Category Archives: filozofie
Adevarul este intotdeauna pur
Adevarul este intotdeauna pur, direct, detasat de toate. El are o frumusete deosebita, deoarece este esenta vietii, a existentei, a naturii. Nimeni nu minte, cu exceptia omului. O tufa de trandafiri nu poate minti. Ea trebuie sa produca trandafiri; din ea nu pot iesi galbenele, ea nu poate insela. Ii este imposibil sa fie altfel decit este. Intreaga existenta, cu exceptia omului, traieste in adevar.
Adevarul este religia intregii existente; numai fiinta umana face exceptie. Dar in clipa in care omul se hotaraste sa devina o parte a existentei, adevarul devine religia sa. Aceasta este cea mai mare revolutie care i se poate intimpla oricarei fiinte. Acesta este momentul de glorie.
Voi nu vedeti lumea asa cum este, o vedeti asa cum va obliga mintea voastra sa o percepeti. Si acest lucru il puteti constata pretutindeni. Oamenii sunt conditionati in cele mai diverse feluri, iar mintea nu este nimic altceva decit conditionare. Ei privesc lucrurile conform prejudecatilor pe care le au; acestea au o anumita culoare. Facem distinctii, consideram o fiinta superioara si alta superioara, consideram ca barbatul este mai puternic iar femeia mai slaba si ii diferentiem pe oameni in functie de inteligenta lor…
Unele rase au sustinut ca sunt poporul ales al lui Dumnezeu. Fiecare religie pretinde ca scriptura ei este scrisa de Dumnezeu insusi.Toate aceste lucruri constituie, strat peste strat, mintea voastra.Pina cind nu veti fi in stare sa lasati intreaga minte deoparte si sa priviti lumea direct, imediat, prin intermediul constiintei, nu veti fi niciodata capabili sa vedeti adevarul. Cel mai mare act de curaj este acela de a renunta la minte. Cel mai curajos om este acela care priveste lumea asa cum este ea, fara ca intre aceasta si el sa se interpuna mintea. Lumea este cu totul altfel, neasemuit de frumoasa. Nu mai exista nimic inferior sau superior, nu mai exista nici o deosebire.
In general se crede ca intelectualii sunt oameni inteligenti. Nu este adevarat. Intelectualii se bazeaza pe cuvinte moarte.Inteligenta nu poate face acest lucru. Inteligenta arunca cuvintul, care este cadavrul, si pastreaza vibratia lui vie. Calea unei fiinte inteligente este calea inimii, deoarece inima nu este interesata de cuvinte; o intereseaza numai seva continuta in ele. Ea nu pastreaza recipientele, ea bea pur si simplu sucul si arunca recipientul.
OSHO, ” Viata este Acum si Aici ”
In 7 mai s-a nascut pictorul roman Rudolf Schweitzer–Cumpăna (7 mai 1886, Piteşti – 17 februarie 1975, Bucureşti).
Din blogosfera.
Pilula lu` Lisandru.Îmbătarea cu apă rece dăunează grav sănătăţii
vulcanii noroioși. și alte locuri la pas și popas.(2) | DAP
Teo Negură.Zilele cetatii Alba Carolina
Mirela Pete.Pink Modays. Pink roses
Gabriela Savitsky.Zăpadă însângerată
zamfirpop.Viaţa-n imagini (060512)
Ulise al II-lea cel Ocoş.Pozne de Florar
Ulise al II-lea cel Ocoş.Pozne de Florar 1
Citate Mahatma Gandhi
Este mai uşor să construieşti o punte peste oceanul ce desparte două continente, decât să treci peste prăpastia ce desparte doi indivizi sau două popoare.
Resping ideea de violenţă, pentru că binele obţinut prin mijlocirea acesteia nu este de durată; în schimb, răul provocat de violenţă este de durată.
Violenţa este arma celor slabi; non-violenţa este arma celor puternici.
Nu există decât o singură cale de a obţine independenţa prin non-violenţă: dacă murim, vom trăi, dacă ucidem, niciodată.
