Nicolaus Olahus(10 ianuarie 1493 – 15 ianuarie 1568), umanist de origine română și maghiară

Nicolaus Olahus

Nicolaus Olahus sau Oláh Miklós (n. 10 ianuarie 1493, Sibiu — d. 15 ianuarie 1568, Pozsony, astăzi Bratislava) a fost un umanist, istoriograf și om politic de origine mixtă (română și maghiară) care a activat în Regatul Ungariei, ocupând demnitatea de arhiepiscop de Esztergom (în latină Strigonium), regent al Ungariei și al Țărilor de Jos și apoi guvernator al țării. Tatăl său, Ștefan, era originar din Orăștie, înrudit cu domnitorul muntean, deținea funcții de conducere pe domeniile regale. La fel, unchiul său, Máté era jude regal al Orăștiei. Mama sa, Huszár Borbála, era înrudită cu familiile Bogáthi și Gerendi, familii la rândul lor înrudite cu familia lui Hunyadi János Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei.

În calitate de umanist și cărturar, Olahus a întreținut o vastă corespondență cu capetele luminate ale epocii, câștigând simpatia și recunoașterea lui Erasmus din Rotterdam. Lucrările sale cele mai importante, Hungaria și Attila, redactate, se pare, în perioada șederii în Olanda, oferă prețioase informații cu privire la topografia și istoria Ungariei și, în special, a Transilvaniei.

wikipedia.org

Statuia lui Nicolaus Olahus din Sibiu

Către secolul de acum

de Nicolaus Olahus

Ce secol fost-a vreodată mai sinistru?
Ce ciumă crâncenă mai aducătoare de moarte?
Ce pedeapsă mai crudă decât aceea a Styxului
Și a lăcașului lui Pluto cel nemilos?
Ce venin mai funest decât tine,
Secol îngrozitor?
Cine, rogu-te, și-ar fi închipuit vreodată ceva mai crud
Decât otrava ucigătoare din Colchis?
Sau pedepse mai grele decât ale lui Hercule?
Semănat-au oare Erinys sau Megaera un război
Atât de crud în sânul muritorilor
Ca tine, secol criminal și perfid,
Vrednic de cuvinte de blestem?
Colo, călărețul păgân, pustiind hotarele Italiei,
Pradă lăcașurile sfinte,
Aici, cruzimea sălbatică a neamului turcesc
Vai, pe noi, pannonii distruși
Și cu puterile odinioară neîntrecute, acum înfrânte,
Ne extermină din cauza discordiei
Unor duci și principi
Care se închină în religia preasfântă a lui Hristos;
Dincolo, flotele dușmanilor, pline de tâlhari,
Tulbură întinsul apelor mării.
Otrava stă ascunsă în inimile noastre,
Dogme nedrepte răspândesc moravuri nemiloase.
De aceea războiul, foamea și ura
Nimicesc, vai, țările noastre.
Milă nu mai este,
Iar discordia ce bântuie toate țările
Aduce primejdie celor buni.
Acest secol atât de crud
Răpește sfânta liniște, distruge, ucide.
Dar încotro mă răpește acum un suflet olimpic?
De ce anume mai degrabă nu mă plâng?
Matei, singurul meu frate, a pierit în floarea vârstei.
Pe de o parte, mă stăpânește durerea,
Pe de alta, mă bucur că a scăpat
Fără ca acest secol perfid și nelegiuit
Să fi întinat moravurile sale.

Din blogosfera.

Mirela Pete.Povestea parfumată la început de an

Pilula lui Lisandru.GURA LU` AINŞTAIN – “La premărie va fi cu buruieni şi cu columbeni, vai mama noastră!”

Ioan Usca.Opţiuni ferme

Teo Negură.Trafic cu Hituri (runda 100)

Gabriela Elena.Frica

Calea pelerinului – despre rugăciune

Clipe de Cluj.Au trecut dom’le

Dana.justin bieber vorbește cu dumnezeu

Călin Hera.Arcul de triumf, cu Mănăstirea Caşin în plan secund

Posted on Ianuarie 10, 2012, in calendarul zilei, cultura, istorie, personalitati, poezii and tagged , , , , . Bookmark the permalink. 9 comentarii.

  1. mia placut mult materialele prezentate pictorii alesi de dv-stra cu lucrari deosebite din viata lor…dar mai ales imaginile si pagina scrisa despre eminescu..omagiat zilele trecute cit frumoasele amintiri din copilarie….ardelenii sunt dupa parerea mea adevarati oameni…ei cred ca sunt mai aproape de dumnezeu..pe mine ma bucra atunci cind desopar persoane din ardeal….sunt minunati ….eu sunt regatean dar asta e …amintirea copilariei…acum traiesc cu familia in capitala de pe la 20 de ani…ai vietii aici sunt adunati de peste tot stiti bine oamenii adevarati se aleg usor…va multumesc si va urez sanatate alaturi de cei dragi

  2. Este un tablou zugrăvit poetic care are o valabilitate indiscutabilă şi în acest moment:

    „Și cu puterile odinioară neîntrecute, acum înfrânte,
    Ne extermină din cauza discordiei
    Unor duci și principi
    Care se închină în religia preasfântă a lui Hristos;
    Dincolo, flotele dușmanilor, pline de tâlhari,
    Tulbură întinsul apelor mării.
    Otrava stă ascunsă în inimile noastre,
    Dogme nedrepte răspândesc moravuri nemiloase.
    De aceea războiul, foamea și ura
    Nimicesc, vai, țările noastre.
    Milă nu mai este,
    Iar discordia ce bântuie toate țările”

    Pasajul selectat mi se pare reprezentativ din acest punct de vedere…

    Gânduri bune la ceas de seară, Gabi!

  1. Pingback: Evadare | Gabriela Elena's Blog

  2. Pingback: miercurea fara cuvinte – 37 – veselie « Rokssana's Blog

  3. Pingback: Miercurea îmblănită « Ioan Usca

  4. Pingback: Evadare « • Gabriela Elena •

  5. Pingback: Raed Arafat « Teo Negură

  6. Pingback: de ce blog ? « Rokssana's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: