William Dyce (19 septembrie 1806 – 14 februarie 1864), pictor scotian
William Dyce(19 septembrie 1806, Aberdeen, Scotia – 14 februarie 1864, Londra) a fost un distins pictor scotian, care a jucat un rol important in formarea educatiei publice in arta din UK, ca parinte al sistemului de scoli din South Kensington.
Dyce si-a inceput cariera la Royal Academy, apoi a plecat la Roma pentru prima oara in 1825. Acolo a studiat lucrarile lui Titian si Poussin. S-a reintors la Roma in 1827, de data aceasta a stat acolo un an si jumatate, iar in acea perioada se pare ca l-a cunoscut pe pictorul german nazaraean Friedrich Overbeck. Dupa aceste doua calatorii s-a stabilit pentru cativa ani in Edinburgh. S-a intretinut din pictura de portrete mai intai, insa a trecut imediat la alte subiecte de arta, in special cele religioase.
I s-a dat conducerea School of Design din Edinburgh, apoi a fost invitat la Londra sa conduca noua School of Design, care a devenit ulterior Royal College of Art.Inainte de a lua acest post in 1838 impreuna cu un coleg au fost trimisi sa viziteze Franta si Germania pentru a face un raport despre educatia de acolo. A plecat de la scoala in 1843 pentru a putea picta mai mult.
![]() |
William Dyce (19 septembrie 1806 – 14 februarie 1864), pictor scotian |
Din blogosfera.
zamfirpop.recunostinta
Ţara vorbelor în vânt.Muzichiile de duminică
Amintiri din filumenie.Vechi scăpărări (1)
Florina Lupa Curaru.Alt joc cu poze (1)
Blog de Filumenistă.Cum am devenit colecţionară
Posted on septembrie 19, 2011, in arta, calendarul zilei, cultura, imagini and tagged 19 septembrie, 19 septembrie 1806, galerie de pictura, pictor scotian, William Dyce. Bookmark the permalink. 7 comentarii.
Reblogged this on my heart to your heart.
Cristian, iti multumesc mult.
O seara linistita!
„William Dyce – Joab Loses the Arrow of Grace”
Impresionant. O zi cât mai frumoasă să ai, Gabi!
Pingback: Miercurea fără cuvinte. Zoo Budapest II « Mirela Pete. Blog
Pingback: Raţional şi/sau afectiv « lunapatrata
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 84) « Teo Negură
Pingback: Diureză « Ioan Usca