şi-acuma – de ce eşti doar pământ?

Prisos de strălucire eu lumii n-am adus.
Tot ce mă înconjoară – de mine-i mai presus.
Nedumerit şi singur mă-ntreb neîncetat:
De ce-am venit pe lume? De ce sunt alungat?

Prietenii mei unde-s? Călcatu-i-a-n picioare
Ne-ndurătoarea moarte? Dar noaptea mi se pare
Că-i mai aud cum cântă prin parcul adormit.
– Sunt morţi, ori poate numai sunt beţi de-a fi trăit?

Cu toate că-s frumoasă şi am parfum de lotuşi,
Deşi am ca laleaua obraz catifelat
Şi svelt ca chiparosul mi-e trupul, spune-mi, totuşi,
Ce scop avu cerescul Zugrav când m-a schiţat?

sursa

Omar Haiām (Ghiās od-Dīn Abul-Fatah Omār ibn Ibrāhīm Haiām Nișābūrī) (n. 18 mai 1048 la Nișapur, Persia – d. 4 decembrie 1131) a fost un poet, matematician, filosof și astronom persan.

Din blogosfera.

Mirela Pete.Invitație în Clubul Poveștii parfumate

Teo Negură.Toporul si padurea

Pilula lu` Lisandru.GURA LU` AINŞTAIN – “Ce te uiţi în cur… ce te uiţi în curtea mea?!”

Daurel.Despre cãlãtorii…

Zamfir Turdeanu’.Clipe încremenite (180512)

Ulise al II-lea cel Ocoş.Lătrături ocoşe (180512)

Amintiri din filumenie.Vechi scăpărări (180512)

Florina Lupa Curaru.Alt joc cu poze – 17.05.12

zamfirpop.Viaţa-n imagini (180512)

Ziua Internaţională a Poeziei si alte evenimente ale zilei de 21 martie

Ludovico Einaudi – Primavera

(videoclip creat de mine)

Ziua Internaţională a Poeziei, oficializată de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) în data de 21 martie, încă din 1999, drept zi mondială a poeziei.


Aprilie

de George Topîrceanu

Baloane mari de spumă albă prin grădini
(Și zarzărul, și vișinul, și perii)
Stau gata să se-nalțe din tulpini
Spre cerul primăverii…

Caisul nostru s-a gătit la poartă
Cu panglici albe, ca-n tablouri vechi,
Și cu zulufi de floare la urechi,
Cum astăzi nicăieri nu se mai poartă.

Pe strada mare,
Ies flori înalte la plimbare
În rochii de sezon, ușoare,
Cu toate că-i o vreme așa de schimbătoare.

Ah, fetele — și mai ales cucoanele —
Când vine primăvara
Sunt dulci și colorate ca bomboanele!

Pe cea care-a trecut o cheamă Clara,
Fiindcă are
Ochi albaștri tare,
Și gura ei cu rouge ca de coral
Surâde vertical…

Un mic vârtej, copil al Neființei,
De-a curmezișul străzii rătăcit,
Nebun în jurul lui s-a răsucit
Să-și prindă coada galbenă cu dinții.
Departe, în azurul dintre nori,
S-arată bifurcat pe cer
Un șir subțire de cocori,
O escadrilă de pe vremea lui Homer…

 

Octavian Smigelschi – Portretul sotiei

Octavian Smigelschi


In 21 martie s-au nascut:

Octavian Smigelschi(21 martie 1866, Ludoş – 10 noiembrie 1912, Budapesta) a fost un pictor şi grafician român.

Hans Hofmann(21 martie 1880 – 17 februarie 1966), pictor abstract expresionist american nascut in Germania.

Alte evenimente ale zilei de 21 martie

Ziua Mondiala a Teatrului de Papusi

Ziua internațională a copiilor străzii

Ziua internațională a Sindromului Down

Ziua internațională de luptă pentru eliminarea discriminării rasiale.

Ziua internațională de combatere a insomniei.

Din blogosfera.