Non-violenţa, în forma ei dinamică, înseamnă suferinţă conştientă. Ea nu presupune să plecăm capul în faţa voinţei celor ce ne asupresc, ci să ne măsurăm, cu toată fiinţa noastră, cu voinţa tiranului.
Credinţa mea în principiul non-violenţei mă obligă să fiu foarte hotărât. Nu mai rămâne loc pentru laşitate sau slăbiciune.
Iubirea nu cere nimic, ea oferă. Iubirea suferă, ei nu-i pare niciodată rău de nimic şi nu se răzbună.
Viaţa mea este un întreg indivizabil iar activităţile mele se întrepătrund unele pe celelalte; toate izvorăsc din iubirea mea neostoită pentru oameni.
Iubirea este cea mai mare forţă a omenirii şi totuşi este cea mai modestă pe care ne-am putea-o închipui.
În ceea ce mă priveşte, mă consider incapabil de a urî vreo fiinţă de pe acest pământ. Disciplina şi rugăciunile m-au ajutat ca de peste patruzeci de ani să nu mai urăsc pe nimeni. Ştiu că aceasta este o sarcină incredibilă, cu toate acestea o duc la capăt cu toată umilinţa.
Pentru a putea recunoaşte spiritul universal şi omniprezent al adevărului, trebuie să fi capabil să iubeşti cea mai neînsemnată creatură – pe tine însuţi.
Chiar şi cel mai mic neadevăr îl strică pe om, la fel cum o picătură de otravă poate strica un lac întreg.
Din blogosfera.
PILULA LU` LISANDRU – Jordy, ambasadorul rus la NATO şi „nazismul” lui Băsescu
Interviu cu Dumnezeu, Octavian Paler
– Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
– Dacă ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
– Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
– Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
– Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani……iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea
Faptul că se gândesc cu teamp la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri
niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat:
– Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?
– Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc…..şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
– Mulţumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
– Doar faptul că sunt aici,
întotdeauna.
Octavian Paler (n. 2 iulie 1926 — d. 7 mai 2007) a fost un scriitor, jurnalist şi editorialist român, comentator al fenomenelor politice şi culturale româneşti.
In 7 mai s-a nascut Rudolf Schweitzer-Cumpănă (7 mai 1886 – 17 februarie 1975), pictor şi grafician român nascut într-o familie de origine germană.
Din blogosfera.
Mirela Pete.Au înnebunit salcâmii
Marea Incercare
Oamenii mizerabili sint periculosi pentru simplu motiv ca nu le pasa daca Pamantul va supravietui sau nu. Ei sint atit de mizerabili incat adinc in interior cred ca poate ar fi mai bine ca totul sa dispara.
Cui ii pasa daca traiesti in mizerie oricum ?
Numai oamenii cu adevarat fericiti, oamenii extatici, oamenii care danseaza si celebreaza viata ar dori ca aceasa planeta sa supravetuiasca pentru totdeauna.
Seriozitatea este boala sufletului, dar sinceritatea este un fenomen cu totul diferit. Un om serios nu poate rade din suflet, nu poate dansa, nu se poate juca. El se controleaza tot timpul, a devenit o mumie pentru sine insusi. Omul sincer se poate bucura sincer, dansa sincer, rade sincer. Si in acest ras corpul se implica, mintea se implica, fiinta ta se implica -devii total si toate diviziunile dispar, personalitatea shizofrenica dispare. Rasul si buna dispozitie reintoarce energia spre tine. Cand dispare rasul autentic se intimpla un fel de castrare spirituala. Oamenii care s-au adunat imprejurul meu invata cum sa fie mai fericiti,mai meditativi, sa rada mai mult, sa traiasca mai mult, sa iubeasca mai mult, sa impartaseasca iubirea, rasul imprejurul lumii. Aceasta e unica protectie impotriva armelor nucleare si autodistrugerii. Oamenii care sint fericiti, integri, nu sint oamenii care pot fi fortati sa omoare alti oameni care nu le-au facut nimic. Nu e surprinzator ca toate armatele din toate timpurile au pus tabu pe sexualitate – deoarece doar oamenii reprimati sexual sint pervertiti si impicit vor fi distructivi. Insusi reprimarea