Parfumul inocenţei, parfumul copilăriei

Raspund cu putina intarziere provocarii parfumate lansata de Mirela, cu o tema propusa acum de Cati: Poveste parfumată. Parfumul inocenţei.

Fara sa stau deloc pe ganduri, amintirile imi dicteaza cuvintele pe care le astern aici.Desi e foarte cald acum, e zapuseala si umiditate in atmosfera, ceea ce ma deranjeaza destul de mult, asa ca incep povestea mea cu parfumul si racoarea iernii.Nu orice parfum de iarna, ci parfumul Craciunului.Ce dragalasi sunt toti copilasii cand il intalnesc pe Mos si cu cata emotie ne povestesc despre intalnire si despre darurile primite.Povestesc apoi cat de cuminti si ascultatori au fost si cum au vazut ochii Mosului care trecuse cu cateva zile inainte pe la fereastra lor.

Acum voi povesti despre nazbatii, jocuri, trasnai, boacane din copilaria de vis cu parfum de flori de vita de vie, liliac, regina noptii, trandafiri pentru dulceata, crini…

Sora mea cea mijlocie si prietena ei au pus muraturi intro vara.Au adunat toti strugurii din vita de vie a bunicii prietenei si i-au pus la murat intrun borcan mare.Altadata a facut pe frizerita si l-a tuns pe un baietel in asa fel, incat parintii lui au trebuit sa-l tunda chilug.

Pe strada noastra era o adancitura care nu se vedea prea bine, insa toti care treceau pe-acolo, fie se dezechilibrau, fie cadeau.Pana si noi care stiam de groapa, alergand de colo colo, uitam si uneori cadeam.Ca sa ne distram mai mult, ce ne-a trecut prin cap?Sa ne asezam de o parte si de alta a strazii in asa fel ca trecatorii sa cada in capcana.Unii cadeau, altii erau atenti si ocoleau capcana.Ce ne mai distra mult?Sa legam un portofel cu sfoara si sa-l asezam pe trotuar.Noi ne ascundeam dupa gardul viu de la marginea trotuarului si asteptam cu nerabdare sa vedem pe cineva aplecandu-se dupa portofel.Atunci trageam de sfoara si portofelul disparea in gardul viu.

Ne placea sa mergem la furat de prune sau corcoduse de la vecini, desi aveam si noi.Cele furate erau mai bune, intotdeauna.

Uneori eram artisti.cantam, recitam, dansam, faceam teatru de papusi pe terasa, iar spectatori erau parintii si bunicii nostri care cumparau bilete la intrare.Cu banii castigati ne cumparam bomboane si alte dulciuri.

Ne bucuram cand aveam 1 leu.Ne cumparam bomboane cu lapte sau praline.Din cand in cand aveam noroc sa mancam mai multe bomboane.Era atunci cand tatal prietenei noastre cea mai buna o trimitea sa-l invite la el pe nenea Dumitru.Intotdeauna ii dadea trei lei pentru bomboane.Bineinteles ca il invitam si aiurea, iar noi ne alegeam cu bani de bomboane.

Am facut si telefon dintro cutie de chibrituri legata cu o ata.Vorbeam la telefonul acesta cu vecinul nostru, un baietel cam de-o varsta cu noi.Odata ne-a trecut prin cap sa facem o gaura in peretele dintre camerele noastre si sa vorbim pe-acolo.Nu am reusit.

Ne jucam de-a „alimentara”‘ „aprozarul”, cumparam cu frunze si vindeam fel si fel de floricele si frunzulie, apoi faceam mancare in vase de jucarie.ne jucam cu mingea, saream coarda, ne jucam de-a trenul, de-a vaporul.Stateam pe-o banca de lemn cu spatar, eu eram capitanul si imi duceam nava in locuri magice cu printese, printi, zane, balauri si zmei.

Acum au inflorit teii.Teii care au ramas netaiati.Parfumul florilor lor e minunat, iar umbra pe care o fac ne racoreste placut.

