Demostene Botez (29 iulie, 1893 – 17 martie 1973), scriitor și publicist român
Miaunică
de Demostene Botez
Miaunică , e o pisică
Mică , mică , mititică
Cu mustăţile de nea
Şi botic de catifea.
Păru-i negru mătăsos,
Subţirel, dar e frumos.
În picioare e-ncălţată
Cu ghetuţe moi de vată.
Astea-s ghete? sau pernuţe.
Stă cu cele cinci gheruţe
Şi cum vede-un şoricel
Ţipă, ţipă după el.
Dăruire
de Demostene Botez
Omule, ce urci pe scheli mereu
Cărămizi, de dimineaţa până seara,
Cum aş vrea să-ţi port şi eu povara,
S-o-mpărţim – să nu-ţi mai fie greu!…
Omule, care-ai bătut la uşa mea
Gol şi flămând şi-aproape fără grai,
Ia-mi hrana mea şi cel din urmă strai
Şi bucură-te cât vei mai putea.
Omule, care-ai trecut pe lângă mine
Purtând tăcut dureri ce nu le spui,
Dacă-ai iubit durerea orişicui,
Dă-mi sarcina tăcerilor din tine.
(“Zilele vieţii”, 1927)
Demostene Botez
Demostene Botez (n. 29 iulie, 1893, satul Hulub, comuna Dângeni, județul Botoșani – d. 17 martie 1973, Iași) a fost un scriitor și publicist român, academician (membru corespondent din 1963) și avocat (licențiat în drept al Facultății din Iași).
Din blogosfera.
Posted on iulie 29, 2011, in calendarul zilei, cultura, poezii and tagged 1893, 29 iulie, Demostene Botez, Dăruire, Miaunică, scriitor și publicist român. Bookmark the permalink. 4 comentarii.
Eu am citit poezia cu mai mare placere! 🙂
Ganduri bune si din partea mea, Cristian!
Cu mare plăcere l-am citit pe „Miaunică”… Gândurile mele bune, Gabi!
Pingback: SU | Caius
Pingback: Jocul « Ioan Usca