ii forteaza sa distruga ceva, sa fie violenti. V-ati observat fiinta ? Cind sinteti fericiti, jucausi, doriti sa creati, sinteti creativi. Cand sinteti mizerabili, suferiti, doriti sa distrugeti, sinteti distructivi. Este un fel de razbunare. Toate armatele sint pastrate intr-o stare de sexualitate reprimata , asa ca in momentul cand vine momentul sa omoare, asta devine placerea lor. Cel putin acum energiile reprimate pot fi cumva exprimate, desigur intr-un mod foarte urit, intr-un mod inuman. Dar exprimarea e acolo. Ati observat pictorii, poetii, sculptorii, dansatorii niciodata nu sint reprimati sexual. De fapt ei sint suprasexuali, ei iubesc prea mult. Probabil doar un singur corp nu este de ajuns sa isi poata exprima iubirea si creativitatea. Ei iubesc oamenii foarte mult. Ei au fost condamnati de preoti din toate epocile:“Acesti poeti, pictori,sculptori, muzicieni nu sint oameni buni”. Si acestia sint singurii oameni care au facut umanitatea mai frumoasa,care au contribuit umanitatii flori de bucurie, florile muzicii, florile dansului. Este unul din fundamentele vietii : pina cind nu devii creativ – nu ajungi la totalitatea demnitatii umane. Creativitatea iti aduce libertate, putere, inteligenta si constiinta. Ce au adus preotii vostri lumii ? Ei au ars femei pe rug numindu-le vrajitoare. Ei au ucis oameni care apartineau altor credinte. Nu au fost oameni creativi. Ei au dominat tot pamintul, nu au ajutat viata. E nevoie de un mare respect pentru oamenii creativi in orice dimensiune a vietii. Si trebuie sa invatam sa transformam energiile in asa fel sa nu mai fie reprimate, incat sa poata fi exprimata iubirea, rasul autentic, bucuria. Si atunci pamantul va deveni mai mult decat un paradis – nu va mai fi nevoie sa mai pleci nicaieri. Paradisul nu este ceva unde trebuie ajuns, e ceva care trebuie creat aici.Depinde de noi toti. Criza majora ofera oamenilor curajosi posibilitatea sa se desprinda de trecut si sa inceapa sa traiasca intr-un mod nou – nu traind continuu prin trecut, nu mai bun decat trecutul, ci intr-un mod complet nou. Si aceasta va trebui sa se intimple acum – deoarece a ramas foarte putin timp la dispozitie. La sfirsitul seculului asta sau un pic dupa, va sosi un moment incat ori vom intra intro era absolut noua a umanitatii sau nimeni nu va mai supravietui, nici macar o biata planta. Totul va muri. In afara de bombele nucleare, care exista, alte si alte experiente continua si in Rusia si in America, aceste experiente sint asupra razelor distrugatoare. In loc de a arunca bombe ei pot imprastia acum aceste raze ucigatoare care pot omori orice intilnesc in cale : oameni, animale, pasari, copaci, plante. Vor ramine doar lucruri moarte – case, biserici, temple – ele vor ramine. Va fi cel mai mare cosmar. Si acele raze nu sint vizibile. Si se stie ca asa ceva exista, dar ei cauta alte cai de a le folosi, cum sa ajunga sa distruga anumite zone care nu le convin lor. Avem nevoie de mai multi oameni pe pamint pentru a preveni un nou razboi nuclear. Aceste arme si bombe nu pot functiona singure. Ele sint lansate de fiinte umane, facute de fiinte umane. Si mana care cunoaste frumusetea unei simple flori nu poate apasa pe buton si distruge Hiroshima. Si mana care cunoaste frumusetea iubirii nu e capabila sa tina o arma incarcata cu moarte. Doar un pic de contemplare si veti intelege la ce ma refer. Eu spun: impartasiti rasul, impartasiti iubirea, impartasiti valorile vietii, cresteti mai multe flori pe tot pamintul. Apreciati tot ce este frumos,si condamnati tot ce este inuman. Daca doriti sa schimbati lumea intrun fenomen total diferit cu o constiinta noua, va trebui sa luati acest pamint din miinile politicienilor si a preotilor. Omul trebuie eliberat de acesti monstri. Lucrul meu este sa invat oamenii constiinta, mai multa atentie, mai multa iubire, intelegere, bucurie si sa impartasiti dansul si celebrarea pe tot pamintul. Redus la o singura fraza, pot spune: daca noi am putea sa facem umanitatea mai fericita nu va exista un nou razboi nuclear sau alta catastrofa.
