Category Archives: proza

„Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gândești”.Gabriel García Márquez

Gabriel García Márquez

Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gândești. Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aș îmbrățișa foarte strâns si l-aș ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieșind pe ușă, ți-aș da o îmbrățișare, un sărut și te-aș chema înapoi să-ți dau mai multe. Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aș înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată și încă o dată până la infinit. Dacă aș ști că acestea ar fi ultimele minute în care te-aș vedea, aș spune “te iubesc” și nu mi-aș asuma, în mod prostesc, gândul că deja știi.

Gabriel García Márquez (n. 6 martie 1927, Aracataca, Columbia) este un redactor și scriitor columbian, care a obținut Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1982, pentru nuvelă și scurte istorii, unde fantasticul și realul sunt combinate într-o lume liniștită de bogată imaginație, reflectând viața și conflictele unui continent.
Cel mai cunoscut roman al său este: Cien años de soledad (Un veac de singurătate).

In 6 martie s-a nascut Michelangelo Buonarroti (6 martie 1475 – 18 februarie 1564),sculptor, pictor, arhitect și poet italian, recunoscut ca cel mai de seamă artist renascentist

Din blogosfera.

Cristian Lisandru,Ia pistolu`, neamule!

Teo Negură.Trafic cu Hituri (runda 108)

Ioan Usca.Colecţionara de coşmaruri – 1

Ioan Usca.Colecţionara de cpşmaruri – 2

Gabriela Savitsky.Renaştere

Gabriela Elena.Lecţia de patriotism

Florina Lupa Curaru.Alt joc cu poze – 04.03.12

Blog de Filumenistă.Pe chibrituri: Monumentul Pompierilor – Bucureşti

Amintiri din filumenie.Vechi scăpărări (040312)

Teo Negură.Nimicuri

Ulise al II-lea cel Ocoş.Lătrături ocoşe (040312)

Zamfir Turdeanu’.Clipe încremenite (040312)

zamfirpop.Viaţa-n imagini (040312)

Ulise al II-lea cel Ocoş.Poz(n)ele Babei 6

George Călinescu (19 iunie 1899 – 12 martie 1965), critic, istoric literar, scriitor român

Scrinul negru 

Sfaturi pentru fiica mea

– Fata mea, alegerea soţului este fapta cea mai însemnată din viaţa unei femei.

– Cum, nici vorbă, vei fi o intelecuală, fereşte-te de imperiul pe care îl au asupra fetelor fine firile înapoiate şi brutale. Nu confunda virilul cu grosolanul.

– Dar nici nu cădea în greşeala contrară de a căuta cu tot dinadinsul un învăţat. Nu rare ori aceştia sunt primitivi şi egoişti, şi sufletul lor este sub nivelul intelectului. Caută un om adevărat.

– Dacă soţul tău va fi un bărbat excepţional, nu te extazia în faţa celorlalţi de ceea ce face, nu-l apăra de bârfeli. Îl vei obişnui să se considere intangibil. Dar nici nu-i atrage atenţia la tot pasul de erorile pe care socoteşti că le făptuieşte. Ca individ ieşit din comun, le va descoperi singur, cu folosul pe care orice om profund îl trage din reexaminarea conduitei sale, şi, de altfel, un om nu trebuie să fie perfect.

– Totdeauna să ai în minte acest adevăr: că un bărbat nu este, ca o femeie suma însuşirilor şi cusururilor vizibile. În el rămâne ceva imponderabil şi impenetrabil.

– Păstrează-ţi naivitatea.

– Nu-ţi fortifica în aşa fel caracterul, încât să nu mai poţi plânge. O femeie care nu ştie să plângă şi-a pierdut jumătate din farmecul ei.

– Obişnuieşte-te a converti, de la o anumită vârstă, gestul pasional în acela de prietenie subtilă şi nu urmări cu gelozie grotească aventurile soţului tău. Un bărbat, mai cu seamă excepţional, e setos să cunoască eternul feminin, fără ca prin asta să-şi împuţineze dragostea faţă de soţia lui.

– Să fii credincioasă.

– Nu îndepărta brutal, fiind căsăstorită, pe bărbatul pe care-l stimezi şi crezi că te iubeşte cu adevărat. Poţi întuneca astfel o existenţă. O prietenie delicată nu e un adulter.

– Poţi fi savanta, poţi fi artistă, dar nu uita că eşti femeie. Nu trece în tabăra bărbaţilor.