Mirela Pete.Ilustratori care îmi plac: Beatrix Potter

Clipe de Cluj.Ziua porților deschise la Teatrul Național ”Lucian Blaga”

Pilula lu` Lisandru.Traian Băsescu şi imaginea de cardinal Richelieu care îi convine de minune

Teo Negură.Si totusi exista iubire

lili 3D.Calea rugăciunii – 10

Punctul de vedere.Atat de adevarat

Ulise al II-lea cel Ocoş.Lătrături ocoşe (190312)

Alexandru Macedonski(14 martie 1854 – 24 noiembrie 1920), poet, prozator, dramaturg și publicist român

Alexandru Macedonski

Alexandru A. Macedonski (n. 14 martie 1854, București — d. 24 noiembrie 1920, București) a fost un poet, prozator, dramaturg și publicist român. Supranumit poetul rondelurilor, inspirându-se din literatura franceză, este primul reprezentant al simbolismului în literatura română.

Strigătul inimii
de Alexandru Macedonski

Avântă-te, suflet, prin dulce cântare
Și spune la lume, când este trădare,
Ca s-o deșteptăm!
Căci dulcea-ne țară trădată greu este;
Române, la arme! Poetu-ți dă veste,
Cu toți să luptăm!

Învinge-vei oare? Nimic nu reține
Torentul ce curge și spre mare vine,
De însuși împins.
Zdrobește odată și lanțul sclaviei,
Iar după-aceea te dă bucuriei,
Când tu ai învins!

Vezi cine-n tăcere, pumnalu-și gătește!
Vezi sub aste roze c-aspida-și târăște
Un corp veninat,
D-aceea acuma, la arme, române!
Nimic decât lupta, alt nu-ți mai rămâne,
Când ești oprimat;

Când legea cea sanctă vedea-vei călcată…
O lege prin lupte ce fu proclamată!…
Nu! Nu vei tăcea;
Sub stindardul țării, cu toți ne vom strânge;
Călcătorii legii vor zace în sânge;
Ne vom răzbuna!

Române,-ți trebuie, spre a te conduce,
Un cap unde mintea, mai mult va străluce,
Și tu-l vei găsi!
Un om ce renunță la tot pentru țară,
Nu unul ce este o cumplită hiară
Când poate zdrobi!

Grigore Vieru (14 februarie 1935 – 18 ianuarie 2009), poet român din Republica Moldova

Grigore Vieru

Grigore Vieru(n. 14 februarie 1935, satul Pererîta, fostul județ Hotin, România – d. 18 ianuarie 2009, Chișinău) a fost un poet român din Republica Moldova. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Doina si Ion Aldea Teodorovici – Reaprindeti candela

Reaprindeţi candela

de Grigore Vieru

Reaprindeţi candela-n răscruce
Lângă busuiocul cel mereu—
Degerat la mâni si la picioare
Se întoarce-acasă Dumnezeu.

Doamne,Cel din slăvi creştine
Ce păcate oare-ai săvârşit
Că te-au dus acolo si pe Tine
In Siberii fără de sfârşit ?!

Refren:
Toate le ierti,
Doamne de sus,
Cu blândeţe măreaţă
Chiar şi pe cei care te-au dus
In Siberii de gheaţă

Ninge frigul şi pustiul plouă
Degerată-mi este inima
Doamne,bine nu ne-a fost nici nouă
Fără sfatul şi lumina Ta

Doamne, intră şi-n a mea chilie
Si-amândoi, răniţi şi îngheţaţi
Să ne încălzim cu bucurie
Unul lângă altul ca doi fraţi.

Refren.
Toate le ierti,
Doamne de sus,
Cu blândeţe măreaţă
Chiar şi pe cei care te-au dus
In Siberii de gheaţă.

sursa

Din blogosfera.

