Grigore Vieru (14 februarie 1935 – 18 ianuarie 2009), poet român din Republica Moldova
Grigore Vieru
Grigore Vieru(n. 14 februarie 1935, satul Pererîta, fostul județ Hotin, România – d. 18 ianuarie 2009, Chișinău) a fost un poet român din Republica Moldova. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
Doina si Ion Aldea Teodorovici – Reaprindeti candela
Reaprindeţi candela
de Grigore Vieru
Reaprindeţi candela-n răscruce
Lângă busuiocul cel mereu—
Degerat la mâni si la picioare
Se întoarce-acasă Dumnezeu.
Doamne,Cel din slăvi creştine
Ce păcate oare-ai săvârşit
Că te-au dus acolo si pe Tine
In Siberii fără de sfârşit ?!
Refren:
Toate le ierti,
Doamne de sus,
Cu blândeţe măreaţă
Chiar şi pe cei care te-au dus
In Siberii de gheaţă
Ninge frigul şi pustiul plouă
Degerată-mi este inima
Doamne,bine nu ne-a fost nici nouă
Fără sfatul şi lumina Ta
Doamne, intră şi-n a mea chilie
Si-amândoi, răniţi şi îngheţaţi
Să ne încălzim cu bucurie
Unul lângă altul ca doi fraţi.
Refren.
Toate le ierti,
Doamne de sus,
Cu blândeţe măreaţă
Chiar şi pe cei care te-au dus
In Siberii de gheaţă.
Din blogosfera.
Cristian Lisandru.ZIUA ÎNDRĂGOSTIŢILOR – “Menestrel”
Cristian Lisandru,Neam de piatră
Gabriela Savitsky.Intervenţia cu amperu’
Lili3.Calea rugăciunii – Sfântul Ioan Casian
Posted on februarie 14, 2012, in calendarul zilei, cultura, personalitati, poezii, remember, Romania, video and tagged 14 februarie, 14 februarie 1935, Grigore Vieru, poet roman, Reaprindeţi candela, Republica Moldova. Bookmark the permalink. 8 comentarii.
Reblogged this on my heart to your heart.
Cristian, daca traia Adrian Paunescu, precis s-ar fi vorbit de acest mare poet pe care eu l-am cunoscut foarte putin.
Iti multumesc mult pentru poezie.
Ganduri bune si din partea mea!
Nu l-am vazut la cenaclu, insa l-am vazut si auzit destul de des imediat dupa `90.
isi iubea mult tara, stramosii, visa Romania mare.
Postare de suflet, trebuie să accentuăm asupra acestui aspect.
Un om simplu, până la urmă, cu o vorbire molcomă care fascina, în multe momente. Un trăitor simplu, un talent oncontestabil, un pătimaş înşurubat permanent în credinţa aceasta imensă şi în dragostea pentru neamul românesc, pe de-a-ntregul.
Foarte puţin se mai vorbeşte despre el, avem „darul” acesta de a lăsa să se aştearnă praful pentru tot şi toate, ca şi cum ne-ar fi ruşine cu ele. Poate suntem temători fiindcă niciodată nu reuşim să preţuim aşa cum se cuvine oamenii, atunci când trăiesc.
Îmi permit să las şi eu câteva versuri de-ale sale…
Grigore Vieru
Am rupt acest trandafir
Rostesc cuvinte
Ca sa iau aer.
Adorm,
Ca sa nu mai stiu.
Tai pîine,
S-o bucur pe mama.
Ascult mierla,
Ca sa nu mint.
Ma uit la tei,
Ca sa nu uit.
Am rupt acest
trandafir. De ce?
Toate gândurile bune, Gabi…
Eu mi-l amintesc, viu si pe viu, de la cenaclurile „Totusi iubirea” conduse de Paunescu, unde umpleau polivalenta din Targu-Mures… Inca un roman cu suflet mare, generos si talentat. Dumnezeu sa-l odihneasca!
Pingback: Miercurea fără cuvinte. Pârtia de schi Arena Feleac « Clipe de Cluj
Pingback: Soluţii « Ioan Usca
Pingback: Cu nepasare… « Lunapatrata – Poezie,ganduri,muzica…