Osho,
Marea Incercare : Viitorul de Aur
Din blogosfera.
Călin Hera.1, 2, 3 clasamentul oraselor
„Despre mustele din piata publica”
Pentru ca in calendarul zilei am citit ca in 15 octombrie 1844 s-a nascut filozoful Friedrich Wilhelm Nietzsche, am cautat pe net scrierile lui si am gasit un site din care am selectat un fragment :”Despre mustele din piata publica”.Mi s-a parut potrivit vremurilor in care traim.
Sursa:http://www.geocities.com/dualis_mit/filo_nietzsche.htm#
Asa grait-a Zarathustra.
Fugi prietene, in sihastria ta !… Te vad ametit de zgomotul oamenilor mari si zdrobit de ghiontelile mititeilor. Cu vrednicie, padurea si stanca stiu sa taca in tovarasia ta. Aseamana-te iarasi copacului ce-l iubesti, copacului cu crengile puternice, el asculta tacut, atarnand deasupra marii. Unde inceteaza singuratatea, incepe viata publica, si unde incepe viata publica, incepe zgomotul marilor comedianti si bazaitul mustelor veninoase.
In lume cele mai bune lucruri nu pretuiesc nimic fara un oarecine, care sa le infatiseze : norodul le zice acestor reprezentanti, oameni mari.
[…]
Dar clipa ii zoreste : de aceea te zoresc si ei. Vor din parte-ti un „da” sau un „nu”. Nenorocire tie, daca ai voi sa-ti asezi scaunul intre un pentru si un contra !
Nu pizmui spiritele nerabdatoare si absolute. O ! indragostit al adevarului. Niciodata pana acum adevarul nu s-a spanzurat de bratul celor intransigenti.
[…]
Ci tu care esti profund, suferi prea adanc chiar in ranile mici ; si mai inainte de a fi tamaduit, viermele lor veninos va fi trecut pe mana ta. Imi pari prea mandru pentru ca sa ucizi acesti flamanzi. Ci ia aminte sa nu fi menit sa porti toata veninoasa lor nedreptate !
Ei bazaie in preajma ta, chiar cu laudele lor ; suparari, iata laudele lor. Vor sa fie aproape de pielea si sangele tau.
Te magulesc cum se maguleste un Dumnezeu sau un diavol ; se sclifosesc inaintea ta ca un zeu ori un diavol. Ce are a face ?
Sunt niste lingusitori si bocitori, nimic mai mult. Astfel fac adesea binevoitorii cu tine. Ci astfel lucreaza intotdeauna viclenia lasilor.
Da, fricosii sunt vicleni !
Sunt lingusitori si bocitori, nimic mai mult. Astfel fac adesea binefacatorii cu tine. Astfel lucreaza intotdeauna viclenia lasilor.
Da, fricosii sunt vicleni !
Cugeta mult la tine cu sufletul lor ingust – le esti pururea banuit. Te pedepsesc pentru toate virtutile tale. Nu-ti iarta din toata inima decat greselile tale. Pentru ca esti binevoitor si drept, tu zici : „Sunt nevinovati de nemernicia existentei lor”.
Dar sufletul lor ingust cugeta : „Orice existenta mare e vinovata”.
Cand esti binevoitor cu dansii, ei se simt dispretuiti de tine si-ti inapoiaza binele facut, prin rau tainuit. Mandria ta – fara cuvintele lor – e pururea potrivnica, ei jubileaza cand ti se intampla sa fii indestul de modest, ca sa fii vanitos.
Tot ce se poate pricepe la om nu face altceva decat sa-i inflacareze. Pazeste-te, deci, de cei mici !
In fata ta se simt mici iar josnicia lor se aprinde impotriva ta, prefacandu-se intr-o razbunare nevazuta.