Cristian Lisandru.ZIUA ÎNDRĂGOSTIŢILOR – “Menestrel”

Teo Negură.500 de postari

lunapatrata.Craiasa Zapezii…

Ioan Usca.Spovedania

Cristian Lisandru,Neam de piatră

Gabriela Savitsky.Intervenţia cu amperu’

Lili3.Calea rugăciunii – Sfântul Ioan Casian

Teo Negură.Trafic cu Hituri (runda 105)

Dana.la metrou

Otilia Cazimir (12 februarie 1894 – 8 iunie 1967), poeta românca

Ignat Bednarik - La troiță(The Trinity)

Ignat Bednarik – La troiță(The Trinity)

Poveste de omat

de Otilia Cazimir

Tu nu stii…
A fost odata
O casuta fermecata
Si-n casuta-o fata mica,
Un pisoi si o bunica.

Si-ntr-o iarna, intr-o seara,
Fata s-a uitat afara
Si-a vazut cum prin perdea
Stelele râdeau de ea…

Dar pe drum cotit si nins,
Umbra sura s-a desprins:
Un voinic abia de-o schioapa
Inota-n omat ca-n apa.

Si proptinduse-n toiag,
Un toiag mai nalt ca el,
A-nceput sa cante-n prag,
Tremurat si subtirel…

Dormi?
Si nici n-am prins de veste!

Usa s-a inchis cu cheia,
Focu-si palpaie scanteia,
Si povestea nu-i poveste:

Eu eram fetita-aceea,
Iar bunica – nu mai este…

sursa

 

Otilia Cazimir (n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neamț – d. 8 iunie 1967, Iași) este pseudonimul literar al poetei Alexandra Gavrilescu, cunoscută ca autoare a unor versuri pentru copii. Pseudonimul i-a fost ales de scriitorul Mihail Sadoveanu și de criticul literar Garabet Ibrăileanu. Scriitoarei nu i-a plăcut noul nume: „Dați-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani, că numele acesta, pe care totuși l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintâi pe care am întâlnit-o în viață – fetița cu care am stat în bancă în clasa primară – era proastă, grasă și buboasă…”.

A folosit și alte pseudonime, precum Alexandra Casian, Ofelia, Magda, Dona Sol cu care a semnat în presă, mai ales, articolele „feministe”.

sursa

Poezii de Otilia Cazimir – Povesti pentru copii

Poezii de Otilia Cazimir – cele mai frumoase poezii

Tot in 12 februarie s-au nascut:

Thomas Moran (12 februarie 1837 – 25 august 1926), pictor american.

Max Beckmann (12 februarie 1884 – 28 decembrie 1950), pictor, desenator, sculptor si scriitor german.

Marie Vassilieff(12 februarie 1884 – 14 mai 1957), pictorita rusa.

Din blogosfera.

dana patranoiu.sanctus

Gabriela Elena.O rază fugită din chaos lumesc

Mirela Pete.Avanpremieră de primăvară. Life in pictures

Ulise al II-lea cel Ocoş.Poz(n)e de câine dezgheţat (4)

Blog de Filumenistă.Pe chibrituri: Coloana infinită, a lui Brâncuși

lunapatrata.Versuri

Poveste parfumata.Parfumul de Luceafăr

Luceafărul

de Mihai Eminescu

A fost odată ca-n povești,
A fost ca niciodată,
Din rude mari împărătești,
O prea frumoasă fată.

sursa poza

Povestea parfumata, provocarea Mirela de acum aproape un an continua cu „Parfumul unui colț de stea”, o tema propusa de lunapatrata (Shayna).E o tema foarte frumoasa, cred ca fiecare dintre noi are o stea a lui, cred ca tuturor ne place sa privim cerul instelat si luna in noptile senine, in special cand suntem indragostiti, cand iubim si suntem iubiti.

Povestea mea parfumata e o poezie despre Luceafar, poezie pe care acum am citit-o pentru prima data.Sper sa o cititi si voi cu placere.

Luceafăr

de Duiliu Zamfirescu

„Luceafăr ce vii de departe
Și vremuri străbați peste vremuri,
Ca-n lumile noastre deșarte
Luminile blânde să-ți tremuri,

Ce patimi te poartă pe cale,
Ce doruri te mână prin haos,
De nărui luminile tale
Pe lanuri de negru repaos?”