– Madame de Stäel, care era o femeie de talent şi de spirit, urmărea să capteze pe Napoleon, fiind uluită de geniul lui. Din ciuda de a fi dispreţuită l-a combătut. De aici poţi vedea că femeia îşi găseşte satisfacţie decât alături de bărbat, o femeie singură, o eroină a solitudinii ca refractarii lui Ibsen, e o monstruozitate.

– Încearcă să devii o muzicantă suficientă, spre a face să vibreze intelectul soţului tău. Nu te căsători cu un bărbat care declară cinic că nu pricepe arta. Poate ascunde vicii îngrozitoare.

– Având copii, nu deveni ostentativ mamă. Întâlneşti la unele femei cu progenitură o voluptate şi o lipsă de pudoare neplăcute. Chiar cu copii, să fii pururi copilăroasă.

– Fiecare graţie fizică pierdută trebuie înlocuită la timp cu un farmec al spiritului. Elvira mea are această artă şi de aceea o găsesc atrăgătoare.

– Căsătoreşte-te foarte tânără, când spiritul şi trupul îţi sunt nevinovate. Sufletul fetei mature nemăritate se perveteşte prin aşteptare sau capătă spaimele celibatarei.

– Când părinţii fetei sunt inteligenţi, găsesc fetei lor un soţ mai bun decât acela pe care şi-l alege ea însăşi în prima exaltare a adolescenţei.

– Peştele respiră în apă şi se îneacă în aer. E necesar să descoperi aerul propriu respiraţiei morale a soţului tău.

– Îţi urez să fii frumoasă ca un înger.

– Dar dacă nu eşti, un suflet excepţional conferă chipului tău gingăşii surprinzătoare.

– Esenţialul este nu de a fi desăvârşită trupeşte, ci expresivă. Bagă de seamă că expresia nu e numai a feţei. Sunt femei care par distinse facial şi sunt vulgare corporal. Genunchiul tău să inspire sentimente nobile.

– Să ai noroc de un soţ care ştie să mângâie.

SCRINUL NEGRU, George Călinescu, pagina 417

sursa

George Călinescu

George Călinescu (n. 19 iunie 1899, București — d. 12 martie 1965, Otopeni ) a fost un critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă.Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu.Își semnează întotdeauna articolele cu pseudonimul G. Călinescu, după o modă destul de răspândită în perioada interbelică.

In 19 iunie s-au nascut:

Thomas Sully – Portrait of a Young Girl

Thomas Sully (19 iunie 1783 – 5 noiembrie 1872), pictor portretist american nascut in Anglia.

Cornelius Krieghoff -The Passing Storm, Saint-Ferréol

Cornelius Krieghoff (19 iunie 1815, Amsterdam, Olanda –  8 martie 1872, Illinois, Chicago) a fost probabil cel mai mare pictor canadian din secolul XIX.

Din blogosfera. 

Cristian Lisandru.Cuvinte

Cristian Lisandru.DUMINICA DE GENIU – Heinrich Heine – „Cu fierul roşu tu mă-nţeapă” (traducere Ion Bentoiu)

Ioan Usca.Comentarii la Facerea – 1

Ioan Usca.Tristan şi Isolda

Rokssana.cand iubesti…

lunapatrata.Rupte din suflet….

Gabriela Elena.Ce poţi dărui?

Teo Negură.Zâmbeşte-mi!

Cugetari de ieri despre azi

Navigand pe oceanul nemarginit al netului in cautarea copacului intelept care are toate raspunsurile la intrebarile noastre,am ajuns pe o insula necunoscuta.Pentru ca-mi place sa descopar si sa descifrez tainele,am poposit pe insula cu prietenii mei si am inceput cercetarea.Am descoperit cateva minunatii despre care nici nu stiam ca exista.Am gasit si cateva cugetari ale unui om care a trait demult,le-am citit si am gandit ca descriu exact realitatea in care traim.

Cugetări scrise în închisoarea de la Cluj
de Alecu Russo

Alecu Russo (*17 martie 1819, Chişinău – †5 februarie 1859) a fost poet, prozator, eseist, memorialist şi critic literar român (originar din Basarabia), ideolog al generaţiei de la 1848. Este autorul volumului Cântarea României, tipărit anonim. Fără a revendica vreodată explicit această operă, a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române.

„Fiecare revoluţie trebuie să nască un adevăr pe lume, şi fiecare criză prin care a trecut omenirea a produs un bine sau germenul unui bine, dar nimic până acum nu a putut să desfiinţeze falsul patriotism.

