Parfumul vinului nobil
„In vino veritas” spunea poetul Alceu.
Vinul (din latină : vinum „viță”) este o băutură obținută exclusiv prin fermentația alcoolică totală sau parțială a strugurilor proaspeți, zdrobiți sau nu, sau a mustului de struguri.
Viile au rod bogat dupa verile caniculare si secetoase, iar strugurii sunt foarte dulci, ca mierea.Mustul din strugurii dulci e nectarul zeilor, iar vinul, mai ales daca e consumat cu masura, e important pentru sanatate.
Bunicii mei dinspre tata au lucrat intro mare crama a unei rude bogate de-a lor in localitatea Purcari din Republica Moldova.Asa de mare era crama, incat se intra cu carutele acolo.Am cautat pe internet si am aflat ca Purcaari e una dintre marile zone viticole ale Moldovei.
Cultura viței de vie pe teritoriul actual al României are origini mai vechi decât plugăritul.Dacii nu numai beau vin dar si il mincau, posedind tehnologie de inghetare a vinului. Geograful Strabon povesteste ca pe vremea regelui dac Burebista, viile luaseră o asemenea extindere, iar vinul producea stări inconforme cu morala geto-dacică, încât marele preot Deceneu l-a convins pe monarh să ordone stârpirea podgoriilor.
Legenda Viței de vie – dătătoare de putere.
Se spune că un împărat umblînd prin împărăția sa a văzut cîte pricini pornesc de la vinul tulburător de minte. A hotărît atunci să stîrpească copăcelul blestemat al viței de vie. Împăratul a murit și alții i-au luat locul în scaun. Odată, un crai din țara aceea a pornit la vînătoare prin codru pînă a dat de un urs, care s-a luat după el. Așa a ajuns la un schit unde trăia un călugăr bătrîn. Cum auzi gălăgia, călugărul ieşi din chilie, vede ursul și pe acel care-l goneşte. Se dezbracă de haina călugărească, își suflecă mînecile, iese înaintea ursului, îl prinse de urechi de începu să tremure ca un miel. S-a minunat împăratul și l-a întrebat, de unde are atîta putere. Acesta i-a răspuns, că are un butuc de vie, o tufă dătătoare de puteri, care face struguri la vreme de toamnă. Prisosul îl strînge și îl pune în pod, de are tot anul. Cînd a venit împăratul de la vînătoare a dat poruncă tare: „De azi înainte tufa de viță de vie să aibă slobozenie să crească peste tot cuprinsul împărăției, împărtășindu-se oricine din darurile ei, dar numai atît ca să fie vrednic de a apuca și ține ursul de urechi.
sursa
Tema povestii parfumate initiata de Mirela e Parfumul vinului nobil.
Au scris povesti:
Silving, Mirela, Minnie, Ochii Verzi , Diana, Lili3d, Elly ,
Posted on septembrie 30, 2012, in blogosfera, cultura, povesti and tagged Mirela Pete, poveste parfumata. Bookmark the permalink. 13 comentarii.
se spune ca..bunii vinul nu-i ca apa , nici friptura nu-i ca ceapa…vinui bun dar sa-l bei tu..nu sa te bea el pe tine…fiindca dumnezeu la lasat pentru odihna si voie buna si nu in alt scop…parerea mea…va multumesc
Am fost si eu candva, in copilarie, intr-o crama. Nu am sa uit niciodata butoaiele uriase, mai inalte decat un om. Mi se pare si azi ca a fost ceva ireal.
Legenda n-o cunosteam. E frumoasa, sunt fascinata de legende. Foarte interesant si reportajul despre castelul Banfi si fotoreportajul. Multumesc!
O saptamana cat mai buna iti doresc!
Nu stiam legenda cu ursu; este convingatoare !
ce poveste frumoasa…nu o stiam 🙂
vinul adevarat nu se bea..te imprietenesti cu el ca sa te poti bucura de el 🙂
cu vinul „de masa” e alta poveste :))
Imi place legenda! Colectionez (si) legende! 🙂
Imaginea unei crame in care pot intra carutele incerc sa mi-o imaginez, sa simt parfumul din acea crama! Cred, totusi, ca am vazut intr-un film… Aceea da bogatie!
Succese, Gabi!
Viata feiricita!
Aromele vinului de calitate merită… probate.
Ce poveste frumoasa! Stiam de ea, dar o uitasem! Ai vazut, iar m-ai facut sa ma simt copilul care citea povesti….. Multumesc!
O duminica frumoasa!
Mi-a plăcut mult legenda vinului, care e dovada vie a faptului că licoarea zeiască are și virtuți, nu doar…metehne, care nu-s ale vinului, ci ale celor care confundă savurarea unui pahar cu beția. Cele două sticle de colecție nu sunt doar frumoase și, licorile, bune, ci sunt adevărate oprere de artă, pe care colecționarii le vânează întocmai ca pe un tablou scump sau o altă operă de mare valoare și frumusețe.
Ca de obicei, la tine aflu lucruri frumoase și noi, și Povestea parfumată le aduce la lumină, nu-i așa?! Îți doresc o duminică frumoasă și o săptămână la fel, cu multe bucurii! Numai bine, dragă Gabi! 🙂
Buna poveste! Atat si doar atat!
Pingback: Scrisorar « Gabriela Savitsky
Pingback: Lătrături ocoşe (011012) « Ulise al II-lea cel Ocoş
Pingback: Clipe încremenite (011012) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare
Pingback: innerspacejournal