Așa parcă zice poetul
Când noaptea privește la stele
Și intră încetul cu-ncetul
În sufletul candid din ele.

„De viu, și tot viu, și tot scapăr
Din razele mele curate,
Eu fug și încerc să mă apăr
De groaza de singurătate.

Tu nu știi ce crudă menire
E dată luminii supreme:
A merge pe nemărginire
În curgere goală de vreme.

Pe când tu c-un deget în pagini
Stai pacinic la umbra pădurii
Și mintea ți-o porți în imagini
De zmei, de povești și lemurii

Tu poți mângâia din privire
Sclipirea luminilor mele
Și când eu mă sting, prin gândire
Tu poți zămisli alte stele.

Tu ai o putere în tine
Ce rumpe izvodul a toate,
La toți voitoare de bine
Și dulce cât nu se mai poate.

Deci lasă-ți deprinsul de-a geme
Și dorul de bolta cerească,
Că nu e iertat să blesteme
Acelor ce pot să iubească.”

1899

sursa

Au mai scris povesti parfumate:

Mirela Parfumul unui colț de stea (poveste parfumată)

Lili Parfumul unui colţ de stea

Sara Parfumul unui colt de stea

Luna Pătrată Vrei sa fiu steaua ta?

Teo Negura Poveste parfumata de vis (68)

Lolita Sclipiri de stele Poveste-parfumata

Doru  “Mâna mea în cinci colţuri ca o stea”

Călin Muzici cu parfum de stea

Vero   O stea…

Gabriela Elena.O rază fugită din chaos lumesc

Ioan Usca.Jocul

Ulise al II-lea cel Ocoş.Poz(n)e de câine dezgheţat (3)

Pilula lu`Lisandru.GURA LU` AINŞTAIN – “Numa respecte pentru giapanezi!”

Cristian Lisandru.La guvern nou, cheflii cu ştate vechi de serviciu

Zamfir Turdeanu’ .Clipe încremenite (120212)

zamfirpop.Viaţa-n imagini (120212)

Ulise al II-lea cel Ocoş.Lătrături ocoşe (120212)

Amintiri din filumenie.Vechi scăpărări (120212)

Florina Lupa Curaru.Alt joc cu poze – 12.02.12

Gerul, Vasile Alecsandri

Gerul

de Vasile Alecsandri

Gerul aspru şi sălbatic strânge-n braţe-i cu jelire
Neagra luncă de pe vale care zace-n amorţire;
El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre zori
C-un văl alb de promoroacă şi cu ţurţuri lucitori.

Gerul vine de la munte, la fereastră se opreşte
Şi, privind la focul vesel care-n sobe străluceşte,
El depune flori de iarnă pe cristalul îngheţat,
Crini şi roze de zăpadă ce cu drag le-a sărutat.

Gerul face cu-o suflare pod de gheaţă între maluri,
Pune streşinilor casei o ghirlandă de cristaluri,
Iar pe fete de copile înfloreşte trandafiri,
Să ne-aducă viu aminte de-ale verii înfloriri.

Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare
Ce se-ntrec pe câmpul luciu, scoţând aburi lungi pe nare.
O! tu, gerule năprasnic, vin’, îndeamnă calul meu
Să mă poarte ca săgeata unde el ştie, şi eu!

Din blogosfera:

Pilula lu` Lisandru.Avem un (alt) guvern, viaţă bună ne mai trebuie

CELLA.autoportret

Ioan Usca.Redenumiri

Rokssana.miercurea fara cuvinte – 41-

Blog de Filumenistă.Pe chibrituri: Motiv popular românesc

Gabriela Savitsky.Guvernul MRU

Gabriela Elena.Frumuseţea

Teo Negură.Degete de ganduri

Ulise al II-lea cel Ocoş.Bancuri cu tribul funcţionarilor

Gabriela Elena.Vocea metalului si unduirile lui

Ulise al II-lea cel Ocoş.Poz(n)e de câine dezgheţat

Ulise al II-lea cel Ocoş.Dezastruuuuuuuuu!

