Într-o joi cu dragoste, Nichita Stănescu

G a b i, My heart to your heart

Seară de joi, seară deasă de suflet,
în care destinele noastre creşteau
ca iarba de primăvară,

iar eu te iubeam
atât de mult, încât te uitam,
crezând că faci parte din mine.

Şi numai atunci mă miram
când, uneori, surâdeam, şi tu
nu surâdeai

când jefuiam copacii de frunze,
şi tu
râmâneai lângă ei, mai departe.

Atunci mi-apărea
că eşti altcineva,
dar numai atât cât poate să fie
altcineva soarele serii –
luna…

Parcă dormim şi visăm, Nichita Stănescu

Cântec de primăvară.Necuvintele.Nichita Stănescu

Acel ceva dintre aripa si aer,Nichita Stanescu

Frunzele toamnei:muzica si poezie

Povestea unui om viu

Sunt bolnav. Mă doare o rană călcată-n copite de cai fugind.Nichita Stănescu

Nichita Stănescu, numele la naştere Nichita Hristea Stănescu, (n. 31 martie 1933, Ploieşti, judeţul Prahova — d. 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din Bucureşti) a fost un poet, scriitor şi eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române.

Vezi articolul original 31 de cuvinte mai mult