Pisanello (c. 1395 – probabil 1455), pictor italian renascentist
Pisanello (c. 1395 – probabil 1455), cunoscut ca Antonio di Puccio Pisano ori Antonio di Puccio da Cereto, a fost unul dintre cei mai distinsi pictori ai Renasterii italiene timpurii si Quattrocento. El a fost aclamat de poeti ca Guarino da Verona si laudat de umanistii vremii care l-au comparat cu ilustrii Cimabue, Phidias si Praxiteles.
Pisanello este cunoscut pentru splendidele fresce, elegantele portrete, micile picturi si multe desene reusite.
A fost angajat de Dogele din Venetia, de Papa de la Vatican si la Curtile din Verona, Ferrara, Mantua, Milan, Rimini, precum si de regele din Neapole. A fost foarte stimat de familiile Gonzaga si Este.
Multe dintre lucrarile lui Pisanello au fost gresit atribuite altor artisti ca Piero della Francesca, Albrecht Dürer si Leonardo da Vinci, doar cativa dintre ei. Cele mai multe dintre lucrarile lui au disparut, insa multe desene si medalii au supravietuit.
Viata lui Pisanello este intrucatva invaluita in mister. S-a nascut intre 1380 si 1395 si a murit intre 1450 si 1455 (probabil intre 14 iulie si 8 octombrie 1455). S-a nascut in Pisa, insa si-a petrecut primii ani in San Vigilio sul Lago in teritoriul Veronei. Probabil a primit primele lecyii de arta de la un pictor veronez (poate Altichiero ori Stefano da Verona) dupa cum se vede in stilul lui de inceput.
Intre 1415 si 1420, Pisanello a fost asistentul renumitului pictor si iluminist Gentile da Fabriano de la care a dobandit stilul rafinat, delicat, detaliat. Pisanello a mai dobandit de la el si gustul pentru materiale pretioase si tesaturi frumoase care se observa in picturile lui de mai tarziu.
Giorgio Vasari, un artist si biograf din Renasterea italiana, a scris ca Pisanello a a lucrat si-n atelierul lui. Trebuie sa-l fi cunoscut si pe Paolo Uccello.
In Mantua, la familia Gonzaga, intre 1424 si 1426, Pisanello a pictat una dintre cele mai importante dintre lucrarile lui care au supravietuit: fresca „Annunciation in San Fermo”, Verona. A fost folosita pentru a infrumuseta monumentul funerar a lui Nicolò di Brenzoni de catre sculptorul florentin Nanni di Bartolo.
Pisanello i-a influentat pe multi dintre contemporanii lui, insa nu si-a creat propria scoala. Geniul lui a stralucit putin si dupa moartea lui a fost repede uitat.
In 22 mai s-a nascut Mary Cassatt (22 mai 1844 — 14 iunie 1926), pictorita americana, a reprezentat în pictură ceea ce cunoştea cel mai bine : viata confortabilă şi tihnită a femeilor burgheze de la finalul secolului al XIX lea .
![]() |
Pisanello (c. 1395 – probabil 1455), pictor italian renascentist |
Din blogosfera.
Cristian Lisandru.PA (85 de cuvinte) – Proză arhiscurtă
PILULA LU` LISANDRU – Salata de presă
Călin Hera.La plajă în Barceloneta
Posted on mai 22, 2011, in arta, calendarul zilei, cultura, imagini and tagged 1395, 22 mai, 22 mai 1844, Antonio di Puccio Pisano, Mary Cassatt, pictor italian, pictorita americana, Pisanello, renascentist. Bookmark the permalink. 9 comentarii.
Elisa, iti multumesc mult pentru informatii.Am sa tin minte pentru altadata.ieri seara am putut intra pe contul de Yahoo, asa cum ma asteptam. 🙂
Nu pricep de ce nu poti intra la Comentarii pe celalalt blog al meu.O fi de la platforma WordPress o problema?
O saptamana mai buna si mai frumoasa, Cristian.
Iti multumesc.
Ryanna, nu stiu daca mi-ar fi placut sa traiesc in acele vremuri.Nu cred ca exista perioade de viata tihnita, intotdeauna sunt si au fost momente zbuciumate:razboaie, boli, foamete…
Am sa-ti las adresa celuilalt blog al meu la tine! 🙂
O saptamana mai buna!
Gabi,iti scriu aici fiindca nu pot sa intru la Comentarii pe celalalt blog al tau.
Vreau sa-ti spun ca am patit si eu acum cateva zile si am facut asa: am scris „yahoo.com sign in ” pe google si m-am logat , apoi am primit noua lor tema in care la „mail” regasesti tot ce aveai inainte. Succes!
Gânduri bune, Gabi, o duminică frumoasă să ai!
vreau şi eu cealaltă adresă de blog,despre care mi-ai spus într-o notiţă la blogul meu:)..
o duminică frumoasă,şi cu linişte în suflet să ai!…
ps.ce bine ar fi să putem şi noi trăi acea „viata confortabilă şi tihnită a femeilor burgheze de la finalul secolului al XIX lea „:)
Pingback: Florar | Gabriela Savitsky
Pingback: Melomanii « Ioan Usca
Pingback: Ultimul Mitropolit – 38 « Ioan Usca