Punctul de vedere.Mirosul ploii

Ulise al II-lea cel Ocoş.Poz(n)e de câine dezgheţat (2)

Ileana Malancioiu (23 ianuarie 1940), poetă română

Ileana Malancioiu

Ochii De Pisica

de Ileana Malancioiu
Vazusem doi ochi galbeni în întunericul desavîrsit
si pornisem încet spre lumina calda a lor
si recunoscusem pisica noastra moarta acum doi ani
torcînd în liniste pe cuptor.

Am mîngîiat-o-ncet pe sira spinarii
si pe mustata arsa si pe bot
si ma miram ca nu-ntoarce capul spre mine
si-mi parea rau ca nu pot

s-o fac sa-nchida ochii ramasi deschisi
sau sa coboare iarasi în poala mea
de pe cuptoru-ncins peste masura
pe care dormea.

Apoi am vrut sa ma-ntorc dar nu-mi aminteam
de unde venisem în locul acela amagitor
si stam lînga pisica noastra si stiam ca e moarta
si-o auzeam cum toarce pe imensul cuptor.

As vrea

de Ileana Malancioiu

As vrea sa ma duc undeva sa nu mai stiu de nimic
sa ma intorc atunci cand voi fi uitat tot
sa-mi amintesc cu greu cum ma cheama si cine sunt
si sa invat ce mai pot

sa aflu spre a trai pana la capat
si a ma bucura ca sunt inca vie.
As vrea sa ajung undeva unde nu stie nimeni
nimic din tot ce se stie

si din ce se inventa inca
fara nici un fel de pretentii
impotriva mea si a tuturor
in lumea asta plina de inventii.

Dar unde e locul acela senin ma intreb
si plang in tacere si nimeni nu stie
mi-e frica de tot si de toate si-as vrea
sa ma bucur din nou ca sunt inca vie.

sursa

La multi ani!

Ileana Mălăncioiu (n. 23 ianuarie 1940, Godeni, Argeș) este o poetă contemporană și o eseistă română. De asemenea publicistă, disidentă, activist civic.
Nicolae Steinhardt declara despre Ileana Mălăncioiu :

„Aferim, femeie!
Curajoasă. Aspră. Le vede, le știe, le spune. Și cu suflet de muiere sensibilă, simțitoare. Suflet adânc, colțuros. Mare poetă.
Da, asta admir: o tărie inteligentă (foc) si totodată accesibilă milei, duioșiei (indirecte). Am calificat-o: o Antigonă ducându-l pe Oedip de mână, dar o Antigonă cu suflet de Electră (și de Ecaterina Teodoroiu).”

In 23 ianuarie s-a nascut Édouard Manet (23 ianuarie 1832, Paris – 30 aprilie 1883, Paris), pictor francez, precursor al impresionismului.

Si eu m-am nascut in 23 ianuarie.Azi e ziua mea.

Din blogosfera. 

Ioan Usca.Sepepistul Vasile

Gabriela Savitsky.Ce-aş face dacă aş fi Băsescu

Cristian Lisandru.APE TULBURI – “Bărbatul care înota fără să ştie de ce…”

Pilula lui Lisandru.GURA LU` AINŞTAIN – “Nu mai bagă ăştia legea nesănătoasă, sănătoşi să fim, moartea e la colţ!”

Mirela Pete.Paul Cézanne, maestrul nostru, al tuturor

Teo Negură.Creduli, si totusi neincrezatori

CELLA.iarna vrajbei lor oaselor li dor, … doriri ‘aş’

Ulise al II-lea cel Ocoş.Obsesii româneşti

Dana.țara mea c-un singur bec

Punctul de vedere.Beware !

Ulise al II-lea cel Ocoş.Poz(n)e guralive

Florina Lupa Curaru.Alt joc cu poze – 21.01.12

Lili3.Principiul încurajării (56)

Gabriela Elena.Ce spun ei, ce spunem noi

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu, fotografie de Jean Bieling, Botoşani, 1887-1888

Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani sau Ipotești – d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.