Falsul patriotism este masca egoismului în timpurile de tulburare. Aceia care speculă libertăţile popoarelor, care nu au alte principii decât interesul personal, alt Dumnezeu decât pe sine însuşi, altă profesie de credinţă decât noi prin noi şi pentru noi; aceia care nu cred nici în popor, nici în libertate, nici în sacrificiuri, nici în devotament, se acoperă cu haina patriotismului în zile de lupte, în zilele cele mari ale popoarelor. Ei par că fac sacrificiuri, dar nu sacrifică nimica, ci pun la dobândă.

Frazele sunătoare ale acelor ce grăiesc mult ascund adeseori precugetări urâcioase. Adevăraţii oameni ai poporului, aceia care gândesc ca dânsul, vorbesc puţin, lucrează cât pot şi plâng, când alţii tot grăiesc! Poporul suferă şi geme, poporul lucrează, poporul nu grăieşte decât prin tăcerea lui.

Când adevăraţii oameni ai poporului au grăit şi cu umărul poporului au răsturnat o lege despotică, un rege, o instituţie nedreaptă, falşii patrioţi se îndeasă la paradă, apucă partea cea mai mare… şi atunci devin lucruri neauzite, de care naţiile se ruşinează mai pe urmă.

Sub cuvânt de adevăr şi de bine comun, falşii patrioţi sună în toate părţile, şi în sânul gloatelor se găsesc oameni buni, însă slabi la minte, care se exaltă la vorbele lor, se răspândesc prin ţară şi tulbură conştiinţa concetăţenilor.

Gloatele sunt îndurătoare, căci ele simt puterea lor. Toate popoarele au asemănare între ele, căci au aceleaşi suferinţe; ele au instincturi generoase. Hulă şi blestem asupra celor ce înşeală popoarele!

Adeseori aceia care strigă în contra aristocraţiei sunt nişte aristocraţi ascunşi în sdrenţele demagogiei, nişte falşi patrioţi. Aceşti aristocraţi de uliţă, de noroi, de patimă sunt cei mai aprigi duşmani ai libertăţii. Ei decretează legile de proscripţie, ei măsoară şi vând libertatea ca o marfă; ei aruncă pietre oamenilor de pace şi de onoare; ei acuză de trădare pe cine nu vrea să coboare în rândul lor.

Adevăraţii patrioţi sunt senini, căci adevărul este senin ca cerul zilelor frumoase; sunt îndurători, căci libertatea este mizericordioasă ; sunt drepţi, pentru că libertatea este însăşi dreptatea. Evanghelia este cartea libertăţii. Hristos nu a zis: „Ucideţi pe aceia care nu vor să creadă în mine”; Hristos a zis: „Cuvântul este pentru toţi acei care vor să-l asculte”.

Dacă Hristos s-ar coborî astăzi pe pământ, falşii patrioţi l-ar răstigni în numele libertăţii.

O, libertate, tu eşti strigătul lumii, dar nu eşti încă credinţa sa!

Nu bunele legi, dar bunii judecători apără altarul libertăţii. Judecătorii care discută legea, aceia care gândesc la înaintări şi sunt muşcaţi de şarpele ambiţiei, aceia care consideră legea ca un mijloc folositor pentru sine sunt mai periculoşi decât plagele Egiptului.

Judecătorii care se gândesc la siguranţa societăţii, la suferinţele omenirii, la mărirea sacerdoţiului, ce sunt chemaţi a exercita, acei judecători, însemnaţi pe frunte cu degetul lui Dumnezeu, sunt adevăraţii stâlpi ai templului Dreptăţii; ei sunt gloria unei naţii.

Naţia lucrează pentru toţi, judecătorul trebuie să lucreze pentru fiecare.
Dacă aş avea să-mi fac testamentul politic, aş zice concetăţenilor mei: „O, fraţilor, alegeţi judecători buni! Opriţi birocraţia de a deveni o putere despotică; căci ea nu trebuie să fie decât servitoarea publicului care o plăteşte. Aştupaţi-vă urechea la glasul falşilor patrioţi. Astfel ţara va fi scăpată de trădători şi de călăi”.

Cu cât dobândesc experienţă prin studiul omenirii, mă conving că libertatea absolută este cu neputinţă în lume, fără o deplină transformare a neamului omenesc.

Acolo unde principiul egalităţii, deşi consacrat prin lege, nu a prins încă rădăcină în moravuri, minorităţile vor fi adesea victimele majorităţilor, căci gloatele sunt mefiante (neîncrezătoare), neluminate şi lesne de a pleca urechea la minciunile şi la perfidia celor răi.

În aşa stare de lucruri ades libertatea este înlocuită prin brutalitate, şi egalitatea — prin silnica reducere a tot ce este mare la o măsură mică şi degratoare”.