Robert Miles – Children

Au mai scris povesti:

Cati Lupaşcu.Miroase a melci, a ciocolata si castani

Gabriela Elena.Parfumul inocenţei

Mirela Pete.Poveste parfumată. Parfumul inocenţei

Gina.”parfumul inocenței”

Vero.Parfumul inocenţei

Danielle Wolf.Parfumul … inocenţei – Cascada Albastră

Posted on iunie 4, 2011, in imagini, povesti adevarate and tagged , . Bookmark the permalink. 11 comentarii.

  1. Cristian, iti multumesc mult.Cred ca toti avem astfel de povesti frumoasa!
    O saptamana frumoasa!

  2. Cati, mi-e dor si mie de nu mai pot.
    Ma uit la copiii pe care-i intalnesc si ceea ce vad e atat de departe de ce stiam!
    Cu unii dintre copiii de-atunci am ramas prieteni, altii au ajuns sus si nu si-au mai coborat privirea catre pamant.Din nefericire, unii nu mai sunt.
    Ce mult ma bucur ca sunt vinovata!
    Sa ai o saptamana copilaroasa! 🙂

  3. Cu mare drag am citit, Gabi… O frumuseţe de postare, asortată cu nişte fotografii de excepţie… Gândurile mele bune la final de săptămână!

  4. Gabi, mi-ai facut un dor de copilarie, de toate nazbatiile astea pe care si noi le faceam, de prietenii de atunci – multi dintre ei pe cat de haiosi erau atunci pe atat de scortosi sunt acum – vreau o intoarcere in timp si tu esti vinovata de asta. Aproape ma doare dorul asta!

  5. Gabi, de-a farmacia nu ne-am jucat, insa de-a doctorul, da.Faceam injectii. 🙂
    Spectacolele erau reusite, aveam si regizor, o fata mai marisoara!

    Trebuie sa verific daca am trecut link-ul postarii tale, eu stiu ca da! 🙂

  6. Mirela, a trecut mult de-atunci si e de mirare ca unele momente nu le-am uitat.Se pare ca apropiindu-ne de batranete, ne revin in memorie intamplari traite in copilarie, mai putin cele traite recent.
    Cred ca unele intamplari si jocuri au fost aceleasi pentru mai multe generatii.Din pacate, in ultima vreme, copiii nu mai stiu unele jocuri ale copilariei, nici macar parintii lor nu le stiu, ceea ce inseamna ca multi parinti nu mai au timp de copiii lor, de jocul cu ei…
    O duminica minunata, Mirela!
    Iti multumesc.

  7. M-am bucurat inca de la imaginea aleasa pentru articol, Gabi!
    Mi-am adus aminte cu placere de toate jocurile… Eu am mai jucat si ” de-a farmacia”. Cunosteam nenumarate denumiri de medicamente. 😆
    Mi-a placut si genul de spectacol pe care-l dadeati in fata parintilor! 😀

    Si ca sa nu stric regula, desi tu mi-ai citit articolul, iti las link-ul postarii mele:
    http://gabryellehelen.wordpress.com/2011/06/04/parfumul-inocentei/

  8. Gabi, Parfumul incentei tale e tulburator…cat a trecut si mai ales, cand??? Cine sa mai stie, cine sa mai raspunda…Mi-am amintit de telefonul copilariei din cutie de chibrituri si de bomboanele praline de un leu, de prietenele mele de gradinita si de bucuriile inocente, cu adevrat inocente, dar pline de bucurii! Foarte frumos, minunat articol, demn de a fi recitit , felicitari! O duminica frumoasa! 🙂

  1. Pingback: Miroase a melci, a ciocolata si castani « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte

  2. Pingback: Poveste parfumată. Parfumul inocenţei « Mirela Pete. Blog

  3. Pingback: Parfumul inocenţei « Gabriela Elena

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: