Gerul, Vasile Alecsandri
Gerul
de Vasile Alecsandri
Gerul aspru şi sălbatic strânge-n braţe-i cu jelire
Neagra luncă de pe vale care zace-n amorţire;
El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre zori
C-un văl alb de promoroacă şi cu ţurţuri lucitori.
Gerul vine de la munte, la fereastră se opreşte
Şi, privind la focul vesel care-n sobe străluceşte,
El depune flori de iarnă pe cristalul îngheţat,
Crini şi roze de zăpadă ce cu drag le-a sărutat.
Gerul face cu-o suflare pod de gheaţă între maluri,
Pune streşinilor casei o ghirlandă de cristaluri,
Iar pe fete de copile înfloreşte trandafiri,
Să ne-aducă viu aminte de-ale verii înfloriri.
Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare
Ce se-ntrec pe câmpul luciu, scoţând aburi lungi pe nare.
O! tu, gerule năprasnic, vin’, îndeamnă calul meu
Să mă poarte ca săgeata unde el ştie, şi eu!
Din blogosfera:
Pilula lu` Lisandru.Avem un (alt) guvern, viaţă bună ne mai trebuie
Rokssana.miercurea fara cuvinte – 41-
Blog de Filumenistă.Pe chibrituri: Motiv popular românesc
Gabriela Savitsky.Guvernul MRU
Ulise al II-lea cel Ocoş.Bancuri cu tribul funcţionarilor
Gabriela Elena.Vocea metalului si unduirile lui
Ulise al II-lea cel Ocoş.Poz(n)e de câine dezgheţat
Ulise al II-lea cel Ocoş.Dezastruuuuuuuuu!
Posted on februarie 9, 2012, in poezii and tagged Gerul, Vasile Alecsandri. Bookmark the permalink. 7 comentarii.
Cristian, intrun fel m-am bucurat ca am gasit aceasta poezie.initiaal am vrut sa postez o poezie de Bacovia, asa cum e iarna aceasta la noi. 😦
Iti multumesc.
Toate cele bune si din partea mea!
Sa stiti ca am vazut si eu acel calut chinuit in nameti.
Ger, oameni surprinşi de îngheţ şi de zăpadă, un anotimp care – de data aceasta – a scos în prim plan puterea incomensurabilă a naturii şi slăbiciunile omeneşti.
Dar iată şi poezia de iarnă, pe lângă toate acestea, una pe care am citit-o cu mare plăcere. Toate cele bune, Gabi!
Am vazut la tv un cal chinuit prin nameti…
Pingback: Parfumul unui colț de stea (poveste parfumată) « Mirela Pete. Blog
Pingback: Cascada « • Gabriela Elena •
Pingback: Zmeu confuz « Ioan Usca