15 ianuarie, ziua de naştere a lui Mihai Eminescu a devenit Ziua Culturii Naţionale  începând cu 2011 odată cu ziua poetului Mihai Eminescu, în urma unei legi promulgate în decembrie 2010.

În multe dintre articolele sale Eminescu a comentat lucrările parlamentare pe care le considera „o farsă constituțională”. După ce parlamentarii își pierdeau timpul cu discursuri politice de fațadă, la sfârșitul sesiunii parlamentare ajungeau ca într-o singură ședință, de la ora 9 seara și până la ora 2 după miezul-nopții, să voteze bugetul statului, bugetul armatei, legea responsabilității ministeriale, rezilierea contractului monopolului tutunului, etc.  El este autorul primei cronici parlamentare autentice de la noi, adesea articolele sale puneau în evidență prostia sau insuficienta cultură a aleșilor poporului, gafele și erorile de informație, continuînd activitatea lui Titu Maiorescu, cel care analizase în Retori, oratori, limbuți diferite școli de oratorie politică, tocmai pentru a curăța această pădure tînără de uscături.

„„Camera ajunsese o prăvălie în care fiecare panglicar cu mâncărime de limbă scotea câte o panglică de un ceas și jumătate de lungă, aceasta nu pentru a lumina pe cineva sau a lămuri chestiunea, ci pentru a poza în această atitudine înaintea țării alegătoare. Verzi și uscate, vrute și nevrute, povești scrise pe apă, proorociri despre lucruri trecute, c-un cuvânt negustorie grea ca fulgul pe apă, iată zilnica ocupație a Camerei luni întregi dupăolaltă.
Și acum, când e la adică, când s-ar fi căzut ca bugetul să fie de mult discutat și votat, articolele bugetului zboară și sfârâie unul după altul ca spițele de la roată sau de la vârtelniță; vicepreședintele somnoros, Camera somnoroasă, raportorul somnoros petrec ca prin vis condei după condei fără ca cineva să mai deschidă gura. Toată grija Camerei nu mai e bugetul să fie corect, bine chibzuit, neîncărcat, ci să se mântuie odată comedia; răspunderea ministerului (guvernului n.n.) să fie acoperită prin votul unei Camere neresponsabile … ș-atunci toate vor fi bune.”

Și toate acestea se întâmplau datorită abuzurilor comise cu ocazia alegerilor: „furtul de bilete din urne, violarea secretului voturilor și scrierea lor sub controlul agenților admnistrativi, bătăile și încercările de ucidere”.

sursa

Ce e amorul?

Lebada

Lacul

Somnoroase păsărele…

Revedere

Atât de fragedă… 

Tot in 15 ianuarie s-a nascut si  Ferdinand Georg Waldmüller (15 ianuarie 1793 in Vienna – 23 august 1865 in Hinterbrühl, Austria), un pictor si scriitor austriac.

Din blogosfera.

Daurel.Despre Eminescu…

Gina.la aniversară!

Dana.lumea nu a anchilozat

Amintiri din filumenie.Vechi scăpărări (070112)

Tu1074.Life in Picture-Viața în imagini-Concert (din stagiunea trecută) !

Amintiri din filumenie.Vechi scăpărări (110112)

Amintiri din filumenie.Vechi scăpărări (140112)

Ulise al II-lea cel Ocoş.Latraturi ocose (140112)

Ulise al II-lea cel Ocoş.Latraturi ocose (140112)

Ulise al II-lea cel Ocoş.Latraturi ocose (110112)

Ulise al II-lea cel Ocoş.Latraturi ocose (070112)

Zamfir Pop.Viaţa-n imagini (140112)

Zamfir Pop.Viaţa-n imagini (110112)

Zamfir Pop.Clipe încremenite (070112)

Zamfir Turdeanu’.Clipe încremenite (110112)

Florina Lupa Curaru.Alt joc cu poze – 14.01.12

Blog de Filumenistă.Pe chibrituri: Festivalul internațional Cerbul de Aur


Nicolaus Olahus(10 ianuarie 1493 – 15 ianuarie 1568), umanist de origine română și maghiară

