Poveste parfumată.Ceaiul de la ora 5

Kuzma Petrov-Vodkin – Samovar
Povestile parfumate incepute la Mirela continua cu Povestea ceaiului, tema propusa de
Povestea mea parfumata e mai veche, e o poveste despre traditia ceaiului de la ora 5 si parfumul ceaiului vacantelor din copilarie.
Potrivit traditiei britanice, traditia „ceaiului de la ora 5” avea sa apara in secolul XIX. Povestea spune ca o anume Anna Maria Stanhope, Ducesa de Bedford si una dintre preferatele Reginei Victoria, a fost cea care a inceput, dupa ora patru, sa bea ceai cu biscuiti. Ideea i-a placut si in scurt timp si-a invitat prietenele sa i se alature, pentru o masa frugala, completata din belsug cu ceai. Mult ceai. Alaturi de prajituri, fursecuri, tartine cu unt, dulciuri de tot felul, inclusiv unele cu arome exotice. Atmosfera era suficient de placuta, iar invitatii se simteau grozav, asa ca nu a durat mult pana cand si celelalte doamne sa preia ideea si sa faca primii pasi spre traditie. O traditie pretentioasa, aristocratica, intesata de reguli adesea complicate.
Cum am mai povestit pe aici, in copilarie mergeam in vacante la matusile si unchii nostri din Medias si Sighisoara.Ne placea acolo fiindca aveam atatea de vazut si cunosteam viata familiilor de sasi si obiceiurile lor.Totul era in buna oranduiala, era intelegere intre oameni, fiecare isi planifica timpul de minca si de distractie.Plimbari dupa-masa sau seara si intalniri intre prietene.Erau multe vaduve, chiar si una dintre matusile noastre ramasese vaduva, iar copiii lor erau plecati departe prin tara sau chiar in Germania.Trebuiau sa se descurce din putinul lor si ca sa le fie mai bine lucrau diferite cusaturi cu motive sasesti:fete de perna, fete de masa, impletituri, dantele, broderii…
Aveau o zi pe saptamana, intotdeauna aceeasi (poate joi sau miercuri) cand se intalneau acasa la una dintre ele.In fiecare saptamana, gazda era alta.Se faceau prajiturele si ceai, iar la cina fiecare isi manca sandviciul pe care-l avea la pachet de acasa.
A doua zi isi vedeau de programul lor obisnuit, toata lumea stia sa traiasca, sa munceasca, sa se bucure de viata.

Konstantin Korovin – At the Tea Table

Mary Cassatt – Woman at table
Saptamana japoneza si despre ritualul ceremoniei ceaiului
Povesti parfumate au scris:
Mirela Pete.Aroma ceaiului tău, parfumul ceaiului meu.
lolita.Aroma ceaiului – Parfum de poveste
lunapatrata.Fantezie la un ceai…
innerspacejournal.Ceaiul (Poveste parfumată)
Sara
http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/11/parfumul-ceaiului-preferat.html
Posted on noiembrie 12, 2011, in imagini, povesti, povesti adevarate and tagged Mirela Pete, picturi, poveste parfumata, Poveste parfumată între bloggeri. Bookmark the permalink. 22 comentarii.
Carmen, iti multumesc si eu.
Sa ai o saptamana mai buna!
Frumoase gândurile tale si amintirile prezentate, dar multumesc mai ales pentru superba colectie de picturi pe tema ceaiului. Câat frumusete pe pagina ta!
Sa ai o duminica parfumata!
Sara, iti multumesc mult.
Poate ai avut timp si rabdare sa vezi toate picturile1
O duminica foarte frumoasa!
Asa ar trebui, insa se pare ca acele legaturi nu mai exista decat in amintire.
Iti multumesc.
Gabi, ai facut o alegere buna, acea pictura e foarte potrivita acestei povesti.
Insa am o slabiciune fata de samovare, asa ca am postat pictura cu samovarul ca introducere a povestii. 🙂
Shayna, sper ca ti-a placut ceaiul de la ora 5 chiar daca eu am lipsit.
Doamnele ceaiului sunt gazde bune si se descurca mult mai bine decat mine! 🙂
Un articol mai vechi, acum l-am repostat fiindca asta e o poveste parfumata draga mie.
Iti multumesc mult, Lolita.
te voi vizita si eu.
Sa ai o duminica frumoasa!
Mirela, asa era intro vreme, acum e diferit totul.Nici nu ne mai intalnim cu familia si prietenii decat foarte rar si mai mult in momente triste.
O zi minunata, Mirela.
Frumoase picturile ce ilustrează tradițiile ceaiurilor de la ora 5!…
Weekend cu bine! 🙂
Ceaiul acesta creează legături de durată…
Esti mai mult decat o gazda perfecta, Gabi! 😀
Pictura care vorbeste parca cel mai mult despre importanta acestui five o’clock, este Woman at table de Mary Cassatt .
E ora cinci, eu am venit la ceai. 🙂
Foarte frumos articolul tau! Mi-au placut mult picturile alese si incursiunea in copilaria ta! Am facut si eu referiri la faimosul five o’clock!
Iti doresc un sfarsit de saptamana plin de arome calde si parfumate! 🙂
Excelenta ilustrare in pictura a celebrului si asteptatului moment al zilei, Five o’clock-ul , devenit clasic deja! Ce important este, iata, sa te intalnesti cu familia, cu prietenii, in acest frumos moment al zilei. Cat de bine si plastic e ilustrat de pictori. O zii cu ceai inmiresmat, Gabi! 🙂
Pingback: Life in pictures. Ceainării « Clipe de Cluj
Pingback: Ceaiul (Poveste parfumată) | innerspacejournal
Pingback: Legendele ceaiului… « lunapatrata
Pingback: Samovar « Ioan Usca
Pingback: Viata este ca o ceasca de ceai (Poveste parfumata) « Gabriela Elena
Pingback: fluturele « Rokssana's Blog
Pingback: Aroma ceaiului tău, parfumul ceaiului meu. Poveste parfumată « Mirela Pete. Blog
Pingback: Noiembrie « Ioan Usca