Nu ti-ai dat seama ca ei tac, de indata ce te apropii de dansii, si ca puterea lor ii paraseste, cum se iroseste fumul unui foc ce se stinge ? Da, prietene, tu esti constiinta cea rea a aproapelui tau : caci ei nu-s vrednici de tine. De aceea te urasc ei si ar vrea sa-ti suga sangele. Aproapele tau va fi pururea musca veninoasa : ceea ce este maret in tine – ii va face mai veninosi si pururea hrapareti precum mustele.
Fugi, prietene, fugi in singuratate, acolo unde sufla un vant aspru si puternic. Menirea ta nu-i sa fii un alunga muste.
Asa grait-a Zarathustra.
Friedrich Wilhelm Nietzsche ( 15 octombrie 1844, Röcken – 25 august 1900, Weimar) este unul din cei mai importanţi filozofi germani din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care a exercitat o influenţă considerabilă, adesea controversată, asupra gândirii filozofice a generaţiilor ce i-au urmat. S-a născut într-o familie protestantă, tatăl său fiind pastor. Încă din tinereţe, este confruntat cu problema credinţei în Dumnezeu şi înclină mai degrabă spre ateism, fapt ce se va reflecta mai târziu în gândirea sa filozofică. Nietzsche este cel care a spus ca Dumnezeu e mort. Filozofia lui Nietzsche porneşte de la reevaluarea filozofiei şi artei Greciei din perioada istorică cea mai veche, în defavoarea clasicismului, văzut ca afirmare a viziunii raţionale şi, în consecinţă, decadent. În special tragedia greacă a fost interpretată ca o expresie a impulsului vital sau ca „moment dionisiac”. Nietzsche critică valorile fundamentale ale societăţii, ajungând la negarea oricărui principiu ce ţine de cenzura transcendenta şi la afirmarea liberului arbitru ca destin imanent al omului.
Refuz în faţa morţii-Petre Ţuţea
Refuz în faţa morţii
Petre Ţuţea ( 6 octombrie 1902, Boteni, Muscel, judeţul Argeş – 3 decembrie 1991) a fost un eseist, filosof, economist şi om politic român de origine aromână.
Nu pot evita neplăcerile bătrâneţii şi nu mă pot supăra pe Dumnezeu că m-a ţinut până aproape la nouăzeci de ani. Însă bătrânii au o supapă foarte înţeleaptă: au dreptul la neruşinare. O neruşinare nelimitată. Când mă gândesc la suferinţele bătrâneţii, îmi dau seama că în natura asta oarbă cel mai mare geniu este geniul morţii. Faptul că murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.
Definiţia mea este: Petre Ţuţea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire şi suferinţă. Şi convingerea mea este că suferinţa rămâne totuşi cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu.
Banuiesc ca putem lasa niste sentimente…Nichita Stanescu
Banuiesc ca putem lasa niste sentimente…
“Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi pana la urma sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile si adversitatile noastre.Ma-ntreb: noi, la capatul vietii noastre, ce-am lasa in afara?
Banuiesc ca putem lasa niste sentimente. Mai putin de ura, intrucatva de patemi dar… de dragoste mai ales.”
Nichita Stanescu
Din nou despre Prietenie (III),Mircea Eliade
Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: “Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!”. Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera sau m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu “sinceritatile” tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.
Mircea Eliade
Mircea Eliade(n. 13 martie 1907, București – d. 22 aprilie 1986, Chicago), a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor român la Universitatea din Chicago.
Despre prietenie (II),Mircea Eliade
Este poate ciudat, dar ne temem de o lume “defavorabila”, de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fata de care nu putem fi “sinceri”. Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.
In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.
Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin “libertate” inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti.
Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.
Mircea Eliade
Mircea Eliade(n. 13 martie 1907, București – d. 22 aprilie 1986, Chicago), a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor român la Universitatea din Chicago.
Despre Prietenie (I),Mircea Eliade
Despre Prietenie (I)
Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu “cand nu ascunzi nimic” celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt.
Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.
Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun.
Mircea Eliade
Mircea Eliade(n. 13 martie 1907, București – d. 22 aprilie 1986, Chicago), a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor român la Universitatea din Chicago.