Nicolaus Olahus

Nicolaus Olahus sau Oláh Miklós (n. 10 ianuarie 1493, Sibiu — d. 15 ianuarie 1568, Pozsony, astăzi Bratislava) a fost un umanist, istoriograf și om politic de origine mixtă (română și maghiară) care a activat în Regatul Ungariei, ocupând demnitatea de arhiepiscop de Esztergom (în latină Strigonium), regent al Ungariei și al Țărilor de Jos și apoi guvernator al țării. Tatăl său, Ștefan, era originar din Orăștie, înrudit cu domnitorul muntean, deținea funcții de conducere pe domeniile regale. La fel, unchiul său, Máté era jude regal al Orăștiei. Mama sa, Huszár Borbála, era înrudită cu familiile Bogáthi și Gerendi, familii la rândul lor înrudite cu familia lui Hunyadi János Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei.

În calitate de umanist și cărturar, Olahus a întreținut o vastă corespondență cu capetele luminate ale epocii, câștigând simpatia și recunoașterea lui Erasmus din Rotterdam. Lucrările sale cele mai importante, Hungaria și Attila, redactate, se pare, în perioada șederii în Olanda, oferă prețioase informații cu privire la topografia și istoria Ungariei și, în special, a Transilvaniei.

wikipedia.org

Statuia lui Nicolaus Olahus din Sibiu

Către secolul de acum

de Nicolaus Olahus

Ce secol fost-a vreodată mai sinistru?
Ce ciumă crâncenă mai aducătoare de moarte?
Ce pedeapsă mai crudă decât aceea a Styxului
Și a lăcașului lui Pluto cel nemilos?
Ce venin mai funest decât tine,
Secol îngrozitor?
Cine, rogu-te, și-ar fi închipuit vreodată ceva mai crud
Decât otrava ucigătoare din Colchis?
Sau pedepse mai grele decât ale lui Hercule?
Semănat-au oare Erinys sau Megaera un război
Atât de crud în sânul muritorilor
Ca tine, secol criminal și perfid,
Vrednic de cuvinte de blestem?
Colo, călărețul păgân, pustiind hotarele Italiei,
Pradă lăcașurile sfinte,
Aici, cruzimea sălbatică a neamului turcesc
Vai, pe noi, pannonii distruși
Și cu puterile odinioară neîntrecute, acum înfrânte,
Ne extermină din cauza discordiei
Unor duci și principi
Care se închină în religia preasfântă a lui Hristos;
Dincolo, flotele dușmanilor, pline de tâlhari,
Tulbură întinsul apelor mării.
Otrava stă ascunsă în inimile noastre,
Dogme nedrepte răspândesc moravuri nemiloase.
De aceea războiul, foamea și ura
Nimicesc, vai, țările noastre.
Milă nu mai este,
Iar discordia ce bântuie toate țările
Aduce primejdie celor buni.
Acest secol atât de crud
Răpește sfânta liniște, distruge, ucide.
Dar încotro mă răpește acum un suflet olimpic?
De ce anume mai degrabă nu mă plâng?
Matei, singurul meu frate, a pierit în floarea vârstei.
Pe de o parte, mă stăpânește durerea,
Pe de alta, mă bucur că a scăpat
Fără ca acest secol perfid și nelegiuit
Să fi întinat moravurile sale.

Din blogosfera.

Mirela Pete.Povestea parfumată la început de an

Pilula lui Lisandru.GURA LU` AINŞTAIN – “La premărie va fi cu buruieni şi cu columbeni, vai mama noastră!”

Ioan Usca.Opţiuni ferme

Teo Negură.Trafic cu Hituri (runda 100)

Gabriela Elena.Frica

Calea pelerinului – despre rugăciune

Clipe de Cluj.Au trecut dom’le

Dana.justin bieber vorbește cu dumnezeu

Călin Hera.Arcul de triumf, cu Mănăstirea Caşin în plan secund